Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Vinul românesc continuă să câștige medalii la concursuri internaționale, dar acest palmares nu se transformă automat într-un brand de țară sau într-o prezență solidă pe piețele externe. Exporturile cresc lent, percepțiile vechi persistă, iar lipsa unei strategii comune face ca eforturile producătorilor să rămână fragmentate.
Critic de vin și autor, organizator de evenimente în lumea vinului și jurat la concursuri internaționale, Marinela Ardelean vorbește, într-un interviu pentru G4Food, despre decalajul dintre potențialul real al României și modul în care este perceput vinul românesc în afara granițelor.
De la rolul prețului și al soiurilor autohtone, până la importanța relațiilor umane și a unei strategii pe termen lung, analiza ei rămâne lucidă și lipsită de iluzii.
O persoana foarte tanara este „critic de vin”. De la ce varsta a inceput sa bea ca sa poata avea o parere avizata pe domeniu?
Cosmin, degustătorii nu beau vinul.
Dar problema este alta. Aprecierea vinului este subiectivă, deci deciziile juraților nu pot fi contestate.
…
Concursurile astea, cu jurații lor, sunt ca o sectă care funcționează pe principii de marketing. Și prin rotație.
Într-un an se întâlnesc la un concurs și câștigă premii vinurile din țara unui jurat.
Următoarea ediție, la alt „mare concurs internațional”, sunt premiate vinurile din altă țară etc.
Se premiază între ei.
Și este premiată de câte o poșircă, în scop de medalie la „mare concurs internațional”.
…
Când face contract de import un distribuitor, degustarea se face pe bune, nu pe medaliile de la „marile concursuri internaționale”.
Vinurile românești bune se vând la export.
Poșirca nu se vinde, oricât de frumoasă e sticla, sau câte medalii sunt imprimate pe etichetă.