Nicușor Dan trimite la Curtea Constituțională Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic: Nu este previzibilă, încalcă separarea puterilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Preşedintele Nicuşor Dan a trimis Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru completarea articolului 6 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic 407/2006, precizând că modificările aduc imprevizibilitate şi încalcă principiul separării puterilor în stat, transmite Agerpres.

Potrivit articolului criticat, printre principalele atribuţii ale administratorului faunei cinegetice se numără următoarele: stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii sedentare admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru anumite specii care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare; acordă nivel de intervenţie şi prevenţie anual, pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor la speciile prevăzute de lege iar nivelul prevenţiei se aprobă până cel târziu pe data de 15 mai a fiecărui an.

De asemenea, administratorul adoptă cu avizul Consiliului Naţional de Vânătoare orice alte măsuri necesare, în acord cu dispoziţiile legale privind regimul cinegetic.

Sesizarea arată că Legea supusă controlului de constituţionalitate încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii, nesocotind cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, iar modificarea legislativă afectează coerenţa normativă a reglementării şi creează incertitudine asupra raportului dintre norma specială nou-introdusă şi regimul general al contenciosului administrativ.

De asemenea, subliniază preşedintele, deficienţa de previzibilitate a legii criticate este accentuată de includerea, în domeniul derogării, a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, text care se referă la „orice alte măsuri necesare”.

Această sintagmă nu delimitează natura măsurilor, scopul lor, gradul de urgenţă, speciile vizate, teritoriul de aplicare ori efectele juridice asupra exemplarelor de faună, adaugă şeful statului.

Potrivit acestuia, termenul „măsuri” nu are o definiţie legală în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în OUG nr. 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sau în legislaţia-cadru în domeniu.

Legislaţia europeană relevantă – Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (Directiva Habitate), transpusă în dreptul intern – operează cu noţiunile de „capturare”, „ucidere”, „perturbare”, „distrugere”, „deteriorare” – dar norma derogatorie nu face trimitere la niciuna dintre acestea şi nu preia terminologia armonizată, precizează sesizarea.

Prin urmare, arată documentul, măsurile adoptate în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 pot fi, în practică, atât măsuri letale, cât şi măsuri neletale; atât măsuri de prevenţie pe termen lung, cât şi intervenţii punctuale; atât acte normative de planificare cinegetică, cât şi acte individuale de executare.

De asemenea, derogarea propusă prin legea supusă controlului de constituţionalitate afectează direct principiul constituţional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative, susţine şeful statului.

„Normele de procedură care privesc suspendarea executării actelor administrative, inclusiv cele care privesc caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti de primă instanţă, reprezintă garanţii procesuale fundamentale care nu pot fi eludate printr-o astfel de reglementare. De altfel, introducerea unei astfel de derogări ce nu are la bază nicio justificare obiectivă are efectul de a crea un precedent cu consecinţe păgubitoare dacă se extinde şi la alte domenii administrative”, precizează sesizarea.

Documentul evocă şi încălcarea articolului 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care consacră dreptul la o cale de atac efectivă. Acest standard se aplică în cauzele care privesc acte administrative emise în aplicarea sau în executarea obligaţiilor decurgând din Directiva 92/43/CEE (Directiva Habitate).

„O normă naţională care face practic imposibilă prevenirea executării unui ordin de ministru potenţial contrar Directivei Habitate, prin amânarea efectelor suspendării până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, afectează principiul efectivităţii dreptului Uniunii Europene şi conţinutul art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene”, precizează sesizarea.

De asemenea, susţine şeful statului, este încălcat principiul proporţionalităţii prevăzut de articolul 53 din Constituţie.

„Soluţia legislativă potrivit căreia hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, prin care se dispune suspendarea ordinului ministrului mediului, produc efecte numai de la data rămânerii lor definitive, este neconstituţională. Aceasta soluţie legislativă conservă doar formal accesul la instanţă, însă lipseşte remediul provizoriu de funcţia sa esenţială, aceea de a preveni producerea unui prejudiciu. Or, în materia mediului, unde efectele actului administrativ pot fi rapide şi ireversibile, accesul la justiţie nu poate fi considerat efectiv dacă hotărârea judecătorească de suspendare devine utilă abia după executarea actului administrativ contestat”, spune preşedintele în sesizare.