Lupta între cele două coridoare de transport care trec prin Salonic: UE vs. China

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză a publicației elene Political, via Rador: Acordul Grecia-Bulgaria-România face parte din planul Bruxelles-ului pentru un coridor balcanic alternativ în contrapondere cu coridorul China – Europe Land – Sea Express, care creează un canal de influență chineză din portul Pireu până în Europa Centrală. O întrebare crucială  este dacă Salonicul poate juca rolul care îi este promis.

Dacă dai crezare comunicatelor de presă, pe 4 decembrie s-a semnat la Bruxelles ceva „tehnic”: un acord între Grecia,  Bulgaria și România pentru coridorul Salonic-București, o nouă axă rutieră și feroviară între Marea Egee și Marea Neagră, cu binecuvântarea Comisiei Europene.

Dacă însă te uiți puțin în spatele cuvintelor, în joc nu este doar o „interconexiune de transport”. Este o acțiune de forță foarte concretă: coridorul european Marea Baltică-Marea Neagră-Marea Egee (BBA) versus coridorul chinezesc terestru-maritim China – Europe Land – Sea Express, care pornește din portul Pireu. Iar în centrul acestui joc – poate pentru prima dată după multe decenii – se află orașul Salonic.

De la machete la cartea jucată de Bruxelles

Coridorul Salonic-București nu este doar o idee bilaterală. Face parte din noul Coridor European Marea Baltică – Marea Neagră – Marea Egee (BBA): un coridor oficial TEN-T care leagă 13 țări, din Finlanda și țările baltice până în Grecia și Cipru, trecând prin România, Bulgaria și Ucraina-Moldova.

Comisia Europeană îl descrie ca o nouă axă Nord-Sud care leagă Marea Baltică-Marea Neagră-Egee, având ca scop eliminarea „golurilor” de pe harta europeană, oferirea de alternative pentru comerț și mobilitate militară după războiul din Ucraina și reducerea dependenței de rutele care trec prin țări terțe.

Comisarul european Apostolos Tzitzikostas o spune într-un mod mai politic: coridorul „crește rolul Greciei la un nou nivel strategic, conectând Marea Egee cu Marea Neagră și regiunea pontică” și este „prioritatea principală” a UE.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul nu semnează doar o altă hârtie. Se creează un coridor balcanic alternativ, care se va baza pe reguli și finanțări europene și, mai presus de toate, sub control european. De ce? Aici intervine în cadru celălalt coridor.

Când Europa s-a trezit și a găsit COSCO pe hartă

Timp de un deceniu, China și-a construit cu răbdare propria axă: Pireu – Skopje – Belgrad – Budapesta – Europa Centrală. Compania chineză COSCO face publicitate în mod oficial la block train services pe care le oferă pornind din Portul Pireu (cumpărat de China în 2016, în contextul crizei datoriei publice prin care a trecut Grecia n.trad.) până la Skopje, Belgrad, Budapesta, Bratislava, Austria etc., prin intermediul așa-numitului coridor China – Europe Land – Sea Express. Timpul de transport din Asia către Europa Centrală este redus cu până la 10 zile față de rutele clasice.

• Serbia și Ungaria devin «all weather partners» pentru Beijing, linia de cale ferată Belgrad-Budapesta fiind finanțată în mare parte din împrumuturi chineze.
• Din noiembrie 2025, trenurile COSCO Pireu-Budapesta circulă deja pe tronsonul modernizat din Serbia (Novi Sad-Subotica), parte a unui proiect de mare viteză.

În 2017-2018, analiștii vorbeau despre Chinese Balkan corridor care străbate UE de-a lungul unei axe nord-sud, creând un canal de influență chineză din portul Pireu până la granița austro-slovacă.

Astăzi, situația este mult mai avansată: portul Pireu este pe deplin sub controlul COSCO, conexiunea feroviară către Balcani – Europa Centrală este operațională, iar Europa își dă seama că o mare parte a fluxurilor comerciale către Europa Centrală se realizează prin companii cu participare chineză în țări „sensibile” precum Serbia și Ungaria.

Cu alte cuvinte, atunci când Bruxelles-ul vorbește despre coridorul Salonic – București, nu vorbește pe un teren gol. Vorbește ca cineva care a pierdut deja mult spațiu pe hartă și încearcă să-l recâștige.

Războiul din Ucraina pe post de ”accelerator”

Așadar, jocul este structurat astfel: Pe de o parte, coridorul Pireu – Skopje – Belgrad – Budapesta – Europa Centrală, alimentat de China, prin COSCO, BRI, împrumuturi cu dobânzi mici, relații politice Beijing – Belgrad – Budapesta.

Pe de altă parte, noua axă europeană Salonic – Sofia/Ruse – București – Marea Neagră, mergând mai departe prin coridorul Marea Baltică – Marea Neagră – Marea Egee (BBA). Și la mijloc, Salonic: orașul care timp de 30 de ani s-a autointitulat „capitala simbolică a Balcanilor”, în timp ce cele mai importante transporturi de mărfuri, banii și deciziile au trecut pe lângă el.

Odată cu acordul din 4 decembrie, este prima dată când Salonicul intră oficial, cu parafă europeană, într-o poziție de top a unui coridor transnațional nu ca o notă de subsol, ci ca punct de plecare. Întrebarea este dacă acest lucru înseamnă un comeback sau pur și simplu o intrare de ultim moment în joc, când scorul este deja 3-0 în favoarea Beijingului.

Adevăratul catalizator pentru coridorul Salonic-București nu sunt Balcanii, ci Ucraina. Noul Coridor BBA a fost conceput de la început să treacă și prin Ucraina-Moldova, oferindu-le acces la porturile și rețelele balcanice fără a trece prin controlul rusesc sau turcesc. În același timp:

• Marea Neagră este acum o zonă cu risc ridicat.
• România și Bulgaria devin state din prima linie pentru logistica energetică și militară a UE.
• UE are o obsesie politică de „a menține Balcanii de Vest pe calea europeană” în contrapondere cu Rusia, China, Turcia.

Prin urmare, coridorul Egee-Marea Neagră este un instrument cu triplu scop:

1. Comerț: O cale strict a UE către Europa Centrală și de Nord.
2. Securitate/Apărare: Deplasări mai rapide de trupe/echipamente fără a trece prin strâmtorile turcești și țări terțe.
3. Mesaj geopolitic: „Nu vom lăsa în mâinile Chinei singurul coridor balcanic important care merge spre nord”.

Unde devine interesant – și inconfortabil – pentru Grecia este atunci când trecem de la slide-urile în powerpoint la… kilometri. Coridorul chinezesc are deja un port funcțional (Pireu), servicii operaționale de garnituri de tren ale COSCO, tronsoane modernizate ale rețelei feroviare dintre Serbia și Ungaria.

Coridorul european beneficiază de o decizie politică, face parte din BBA – TEN-T, dar se bazează pe infrastructuri din Grecia – Bulgaria – România, care în multe locuri sunt fie din anii 1980, fie, mai rău, în faza de elaboare a studiilor. Cu alte cuvinte, COSCO trimite deja containere de la Pireu la Budapesta în timpi care dau amețeli companiilor tradiționale de transport, în timp ce Salonicul se pregătește să semneze pentru un coridor care are nevoie de ani de muncă pentru a deveni cu adevărat atractiv.

Dacă Grecia și vecinii săi fac ceea ce știu mai bine – întârzieri, calendare nerespectate, proiecte feroviare care sunt „împărțite” în 12 subproiecte pentru a fi bine pentru contractori – atunci există un risc serios ca acest coridor Salonic – București să rămână un „plan b” frumos din punct de vedere instituțional, în timp ce marfa reală va continua să treacă în galop pe axa chineză.

Fereastra de oportunitate

Marea revelație aici nu este că „Salonicul are perspective” – auzim asta încă din anii 1990. Ceea ce este nou este că, pentru prima dată, orașul intră în schema unui coridor paneuropean (BBA), nu într-o notă de subsol.

Concurentul nu este portul Pireu, ci China și modul în care UE va înțelege nevoia de a echilibra influența chineză în Balcani.

Acest lucru oferă Salonicului o fereastră de oportunitate care nu este nelimitată: Dacă proiectele vor avansa cu viteză, dacă va exista o organizare serioasă a infrastructurii din port – logistică – cale ferată, orașul poate deveni într-adevăr un pilon  al unei axe balcanice europene.

Dacă nu, riscul este să rămână figurant într-o confruntare care se va desfășura în altă parte: în consiliile de administrație chinezești, la Bruxelles, la Budapesta.

Întrebarea care merită pusă – și la care merită să se răspundă din punct de vedere politic, nu doar tehnic – este una dificilă: își revendică Salonicul cu adevărat un rol de centru decizional și logistic pentru Balcani sau pur și simplu privește, sperând că „va rămâne ceva” și pentru el din coridoarele care sunt proiectate?

Pentru că adevărata dilemă nu este doar „coridor chinezesc vs. european”, ci dacă Grecia de Nord va fi un actor în această poveste sau pur și simplu un spațiu de tranzit dintr-un meci pe care l-au stabilit deja alții.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu