O ”stână progresistă”, un proiect nominalizat la premiile Bienalei de Arhitectură, e criticată de ciobani /”Nu se poate face așa ceva” / ”Ciobanii nu au terenurile lor atunci când pleacă în transhumanță”

Un grup de arhitecți bucureșteni au propus în cadrul Bienalei de Arhitectură 2025 un proiect intitulat ”Conservarea transhumanței – Micro-refugiu pentru păstori”, care își propune să arate cum s-ar putea face un adăpost temporar pentru ciobanii aflați în transhumanță, relatează Turnul Sfatului.

Ideea este considerată însă de către ciobani ca fiind nerealistă. ”Da, se putea face pe timpul comunismului, când era tot terenul al statului. Atunci puteai face, tu, stat, cabane pentru ciobani, dacă se voia. Acum, însă, sunt proprietăți particulare”, explică Gheorghe Dănulețiu, ciobanul supranumit Ghiță Ciobanu, în urma multiplelor reclame în care a apărut.

Arhitecții Irina Ivancu, Catinca Joita și Daniel Oancea au venit cu o idee nouă, progresistă, într-o lume arhaică.

”Păstorii care practică transhumanța se confruntă frecvent cu lipsa infrastructurii adecvate, fiind adesea nevoiți să doarmă în adăposturi improvizate și să suporte condiții dificile: izolare, acces limitat la apă și fenomene meteorologice extreme. Pentru a sprijini această tradiție, proiectul propune realizarea unor adăposturi moderne și sustenabile, integrate de-a lungul traseelor transhumante”, precizează autorii proiectului.

”Stâna” ar urma să fie dotată cu panouri fotovoltaice frameless din sticlă, baterii de stocare a energiei electrice, sistem de colectare apă pluvială, sobă, boiler, rezervor portabil pentru deșeuri ecologice și chiar oglindă care pe de-o parte colectează apa de ploaie și ajută la supravegherea turmelor de oi..

Gheorghe Dănulețiu susține însă că deși arată bine, un astfel de proiect nu poate fi pus în practică. Nu ai unde.

”Practica e una și teoria e alta. Aici e teorie. În practică, nu se poate face așa ceva.

Să vă spun și de ce. Ce înseamnă transhumanța? Să cauți mâncare, de fapt. Mâncare ieftină și bună pentru oi. Ciobanii nu au terenurile lor atunci când pleacă în transhumanță. Nu ai un teren al tău unde să pui cabană. Iar azi dormi într-un loc, mâine pleci și dormi la 10, 20 de kilometri distanță, mai departe. Nu poți avea cabane din acestea la tot pasul. De aia se pleacă în transhumanță, să cauți iarbă bună pentru oi, nu de dragul drumului.

Eu văd ideea asta ca un business, o afacere, dacă vrei o cabană mai mică și mai dichisită, dar nu pentru oierit”, spune el.