Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Acest articol face parte din seria de articole susținută de SkyShowtime. Inspirate din tematica serialului Ferma Dutton, de la producătorii Yellowstone, articolele explorează dinamica relațiilor de cuplu, loialitatea, încrederea și compromisurile pe care oamenii le fac în momente dificile.
Loialitatea față de familie și de partener este unul dintre lucrurile care cimentează cel mai bine legăturile. O afirmație greu de contestat, doar că fiecare percepem loialitatea în mod diferit. Astfel, putem cădea uneori în capcana unei loialități oarbe, fără limite. Iar acest lucru poate avea tocmai efectul contrar: crearea unei relații toxice și distrugerea unei relații.
O astfel de loialitate se poate transforma în dependență sau chiar sacrificiu de sine Psihologii subliniază că o relație matură are nevoie de autonomie, comunicare asertivă și limite clare. Altfel, se ajunge la pierderea identității proprii sau la tolerarea unor comportamente nepotrivite.
„În numele iubirii, oamenii pot face cele mai frumoase lucruri, dar tot în numele iubirii pot ajunge să se piardă pe ei înșiși, să accepte lucruri care nu le fac bine, să ierte la nesfârșit și să rămână într-o relație chiar și atunci când a rămâne înseamnă un șir nesfârșit de compromisuri și sacrificii care le afectează sănătatea emoțională, psihică sau fizică”, notează Dr. Ursula Yvonne Sandner, psiholog, psihoterapeut integrativ și life coach.
Loialitatea sănătoasă presupune crearea unor limite clare, spun specialiștii. În psihoterapie, Ivan Böszörmenyi-Nagy a definit loialitatea de tip orizontal (angajamentul față de partener) ca fiind la fel de importantă ca cea verticală (față de familie). Loialitatea extremă față de părinți se transformă în ceea ce psihologii numesc loialitate inconștientă. Ea ne împiedică să ne construim un sistem de valori împreună cu persoana iubită.
„Conflictul de loialitate reprezintă un fenomen psihologic care se manifestă într-o formă mai mare sau mai mică în viața fiecărui adult. Acest fenomen este vizibil cel mai frecvent în acele cupluri în care unul sau ambii parteneri nu s-au separat de părinți și familia de origine. Considerăm că partenerii își periclitează relația de cuplu dacă sunt ostili față de familia de origine a partenerului sau dacă îi devalorizează părinții acestuia. Într-o familie cu mai multe generații este sănătos ca loialitatea să fie manifestată în ambele direcții, explică Gáspár György, psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu.
„În numele iubirii, oamenii pot face cele mai frumoase lucruri, dar tot în numele iubirii pot ajunge să se piardă pe ei înșiși, să accepte lucruri care nu le fac bine, să ierte la nesfârșit și să rămână într-o relație chiar și atunci când a rămâne înseamnă un șir nesfârșit de compromisuri și sacrificii care le afectează sănătatea emoțională, psihică sau fizică”, consideră Dr. Ursula Yvonne Sandner.
/https%3A%2F%2Fwww.g4media.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F05%2FSKYSHOWTIME_DuttonRanch_5-scaled.jpg)
Sursa foto: SkyShowtime
Loialitatea oarbă, fără limite, poate genera dezechilibre majore în cuplu, cum ar fi:
„Îmi amintesc adesea mie și pacienților mei o frază simplă: „Poți dărui doar din ceea ce ai.” Mă ajută să rezist tentației de a da peste măsură și previne epuizarea. Când oamenii văd pe pielea lor că grija de sine creează un cerc virtuos — cu cât se îngrijesc mai bine, cu atât pot aduce mai mult în relațiile care contează — responsabilitatea față de propriile limite devine firească, nu un capriciu” scrie psihoterapeutul David Capriș.
Potrivit doc.ro acestea sunt semnele că loialitatea a devenit toxică:
Experții în psihologia relațiilor consideră că loialitatea sănătoasă are câteva trăsături esențiale:
Potrivit Dr. Ursula Yvonne Sandner, „când iubirea nu e însoțită de limite și granițe sănătoase, ceea ce la început părea afecțiune poate deveni, treptat, control. Dorința de apropiere se transformă în posesivitate. Începi să justifici comportamente care te rănesc, să accepți orice din teama de conflict, să tolerezi ceea ce nu poate fi tolerat, să renunți la tine în numele unui „noi” care devine tot mai toxic”.
/https%3A%2F%2Fwww.g4media.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F05%2FSKYSHOWTIME_DuttonRanch_39-scaled.jpg)
Sursa foto: SkyShowtime
Un scurt ghid practic pentru echilibru în cuplu ar fi stabilirea de limite clare, păstrarea spațiului personal, iubirea de sine și discernământul. Nu trebuie confundată loialitatea cu sacrificiul de sine.
Dr. Ursula Yvonne Sandner are, însă, o listă mult mai lungă de teme la care cei doi pot medita: