”Moldova Mare” – o diversiune rusească. Analiză Deutsche Welle

Războiul hibrid al Rusiei activează toate resursele disponibile, indivizi, rețele, teme de propagandă, tot ce poate fi folosit pentru destabilizarea Republicii Moldova.

„Proiectul Moldova Mare” nu s-a născut azi. Rusia a visat mereu dezmembrarea României. În Basarabia, după ce l-au ostracizat pe Ștefan cel Mare pentru că era văzut ca simbol al unității românești, pro-rușii de la Chișinău, după 1991, au încercat să-l înfășoare pe Ștefan cel Mare în flamura separatismului moldovenesc, să-l prezinte ca dușman al națiunii române.

„Cum să faci din Ștefan cel Mare un antiromân, când el este cel mare erou al românilor?! E un non-sens perfect!”, veți spune. Da, însă dacă ai talentul secular de a face din alb negru și din minciună adevăr, vopsind-o în zeci de straturi înșelătoare, cum e matrioșka (ce bine redă această jucărie politica rusească!), ai șanse de reușită, dacă te adresezi unui public ignorant. Sau măcar vei presăra destulă confuzie și vei submina relațiile dintre națiuni care se opun imperialismului rusesc.

Comuniștii lui Voronin, socialiștii lui Dodon și constelația de partiduțe ale fugarului Șor nu văd independența Republicii Moldova ca expresie a neatârnării sale față de centrul imperial moscovit – așa cum proclamă Declarația de independență a Republicii Moldova –, ci ca o formă de distanțare față de România. „Neutralitatea” dorită de pro-ruși este modalitatea lor de a abhora valorile euroatlantice.

Dodon, cel care punea la cale „transnistrizarea” Republicii Moldova împreună cu oligarhul Plahotniuc, având intentat pe numele său un dosar de trădare de țară (dosar îngropat, ce-i drept, în sertarele justiției moldovenești reformate și copios remunerate), vrea să interzică ideea unionistă, adică condamnă identitatea, comuniunea de limbă, istorie și cultură a moldovenilor cu românii de peste Prut, ceea ce înseamnă că ar interzice, dacă ar avea puterea, și libertatea de exprimare – cea care le permite lor, socialiștilor, să lucreze împotriva statului în care trăiesc –, să instaureze, ca pe vremuri, doctrina partidului unic. Nu ar mai fi vorba de comunism – e prea anacronic! – ci de o fățișă aservire a Republicii Moldova intereselor rusești, de abandonarea integrării europene.

Pro-rușii de la Chișinău au înlocuit harta României Mari, pe care socialistul Bătrâncea o rupea în ședința Parlamentului din 10 noiembrie 2015 – gest de supremă sfidare față de decizia Ministrului Educației de a repartiza harta României interbelice ca material didactic în școli –, au înlocuit-o cu harta „Moldovei Mari”, care cuprinde actuala Republică Moldova, regiunea din dreapta Prutului până la Carpați și teritorii din componența Ucrainei (regiunea Cernăuți, Hotinul, Herța și sudul Basarabiei).

Manipularea românismului

Rusia întinează tot ce atinge. Vorbeam într-un comentariu anterior, pe tema alegerilor prezidențiale din România, despre falsul unionism pe care agentura rusă în conivență cu grupările oligarhice de la Chișinău l-au folosit în anii 2016-2017 pentru a bruia în stradă protestele anti-mafie ale opoziției proeuropene.

Noutatea acestei strategii de „maskirovka” rusești este că sentimentele naționale ale românilor sunt folosite ca armă împotriva Ucrainei care se opune invaziei lui Putin.

În 2014, după anexarea Crimeii, Valeri Kuzmin, ambasadorul de atunci al Federației Ruse la București, prezent la Suceava, la un colocviu, propunea României să-și lase deoparte timiditatea și să-și formuleze propriile revendicări teritoriale față de Ucraina în ce privește nordul Bucovinei și sudul Basarabiei.

Era „cadoul otrăvit” al Moscovei. Din fericire, autoritățile românești n-au mușcat nada, dar asta nu înseamnă că Putin și propaganda rusă au încetat să facă românilor, dar și polonezilor, „oferte de nerefuzat” pe seama integrității teritoriale a Ucrainei.

A fost o vreme, sub vechile guvernări, când Kievul a susținut teoriile sovietice privind „limba moldovenească” și „poporul moldovenesc”, urmărindu-și propria agendă a uniformizării naționale și culturale.

Lucrurile s-au schimbat radical odată cu invazia la scară mare a Rusiei împotriva Ucrainei. Autoritățile de la Kiev au renunțat la conceptul „limbii moldovenești”, relațiile cu Bucureștiul și cu Chișinăul s-au ameliorat și au evoluat considerabil. Cum bine se spune: nimic nu apropie oamenii și popoarele, nimic nu le face mai empatice, unele în raport cu altele, decât un pericol comun. Un pericol existențial.

O „recuperatoare” a Bugeacului de sud

În această nouă strategie de învăluire moscovită, în care sentimentele naționale românești sunt instrumentate împotriva românilor, Rusia a reluat, viclean, tema „recuperării pământurilor românești ocupate de ucraineni”.

Portavoce a acestui obiectiv geopolitic a devenit, mai nou, politiciana Victoria Furtună de la Chișinău. La alegerile prezidențiale din toamna lui 2024, ea a candidat „independentă” și a câștigat un neverosimil 4.45% la nivel național, fiind votată preponderent la Orhei, în Autonomia Găgăuză și la Taraclia – fiefurile electorale ale oligarhului fugar Șor.

Fostă procuroare anticorupție, inamic declarat al PAS și al Maiei Sandu, Victoria Furtună s-a lansat în campania electorală de anul trecut la Tiraspol, pretinzând că actuala guvernare de la Chișinău ar intenționa să atragă Moldova în război și să atace Transnistria. Evident nu a avut nicio probă în susținerea acestor alegații, îndeplinea o agendă scrisă de alții.

Acum Victoria Furtună conduce partidul „Moldova Mare” (chiar așa!) și pledează pentru recuperarea Bugeacului de sud, care, spune dna Furtună, citată de presă, a fost cedat în 1940 Ucrainei (sic!) prin Pactul Ribbentrop-Molotov, o regiune importantă pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova, pentru că i-ar asigura ieșirea la Marea Neagră. Nu contează că Bugeacul de sud a fost cedat nu Ucrainei independente, ci Uniunii Sovietice, și că nu a fost rupt de la Republica Moldova (care nici nu exista la 1940 – RSS Moldovenească a fost, la fel, o creație a lui Stalin), ci de la România interbelică. Important este că acest subiect atinge niște corzi sensibile moldovenești și românești și poate aduce voturi.

Își însușește Victoria Furtună integral proiectul rusesc al „Moldovei Mari”, adică revendică și teritoriul dintre Prut și Carpați al vechiului principat, sau doar Bugeacul de sud aflat azi în componența Ucrainei? Nu știm, dar probabil va reveni cu precizări. Campania pentru alegerile parlamentare e aproape.

Jocuri periculoase

Inutil să subliniem cât de periculoasă este această retorică, care plantează „mine cu efect întârziat” sub fundamentul alianței pro-ucrainene a țărilor din Europa de Est. Deocamdată, sunt doar niște baloane de încercare care „reîncălzesc” dispute teritoriale pe care tot Rusia le-a provocat pentru a domina mai ușor această parte a lumii. Ele nu trebuie subestimate, ci combătute, dezamorsate cu argumente limpezi, bazate pe supremația dreptului internațional, nu pe voința „celui mai tare”.

Ca să înțelegem mai bine cât de perfidă este această diversiune rusească, parte a războiului hibrid al lui Putin, ajunge să ne gândim la etnicii români din regiunea Cernăuți și din sudul Basarabiei, care luptă în armata ucraineană împotriva invadatorilor ruși. Ei apără cu prețul vieții lor nu doar Ucraina, ci și Republica Moldova, și România, apără libertatea Europei întregi.

Sursa: DEUTSCHE WELLE