Looksmaxxing: obsesia frumuseții și criza morală a unei generații

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Așa-numita mișcare looksmaxxing este profund narcisistă, crudă, impregnată de rasism și de o logică de tip darwinism social, afișând fără rezerve o lipsă totală de empatie. După cum sugerează chiar numele, adepții acestei comunități sunt obsedați de perfecționarea aspectului fizic, într-o manieră aproape monomană. În spațiile lor online, își împărtășesc experiențe extreme: de la fracturarea intenționată a picioarelor pentru a câștiga câțiva centimetri în înălțime, la lovirea feței cu obiecte dure pentru a accentua pomeții, injectarea de steroizi și testosteron pentru masă musculară sau chiar consumul de metamfetamină pentru a-și suprima apetitul, scrie The Atlantic.

Dacă ar fi să alegi un singur colț al internetului care să concentreze viciile epocii Trump, mișcarea looksmaxxing ar fi greu de întrecut. Poate mai mult decât orice alt fenomen online, ea scoate la iveală amploarea crizei morale cu care se confruntă tinerii bărbați în prezent.

Deși mulți dintre cei care se identifică cu această comunitate îl susțin pe Donald Trump, ei scapă oricărei încadrări politice clare. Nihilismul este prea adânc înrădăcinat. Cel mai recent „star” al mișcării, Braden Peters, a demonstrat acest lucru într-un podcast cu comentatorul conservator Michael Knowles, unde cei doi discutau ipotetic despre o posibilă confruntare prezidențială în 2028 între guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, și vicepreședintele J.D. Vance. Peters a spus că nu este de acord cu politicile lui Newsom, dar că l-ar vota totuși pentru că este mai atrăgător fizic, sau, în jargonul comunității, pentru că „îl domină” estetic pe Vance. Newsom este un „Chad”, iar Vance este „subuman”, a explicat Peters, spre stupefacția interlocutorului său.

Pe rețelele sociale, Peters folosește pseudonimul „Clavicular”, o trimitere la importanța exagerată pe care looksmaxxerii o acordă lățimii claviculelor. Tânărul alb de 20 de ani, exmatriculat din facultate, a devenit rapid una dintre cele mai recognoscibile figuri ale mișcării, în mare parte datorită prezenței sale constante online. Momentul său de maximă viralitate a avut loc în Ajunul Crăciunului, când, într-un live transmis din Miami, pare să lovească cu Cybertruck-ul său o persoană despre care spune că îl urmărea. „E mort?”, întreabă fata aflată în mașină. „Sper”, adaugă el.

Potrivit TMZ, poliția locală a concluzionat că „nu a existat un element penal”, însă puține detalii au fost confirmate oficial. Unii spectatori au suspectat că scena a fost regizată, alții au afirmat că au identificat presupusa victimă și că aceasta ar fi supraviețuit. Indiferent dacă incidentul a fost real sau fabricat, reacțiile ulterioare au scos la iveală o lipsă șocantă de empatie, atât din partea lui Peters, cât și a fanilor săi, care i-au luat imediat apărarea. Episodul pare să fi contribuit chiar la creșterea popularității sale. James Fishback, candidat de extremă dreaptă la funcția de guvernator al Floridei, a scris pe platforma X că Peters „nu a făcut nimic greșit”. (Peters nu a răspuns solicitărilor de interviu.)

Întâlnire cu Peters a avut loc anul trecut, când algoritmul Instagram a afișat un clip în care acesta pozează ostentativ, purtând o șapcă pe care este inscripționat un cuvânt extrem de ofensator. Nu spune nimic; lasă mesajul să vorbească pentru el. Postarea a strâns zeci de mii de aprecieri și a atras admirația unor figuri ale naționalismului alb, precum Nick Fuentes, care l-a prezentat publicului său drept un „supraom” nietzschean contemporan. Fuentes a descris relația lor în termeni grandioși, celebrând ideea de „sculptor și materie primă”.

Mișcarea looksmaxxing, incoerentă ideologic, dar saturată de rasism juvenil reflectă radicalizarea unei părți a dreptei americane online. Această tendință se observă inclusiv în ostilitatea tot mai vizibilă față de J.D. Vance. Fuentes, de pildă, l-a atacat anul trecut într-un limbaj care amintește direct de discursul looksmaxxerilor, criticându-i aspectul fizic înainte de a reveni la obsesiile sale rasiale.

Fenomenul își are originile în cultura online a incelilor, „celibatari involuntari” apărută în anii 2010. Uniți prin resentiment față de femei, incelii văd atractivitatea ca pe un rezultat strict al geneticii: milimetri, simetrie, culoarea pielii. Looksmaxxerii împărtășesc aceeași viziune rigidă asupra frumuseții, dar cred că aceasta poate fi „optimizată” prin bani, efort și, uneori, substanțe periculoase.

Pentru mulți dintre ei, însă, aspectul fizic nu mai este un mijloc de a obține succes social sau romantic, ci un scop în sine — o formă de autoidolatrizare. Idealul nu este seducătorul clasic, ci figura războinică, dominatoare, a lui Ahile, definită prin superioritatea față de alți bărbați. Scopul nu este plăcerea sexuală, Peters vorbește deschis despre infertilitatea sa, pe care o atribuie abuzului de suplimente hormonale, ci statutul în ierarhia unei comunități digitale exclusiv masculine.

Această mentalitate se răspândește în rândul tinerilor de dreapta într-un moment paradoxal, în care o altă parte a aceleiași generații se întoarce către creștinism și valorile sale sociale tradiționale. Cele două reacții, deși opuse, sunt răspunsuri la aceleași condiții: socializarea online, izolarea pandemică, anxietatea economică și un climat politic dominat de superficialitate.

Pentru cei care resping normele convenționale, corpul a devenit moneda supremă. Această realitate nu este valabilă doar pentru bărbați. Milioane de femei își monetizează deja imaginea pe platforme precum OnlyFans, sperând să repete succesul fulminant al unor creatoare devenite multimilionare. Pentru o generație lipsită de repere clare și de încredere în viitor, propriul corp rămâne uneori singurul capital disponibil.

Ironia este că această autoexploatare apare într-o perioadă de relativă siguranță materială. Dar stabilitatea fizică nu exclude precaritatea existențială. Criticii fenomenului amintesc adesea un experiment celebru realizat în anii ’60, în care o populație de șoareci, lipsită de pericole și având resurse nelimitate, a ajuns să se autodistrugă. Masculii preocupați exclusiv de propria igienă și aparență s-au retras din viața socială și au încetat să se reproducă. Colonia a colapsat.

Oscar Wilde a formulat poate ce a mai dură lecție despre pericolul venerării frumuseții de dragul ei. Dorian Gray, un precursor literar al acestei obsesii moderne, își sacrifică sufletul pentru tinerețe eternă. Ceea ce îl distruge nu este doar vanitatea, ci convingerea fatală că frumusețea îl scutește de orice responsabilitate.