Mehmet vs Vlad, în topul Netflix din România: Ce stă în picioare și ce este discutabil din punct de vedere istoric în filmul realizat de un regizor turc

Sezonul II din seria Ascensiunea imperiilor: Otomanii îi prezintă pe Fatih Sultan Mehmet și pe Vlad Țepeș, o docudramă în șase episoade realizată de regizorul turc Emre Șahin. Filmul prezintă aspecte din viața lor, de la copilăria petrecută la curtea otomană la secvențe din evoluția lor ulterioară ca adulți. Pe de o parte, îl avem pe Mehmet al II-lea, care îndeplinește profeția profetului Mahomed în ceea ce privește cucerirea Constantinopolului, iar de cealaltă parte pe Vlad Țepeș, domnitorul valah, crescut și educat la curtea Sultanului.

Mehmet, tânărul de abia 19 ani care a cucerit Constantinopolul, instruit pentru a face față provocărilor politice și strategice pare dezorientat că Vlad, ”fratele lui” cu care a copilărit, se dovedește a fi nerecunoscător otomanilor, care au avut grijă de el.

Serialul începe cu o secvență din 1461: Mehmet este năucit de un vis care-i provoacă teamă cu privire la destinul său. În vis, domnitorul român îl ucide în luptă. Ca și în sezonul 1, Mara Brancovici este cea care-l îmbărbătează și-l sfătuiește în privința pașilor de urmat.

Filmul se bazează pe fapte istorice, dar este completat cu dialoguri improvizate. Din punct de vedere al turcilor, filmul pune accent pe umanitatea imperială, pe rolul Curții în dezvoltarea aptitudinilor lui Vlad Țepeș, cât și în pregătirea sa pentru a fi folositor Imperiului Otoman ca domn supus în Valahia.

Naivitatea turcilor este tipică în perioada Imperiului. Ei preferă să vadă partea pozitivă în dauna faptelor. Pe de altă parte, filmul are legătură cu ideologia neo-otomanistă a lui Erdoğan. Prin acest gen de filme, regimul Erdogan a reușit să le insufle turcilor mândria trecutului, cât și dorința de a reveni acolo unde Imperiul Otoman ajunsese.

Pare că decizia lui Vlad al II-lea din 1442 de a-și lăsa copiii prizonieri lui Murad al II-lea ar fi un fapt banal. Dar nu trebuie să uităm că moda otomanilor de a-și omorî copiii băieți, frații viitorului Sultan, a apărut la Constantinopol.

Filmul îl înfățișează pe Radu, fratele lui Vlad Țepes ca un personaj echilibrat, inteligent, manierat și supus. În antiteză, fratele său, Vlad, apare ca un personaj însetat de sânge și de metode de tortură inumane. Gândul lui Mehment al II-lea cum că” viața ar fi mai ușoară dacă tu ai fi în locul lui Vlad” îl prezintă pe Radu ca un experiment reușit a ceea ce otomanii ar fi așteptat și de la Vlad.

Pentru ca deciziile de atunci să fie cât mai bine înțelese este nevoie ca să tinem cont de mentalitatea vremurilor.  Vlad Țepeș nu mai plătește tribut după instalarea pe tron. Astfel de răzvrătiri erau dese în cadrul Imperiului. Aici se ridică o întrebare: cum de i-a tolerat Mehmet al doilea nesupunerea lui Vlad? Genialul lider Mehmet al II-lea venise cu o tehnică inovatoare chiar și pentru propria sa armată în ceea ce privește cucerirea Constantinopulului. Cum de i-a acceptat atât de ușor firea răzvrătită și l-a pus totuși pe tron, chiar dacă în film Vlad este prezentat ca ”fratele” lui Mehmet?

Clarificarea Sultanului în privința lui Vlad Țepeș și a intențiilor lui are loc după ce domnitorul valah îl oprește pe Hamza Bey venit ca sol, apropiat al lui Mehmet al II-lea. Acesta sfârșește tras în țeapă.
Mehmet cere în film o întâlnire la Giurgiu cu Vlad Țepeș pe care acesta din urmă o refuză.

O altă idee care pare discutabilă este aceea că după ce Vlad Țepeș îi masacrează solii lui Mehemt face o incursiune de 800 km în Bulgaria controlată de Imperiul Otoman, unde ucide femei, copiii, bărbați și incendiază satele.

O primă observație ar fi că Bulgaria nu are 800 km oricum am măsura distanța. Apoi, dacă Bulgaria era controlată de Imperiul Otoman, cum de a reușit un domnitor valah să atace și să ucidă tot ce-i iese in cale?

Vlad Țepes este prezentat ca o persoană sigură în tot ceea ce face! Este greu de crezut că nu avea niciun dubiu în ceea ce privește confruntarea cu Imperiul Otoman. Era Imperiul în ascensiune, era forța de temut în ceea ce privea celelalte Imperii. De aceea, fraza din serial ”dacă vrei să cucerești Europa, trebuie să mă învingi! Amândoi știm că va fi sfârșitul tău” nu pare autentică. În film, vedem apoi o scenă cu un Vlad Țepeș colecționar de nasuri și urechi, chiar și în detaliu: 23 844! Greu de crezut…

Episodul al doilea începe cu plecarea lui Mehmet al II-lea către Valahia la 26 aprilie 1462 după ce în prealabil, în ianuarie, Vlad Țepeș deghizat în uniforme otomane cucerește fortăreața de la Giurgiu.  În timp ce Mehmet este preocupat de soarta Imperiului, Vlad este un prinț care masacrează oameni, chiar și la întâmplare.

La data de 4 iunie 1462 începe invazia asupra Valahiei, trecerea Dunării (care în film numai Dunăre nu este) și lupta într-un raport de 3 la 1 dintre combatanți. Cum se face că, dacă tot a avut spioni la Curtea de la Istanbul, Vlad nu a aflat de noua generație de tunuri a Sultanului? Or, în film, Vlad Țepeș este luat prin suprindere.

Dacă era așa de temut Vlad Țepeș, cum este prezentat în film, Mehmet al II-lea putea trimite armata fără a participa activ la lupte. Nu cumva prezența lui Mehmet în fruntea oștirii turcești arată că nu-i acorda în realitate prea mare importanță?

O altă idee care pare din zilele noastre, dar este transpusă în Evul Mediu este faptul atribuit lui Vlad Țepeș că ar fi coordonat un atac biologic în timpul luptei: Vlad Țepeș a deschis închisorile unde erau ciumați, leproși și i-a aruncat în luptă. Să ne imaginăm că în acea perioadă, în Țara Românească erau închisori, că cei care încălcau ”legile” erau judecați și arestați? Că leproșii erau tolerați în închisori?

În ceea ce privește discuțiile din film, unele ridică semne de întrebare. Spre exemplu, Vlad i se adresează lui Mehmet: Voi face ce este mai bine pentru Valahia. Dacă vom ajunge inamici, voi face tot ce pot pentru a te distruge!  Or, în aceste condiții ne putem întreba: De ce l-a mai pus pe tronul Valahiei?

Alte scene aparent contradictorii prezentate în film îi înfățișează, pe de-o aprte, pe Mehmet și Vlad cum se jucau împreună, ca frații, dar vedem în același timp o scenă în care Mehmet se așează pe tron și așteaptă ca Vlad să-i pupe mâna, în semn de supunere. Mai mult, îl ajută să se instaleze pe tronul Valahiei în 1456, după ce acesta a refuzat să lupte de parta sa în lupta pentru cucerirea Constantinopolului. Câtă mărinimie!

Loialitatea soției lui Vlad Țepeș este remarcabilă, ea preferă să se arunce în Argeș decât să fie în compania fratelui său, Radu.

Revenind la bătălia finală dintre Mehmet al II-lea și Vlad Țepeș, aceasta atacă cu 10 000 de oșteni foarte bine pregătiți. Unul dintre istoricii români care apare în partea de documentar a filmului, Andrei Pogăciaș, a ratat șansa de a nu-și critica colegii istorici, fie ei și bătrâni și naționaliști cum i-a etichetat, care susțin că ideea potrivit căreia voievozii români aduceau țărani să lupte este o prostie.

Oastea mică a voievozilor era o certitudine, iar în cazuri speciale se apela și la oastea cea mare, formată din toți cei apți să lupte, inclusiv țăranii. Sau ne imaginăm tăranii la munca câmpului în timp ce pe lângă ei trecea oastea otomană?

Voievozii români creau probleme Sultanului când acesta își avea armatele pe câmpurile de luptă departe de Consntantinopol, pentru a evita un conflict iminent.

Referitor la comparația dintre Vlad Țepeș și Mehmed Pașa Socolovici sau Sokollu Mehmed Pașa ar fi fost de amintit că unul a ajuns un iscusit comandant militar, așa cum și-au dorit otomanii, iar celălalt un răzvrătit care a complotat împotriva lor.

Strategia prezentată în film în privința atacului final este atribuită lui Vlad Țepeș, care are ideea schimbării uniformelor. Se induce ideea că uniformele erau la îndemâna valahilor, iar în luptă este prezentată uluirea soldaților otomani care se văd atacați de ”ai lor”. În luptă doar turcii erau uluiți? Românii cum se recunoșteau printre turci?

Filmul ne demonstrează cât de grea a fost cucerirea Târgoviștei, poate mai grea decât cucerirea Constantinopolului. Pădurea cadavrelor (aproximativ 8 km2), 24 000 de oameni trași în țeapă.
După ce-l înscăunează pe Radu pe tronul de la Târgoviște, Mehmet al II-lea se întoarce neliniștit la Constantinopol, deoarece nu-l prinsese pe Vlad. În 1477 capul lui Vlad ajunge într-o țeapă la zidul palatului Topkapi spre liniștea Sultanului.

Un rol-cheie în viața Sultanului Mehmet al II-lea îl are Mara Brancovici care este infățișată ca un pilon de stabilitate în deciziile sale.

O eroare este folosirea numelui Istanbul. Constantinopol, nu Istanbul. Istanbul se va numi din perioada lui Mustafa Kemal.

Imperiul Otoman este continuarea Imperiului Bizantin după criterii islamice. Sultanul era și Calif. Sultanii s-au folosit de religie pentru a-și confirma strategiile politice. În fond, declinul și dispariția Imperiului a fost reprezentat de această tendință de a cuceri Europa. În loc să-și consolideze ceea ce au cucerit, și-au pierdut măsura și, cu cât înaintau, cu atât au devenit mai vulnerabili.

La o primă vedere, Fatih Sultan Mehmet a cucerit două imperii, 14 țări și 200 de orașe. Luase Imperiul Otoman la 690 000 km2. Imperiul la moartea sa avea 2.214.000 km2, ceea ce înseamnă cât trei Turcii de azi.

Câteva dintre victoriile lui Mehmet al II-lea: Constantinopol 1453, Amsra 1459, Sinop 1460, Trabzon 1461, Konya, Karaman 1466 și zona Anadolu de Est 1473. În Balcani, Belgrad 1459, Peloponez 1460, Țara Românească 1462, Bosnia 1463, Moldova 1476 și Albania 1478.

Tot în timpul său, Imperiul Otoman a încorporat insulele din Marea Egee și peninsula Crimeea.

Pentru turci, Fatih Sultan Mehmet este un simbol. Un cuceritor. Omul care a îndeplinit spusele Profetului, cel care i-a adus pe turci la Strâmtori. Cel care le-a arătat că se poate. Sultanul care le-a dat speranță. Pentru turcii de azi, filmul arată cât de grea era orice cucerire, dar și cât de importantă.

Pentru noi, Vlad Țepeș este domnitorul valah care a încercat. Ca mai tot timpul în Evul Mediu, domnitorii românii chiar dacă și-au dorit, nu au reușit să țină piept unui Imperiu tricontinental. Țara Românească, Moldova și Transilvania erau entități diferite, iar populația acestora nu putea să țină piept unui imperiu în care armata sa era pregătită și experimentată.

Vlad Țepeș care a crescut la curtea otomană, care știa ce reprezintă Imperiul Otoman, cum credea că-l poate învinge? Avea vreo șansă Vlad Țepeș?

Notă: Ionuț Cojocaru este doctor în istorie, specializat în istoria relațiilor româno – turce și spațiul balcanic. A publicat studii și volume despre istoria contemporana a Turciei.