OPINIE O lună de la crima împotriva umanității comisă de Hamas împotriva israelienilor: orice justificare sau indiferență nu poate constitui decât o complicitate cu islamo-fasciștii

“Mai întâi au venit după LGBTQ și eu m-am opus, pentru că dragostea e dragoste.

După aceea au venit după imigranți și eu m-am opus, pentru că familiile trebuie să fie împreună.

Apoi au venit după comunitatea de culoare și eu m-am opus pentru că Viețile de Culoare Contează.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

În final au venit după mine, dar am fost singur, pentru că sunt evreu.” – este o memă care circulă pe Facebook.

Textul reprezintă o adaptare a celebrei fraze a pastorului luteran Martin Niemoller (1892 – 1984), un rezistent anti-nazist închis timp de opt ani în lagăre de concentrare (1937 – 1945) care scria: “Mai întâi au venit pentru comuniști, iar eu nu am spus nimic, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după socialiști, iar eu nu am spus nimic, pentru că nu eram socialist. Apoi au venit după sindicaliști, iar eu nu am spus nimic, pentru că nu eram sindicalist. Apoi au venit după evrei, iar eu nu am spus nimic, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după mine, dar nu a mai rămas nimeni care să vorbească pentru mine.”

La exact o lună după masacrul comis de Hamas în care 1.400 de israelieni au fost uciși și alți peste 200 luați ostatici aceste cuvinte par extrem de potrivite. Valul de antisemitism care a cuprins întreaga omenire, atenție!, nu doar după riposta Israelului împotriva Hamas în Gaza ci imediat după masacru arată foarte clar un lucru: că pentru mulți oameni, care în majoritate nu au de a face cu evreii, un evreu este bun ca victimă, preferabil mort, dar în niciun caz unul care se apără atunci când este atacat.

Și aici ajungem la esența problemei: pentru cei mai mulți dintre cei care fac din Israel calul lor de bătaie antisemitismul este motivația primară. Pentru că de fapt pe ei nu îi interesează soarta palestinienilor. Dacă i-ar fi interesat, ar fi protestat atunci când regimul dictatorului Bashar al Assad masacra palestinieni din taberele de refugiați în Siria. Potrivit Rețelei Siriene pentru Drepturile Omului 3.196 de palestinieni au fost uciși de forțele regimului sirian între 2011 și 2020, dintre care 491 din cauza torturii.

Nu, conflictul dintre Israel și Hamas (nu poporul palestinian, guvernat de ani de zile de un regim terorist-islamist în Gaza și altul corupt-secular în Cisiordania) este prilejul pentru unii în majoritate ignoranți să-și exprime această ultimă formă admisă (de facto) de rasism: antisemitismul. Căci altfel de ce sunt agresați evreii pe străzi în țări aflate la mii de kilometri de Israel? De ce sunt atacate sinagogi în Spania, Suedia, Statele Unite, de ce sunt vandalizate magazine evreiești în Marea Britanie, de ce sunt pictate stele ale lui David pe locuințe ale unor evrei în Franța?

De ce sunt crezute minciunile și propaganda Hamas? Israelul a fost acuzat de bombardarea unui spital în Gaza, o dezinformare grosolană dovedită a fi falsă, autorii bombardării fiind Hamas înșiși cu un atac cu rachetă împotriva Israelului eșuat. Ați mai auzit ceva despre această “crimă împotriva umanității comisă de Israel” ? Bineînțeles că nu, pentru că toată lumea a realizat că era o minciună grosolană.

După cum nu mai auziți decât rar, cu excepția Israelului și a organizațiilor evreiești, despre masacrul din 7 octombrie, cel mai mare pogrom de la Holocaust încoace. Există destui imbecili – în cel mai bun caz – sau canalii – în cel mai rău caz, care neagă că acest masacru ar fi avut loc. De pildă, Piers Corbyn, fratele fostului lider al Partidului Laburist din Marea Britanie, extremistul de stânga Jeremy Corbyn, susținea că de fapt Hamas nu a ucis niciun copil evreu și că aceia erau actori!!! Același fel de negaționism ca în cazul masacrelor comise de trupele rusești în Ucraina ca cel de la Bucea din martie 2022. Hamas oricum a anunțat că va repeta un astfel de masacru de două sau de trei ori.

Acuzația din partea celor care au minima decență să nu nege masacrul din 7 octombrie este că Israelul a cauzat astfel de comportamente din partea palestinienilor (a Hamas de fapt) prin ocupația și discriminările comise în cei 75 de ani de existență a statului. Secretarul general ONU, Antonio Guterres, a spus chiar că masacrul din 7 octombrie nu a apărut într-un vacuum. Cu alte cuvinte, are o anumită justificare.

Da, Israelul are nenumărate defecte, este guvernat la ora actuală de un guvern din care fac parte extremiști de dreapta, ca Itamar Ben Gvir și Bezalel Smotrich, care sunt de-a dreptul fasciști (i-ar expulza dacă ar putea pe toți palestinienii din Cisiordania și Gaza, dacă nu și pe cei două milioane de arabi palestinieni cetățeni ai Israelului). Dar să nu uităm că în 1948 când a luat ființă statul în urma unei hotărâri a ONU statele arabe au refuzat partiția Palestinei și au declanșat un război care avea ca menire distrugerea statului evreu și desăvârșirea intenției lui Hitler (larg admirat în lumea arabă) de nimicire a tuturor evreilor.

De atunci, Israelul a trăit în permanență sub amenințarea anihilării, o țară mai mică decât Belgia, care acum are o populație de aproape 10 milioane, înconjurat de peste 100 de milioane de arabi și musulmani, majoritatea extrem de ostili. Iar această țară este, în pofida a ceea ce pretinde propaganda ostilă, o democrație, în care o cincime din populație sunt musulmani. Câți evrei trăiesc în statele arabe și musulmane? Comunități care se apropie de 10.000 mai sunt doar în Turcia și Iran, în rest majoritatea țărilor musulmane sunt Judenrein – libere de evrei (dezideratul naziștilor), de unde înainte de 1948 trăiau acolo aproape un milion de evrei, nevoiți să plece, uneori doar cu hainele de pe ei și cu o valiză, după înființarea statului Israel.

Israelul și în subtext evreii sunt o țintă ușoară. Ar avea curajul protestatarii să demonstreze împotriva Chinei pentru genocidele (reale) care au loc împotriva uigurilor sau a tibetanilor? Nicidecum. I-ați văzut pe musulmani demonstrând masiv în favoarea minorității musulmane Rohingya persecutată crunt de regimul dictatorial din Birmania? Îi interesează cumva faptul că în Yemen unde conflictul prin interpuși dintre Arabia Saudită și Iran face mii de victime, mulți dintre ei copii? Nicidecum.

Și ca să revenim la palestinieni, sunt interesați demonstranții că Hamas folosește populația civilă ca scuturi umane, de pildă amplasând centre de comandă în subsolul spitalelor. Câte dintre ajutoarele trimise de comunitatea internațională ajung la populația civilă din Gaza și ce parte este deturnată de acești islamo-fasciști? Se întreabă susținătorii cauzei palestiniene, mulți dintre ei oameni de stânga, cum tratează Hamas (care are ca scop declarat distrugerea statului Israel și promovează pe față antisemitismul) femeile? E posibil să fii homosexual în Gaza? Și astfel de întrebări pot continua la nesfârșit, cu adversarii Israelului fie negând evidența, fie făcându-se că plouă.

Un fapt de netăgăduit rămâne: pe 7 octombrie 2023 Hamas a comis o crimă împotriva umanității căreia i-au căzut victimă 1.400 de israelieni, în majoritate evrei, dar și musulmani, creștini și druzi și peste 200 de persoane, copii, femei, bărbați, tineri, bătrâni au fost răpiți și sunt ținuți ostatici (cei care mai sunt în viață). Azi, la o lună după comiterea acelei atrocități gândurile umanității trebuie să se îndrepte către ei și orice justificare sau indiferență față de  acea abominabilă crimă nu poate constitui decât complicitate cu o grupare fascistă.