Klaus Iohannis: Cei care au semnat astfel de protocoale trebuie să și le susțină, să le denunțe sau să le explice/ Centrul de Resurse Juridice: CSM a predat sistemul judiciar unui serviciu secret

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat vineri, referindu-se la protocoalele secrete încheiate de instituţii ale statului, că aceia care le-au semnat trebuie să le susţină, să le denunţe sau să le explice. Pe de altă parte, Centrul de Resurse Juridice acuză, într-un comunicat, după declasificarea protocolului de colaborare dintre SRI și Consiliul Superior al Magistraturii, că ”garantul independenței justiției, CSM, a predat cu arme și bagaje sistemul judiciar unui serviciu secret, devenind un fel de U.M. Aceasta este, în sine, cel mai mare pericol la adresa siguranței naționale, atât de invocate în ultimii ani”.

Ce a spus președintele Klaus Iohannis despre protocoalele secrete. „Eu cred că cei care au semnat astfel de protocoale trebuie să şi le susţină sau să le denunţe sau să le explice, dar acest rol nu pot să îl am eu. Niciunul din aceste protocoale nu a fost încheiat pe vremea mea”, a declarat Klaus Iohannis, citat de Agerpres.

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut public, vineri, după declasificare, protocolul de cooperare încheiat cu Serviciul Român de Informaţii în anul 2012. Documentul este intitulat „Protocol privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informaţii şi Consiliul Superior al Magistraturii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii”. Protocolul este semnat din partea CSM de preşedintele de la acea vreme, Alina Ghica, iar din partea SRI de directorul instituţiei, George Maior. Pe document mai apar semnăturile vicepreşedintelui CSM, Oana Schmidt-Hăineală, şi prim-adjunctului directorului SRI, generalul Florian Coldea.

Vezi aici integral protocolul CSM-SRI

Centrul de Resurse Juridice a criticat în termeni duri conținutul acestui protocol. Redam mai jos integral comunicatul Centrului pentru Resurse Juridice:

”Scoaterea la iveală (de fapt, doar a unei mici părți a acestora), în ultima vreme, a diverselor protocoale încheiate de Serviciul Român de Informații, cu diverse instituții-cheie ale Statului român a culminat cu Protocolul CSM-SRI.

Acesta este de-a dreptul halucinant. Transformă, de fapt, Consiliul Superior al Magistraturii, așa-zisul garant al independenței justiției, într-un fel de „U.M. CSM”, un apendix al serviciului de informații.

Astfel:

1. Baza legală triumfalist enunțată în preambul nu are nicio legătură cu prevederile Protocolului. Mai precis, Protocolul nu are nicio baza legală în prevederile legale pe care spune că se bazează. Desigur, dacă nu cumva acesta este încheiat în baza unei/unor horărâri CSAT clasificate.
2. CSM predă SRI orice informații utile de care are nevoie SRI pentru „ îndeplinirea atribuțiilor specifice”. Amintim că CSM este depozitarul tuturor mapelor profesionale ale magistraților dar și instanță de judecată disciplinară. De ce ar avea nevoie SRI de datele profesionale ale magistraților?
3. SRI, de asemenea, predă CSM, date și informații (dar numai pentru 30 de zile, fără copii), acestea putând fi folosite, în situații de excepție, în proceduri disciplinare. Dacă nu sunt folosite în dosare disciplinare, la ce anume sunt folosite? Dacă sunt folosite, cum pot să se apere judecătorii dacă documentul este clasificat și, oricum nu mai este la dosar? Nu cumva au fost folosite aceste informații atunci când, pe traseul profesional, se punea în discuție o avansare, un transfer, o detașare?
4. SRI pare, de asemenea, interesat în a analiza proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitate al CSM. Adică dorește să aibă un cuvânt de spus în legătură cu Statutul magistratului, Legea de organizare judecătorească, Legea CSM, codurile penal, procedură penală, etc.

Pentru toate acestea, CSM trebuie să publice analizele care au fost facute asupra modului de cooperare dintre cele două entități, conform art.8 din protocol.

Precizez faptul că la momentul semnării protocolului eram încă membru CSM. Nu am participat la semnarea, redactarea, ori negocierea acestuia. Probabil pentru că nu aveam certificat ORNISS și nici nu am dorit un astfel de certificat. Solicit public vechilor membri CSM să devoaleze cum anume s-a ajuns la semnarea unui asemenea protocol.

Ca și concluzie, garantul independenței justiției, CSM, a predat cu arme și bagaje sistemul judiciar unui serviciu secret, devenind un fel de U.M. Aceasta este, în sine, cel mai mare pericol la adresa siguranței naționale, atât de invocate în ultimii ani. Subrogarea în atribuțiile altei autorități înseamnă, de fapt, subrezirea eșafodajului statului. Se pare că avem o listă lungă de U.M.uri parțial descoperită: „U.M. Parchet”, „U.M. CSM”, „U.M. ICCJ”, „U.M. ANAF” , etc. Simpla ivire în spațiul public a unor astfel de protocoale este binevenită dar total insuficientă. Aceste protocoale au produs efecte, acestea trebuie măsurate și cunoscute, iar persoanele responsabile trebuie să răspundă.”

Fostul preşedinte al CSM, Alina Ghica: Niciodată nu au fost furnizate informaţii către SRI. Fostul preşedinte al CSM, Alina Ghica, unul dintre semnatarii protocolului încheiat între instituţia pe care a reprezentat-o şi SRI, a declarat că acest demers a fost unul necesar, în contextul cadrului legal de la acea vreme, subliind că niciodată Consiliul nu a furnizat informaţii către SRI, transmite Mediafax.

„Niciodată nu au fost furnizate informaţii către SRI, pentru un simplu motiv: întreaga activitate a CSM era publică. Nu aveam ce informaţii să transmitem către SRI. Sigur că SRI trebuia să transmită informaţiile clasificate, eram destinatari ai acestor informaţii. Lecturând protocolul, trebuie să remarcăm că raţiunea acestuia se găseşte în principal în competenţele SRI de autoritate desemnată în protecţia informaţiilor clasificate. Încă din preambulul protocolului, se observă că formulările din protocol sunt redări fidele ale dispoziţiilor art.1, 2 şi 24 din Legea 51/1991 şi din art. 34 din Legea 182/2002. Practic, s-au preluat aceste texte de lege în conţinutul protocolului pentru un simplu motiv că la acel moment nu toţi magistraţii aveau acces la informaţiile clasificate. Ţin să subliniez: CSM nu a transmis niciodată informaţii către SRI pentru că nu aveam ce tip de informaţii să transmitem. Una dintre raţiuni a fost protecţia fizică a informaţiilor clasificate. Era imperios necesar (protocolul, n.r.), în considerarea calităţii SRI în ceea ce priveşte autoritate desemnată prin lege privind protecţia fizică a informaţiilor clasificate. Protocolul s-a axat fix pe această chestiune. Nimic în plus, nimic în minus”, a mai spus Alina Ghica.