Makerfield – “Cel mai important scrutin parțial din istoria Marii Britanii”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Primul sondaj de opinie pentru scrutinul parțial din circumscripția parlamentară Makerfied din nord vestul Angliei îl arată în frunte pe candidatul Partidului Laburist, Andy Burnham, actualmente primar al zonei metropolitane Manchester, cu 43%, urmat îndeaproape de candidatul partidului Reform UK (dreapta populistă), consilierul local Rob Kenyon, cu 40%.

Această alegere parțială este pe cât de importantă pe atât de bizară: Burnham, care conduce al doilea (sau după alte calcule al treilea) oraș din Marea Britanie vrea să renunțe la funcția actuală pentru un post de deputat al Partidului Laburist, care deține 403 din cei 650 de membri ai Camerei Comunelor. Și atunci de ce acest interes major pentru scrutinul de la Makerfield?

Pentru simplul fapt că, deși nu a declarat explicit, e un secret al lui Polichinelle că Burnham vrea să candideze pentru funcția de lider al Partidului Laburist și implicit să devină prim ministru. Actualul premier și lider al Partidului Laburist, Keir Starmer, este, potrivit sondajelor de opinie, cel mai impopular prim ministru în funcție din ultimii 50 de ani, iar rezultatele catastrofale ale Laburiștilor în alegerile locale din Anglia și cele parlamentare din Scoția și Țara Galilor din 7 mai au dus la cereri din interiorul partidului ca Starmer să demisioneze.

Aproape 90 de deputați Laburiști au semnat o scrisoare în care îi cer lui Starmer să stabilească un calendar al retragerii sale și declanșarea unui proces de alegere a unui succesor. Premierul Starmer a refuzat orice demisie și curând după aceea ministrul sănătății Wes Streeting și-a înaintat demisia, anunțându-și intenția de a candida la funcția de lider al Partidului Laburist.

La scurt timp, deputatul Laburist în funcție la Makerfield, Josh Simmons, și-a anunțat demisia, iar Burnham și-a anunțat intenția de a candida în scrutinul parțial ce urma a fi convocat. Comitetul Național Executiv, dominat de aliații lui Starmer, a aprobat candidatura, după ce în ianuarie 2026 îl blocase pe același Burnham de a candida în alt scrutin parțial la Gorton și Denton, din zona metropolitană Manchester, scrutin câștigat de partidul Verzilor.

Nimeni nu se îndoiește că odată ajuns deputat, Burnham își va pune în practică intențiile nedeclarate de a încerca să devină lider al Partidului Laburist. Numai că nimeni nu-i asigură victoria în scrutinul parțial din 18 iunie de la Makerfield.

Foto: Facebook Rob Kenyon for Makerfield

Câteva cuvinte despre această circumscripție devenită dintr-o dată centrul atenției în Regatul Unit: în primul rând, Makerfield nu există ca localitate, ci reprezintă doar sufixul a două mici localități din zonă. Electoratul, în număr de 76.641, este un conglomerat din mai multe localități suburbane, situate la jumătatea distanței dintre Manchester și Liverpool. În scrutinul parlamentar din 4 iulie 2024, Simmons a fost ales deputat cu 45% din voturile exprimate, înaintea lui Kenyon, un instalator local deja candidat, cu 32%. Între timp, Kenyon a fost ales consilier local la Wigan, oraș satelit în nordul Manchester, unde Reform UK a câștigat toate mandatele de la Laburiști, din treimea consiliului supusă reînnoirii. Opt din aceste zone electorale sunt incluse în circumscripția parlamentară Makerfield.

O astfel de circumscripție ar trebui să fie un vis pentru Reform UK: pe lângă rezultatul recent al alegerilor locale, la referendumul din 2016 65% dintre alegătorii de aici au votat în favoarea Brexit, britanicii albi reprezintă 97% din electorat, iar candidatul lor face parte din clasa muncitoare locală.

Cu toate acestea, Partidul Laburist a câștigat în 2024 (așa cum de fapt a câștigat în permanență după 1945), iar notorietatea lui Burnham în Manchester este un avantaj pentru Laburiști. În plus, partidul Restore UK (extrema dreaptă) prezintă aici o candidată, Rebecca Shepherd, cotată cu 7% în sondaj, un scor mai mare decât diferența dintre Burnham și Kenyon, care ar putea priva partidul condus de Nigel Farage de victorie. Candidații Partidului Conservator, Verzilor și Partidului Liberal Democrat înregistrează procente nesemnificative în intențiile de vot.

Foto: Captură video

În vârstă de 56 de ani, Burnham a mai candidat, fără succes, la șefia Partidului Laburist după înfrângerile în alegeri din 2010 și 2015 și a mai fost deputat Laburist între 2011 și 2017, ocupând mai multe funcții în cabinetul condus de Gordon Brown în perioada 2008 – 2010. Deși pozițiile sale sunt mai la stânga decât cele ale actualului premier Starmer, Burnham este cunoscut pentru frecventele sale întoarceri de 180 de grade, care o-au atras acuzații de oportunism. La începutul acestei campanii pentru circumscripția Makerfield el a declarat că dezbaterea cu privire la revenirea Marii Britanii în Uniunea Europeană este inutilă, după ce anul trecut declarase că speră ca UK să revină în UE în timpul vieții sale. Aici însă el s-a aliniat preferințelor majorității electoratului local, declarându-se un sprijinitor al politicii ministrei de interne, Shabana Mahmood, de reducere a imigrației și a făcut o altă întoarcere de 180 de grade când a spus că sprijină decizia Curții Supreme privind sexul biologic al femeilor, după ce în prealabil o criticase. Cu alte cuvinte, un apel la conservatorismul social, aparent majoritar la Makerfield.

Acest scrutin parțial are un caracter unic: în 1963 a mai existat o parțială în care prim ministrul desemnat, Lordul Alec Douglass-Home, care a renunțat la postul din Camera Lorzilor, ca candidat într-o circumscripție din Scoția, devenind deputat, condiție constituțională cutumiară pentru ocuparea postului de prim ministru. În cazul lui Burnham, situația e fără precedent: un candidat nedeclarat la funcția de prim ministru încearcă să devină deputat ca să-l înlocuiască pe premierul în funcție care cu nici doi ani înainte a obținut a doua cea mai largă victorie (în termen de mandate) din istoria Partidului Laburist. Mulți alegători se vor întreba: dacă alegerile au fost acum mai puțin de doi ani, de ce este nevoie acum ca un politician din afara parlamentului să încerce să devină deputat pentru a-l înlocui (eventual) pe liderul Partidului Laburist și prim-ministrul în funcție? Nu e tocmai o reclamă pentru sistenul politic britanic.