Industria publicității, factor ignorat în criza climatică: cum este stimulat consumul și blocată schimbarea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Adesea ignorată, industria de publicitate joacă un rol în alimentarea crizei climatice, prin influențarea consumului, modelarea percepțiilor publice și chiar blocarea unor proiecte legislative de mediu, arată o analiză realizată de Daria Teodora Hau, specialistă în politici climatice, cu studii la Vrije Universiteit Amsterdam.

Potrivit autoarei, deși schimbările climatice sunt asociate în mod obișnuit cu industrii precum energia sau transporturile, publicitatea contribuie indirect la menținerea dependenței de combustibili fosili prin mecanisme mai puțin vizibile. Printre acestea se numără campanii de influențare a percepției publice și intervenții la momentul potrivit pentru blocarea sau întârzierea legislației climatice.

Marile companii petroliere au cheltuit, potrivit datelor citate, peste 3,6 miliarde de dolari în ultimele trei decenii pentru campanii de imagine, în special în perioade în care se confruntau cu crize de reputație sau când existau riscuri reale de adoptare a unor reglementări mai stricte privind clima. Aceste campanii au fost asociate frecvent cu dezinformarea, într-un context în care conținutul înșelător se răspândește mai rapid decât informațiile verificate pe platformele digitale.

Un alt mecanism este transferul responsabilității către consumatori. Conceptul de „amprentă de carbon personală”, popularizat în anii 2000, a contribuit la mutarea discuției de la marile companii poluatoare către comportamentul individual. „Amprenta de carbon trebuie văzută ca un instrument de calcul, nu ca un instrument de culpabilizare a individului”, explică autoarea, adăugând că impactul schimbărilor individuale este limitat în lipsa unor politici publice consistente.

Un studiu al World Resources Institute arată că cele mai importante trei schimbări individuale pentru un stil de viață sustenabil — renunțarea la mașină și la zboruri, creșterea eficienței energetice a locuințelor și adoptarea unei diete bazate pe plante — pot acoperi, în practică, doar aproximativ o zecime din potențialul total de reducere a emisiilor. Diferența majoră este făcută de măsuri sistemice, implementate de guverne și de mediul privat, cum ar fi dezvoltarea transportului public sau infrastructura energetică.

Analizele recente indică, totodată, că politicile climatice ar trebui să țintească mai precis segmentele de populație cu impact disproporționat. Astfel, cei mai bogați 10% dintre consumatori, care generează cele mai mari emisii și au o influență semnificativă asupra discursului public, ar trebui să devină principala țintă a măsurilor de schimbare comportamentală, potrivit datelor citate de Oxfam.

Graficul arată că emisiile de CO₂ sunt distribuite inegal la nivel global: cei mai bogați 10% din populație generează aproape jumătate din emisii, în timp ce cei mai săraci 50% contribuie cu 8%. Clasa de mijloc (40%) generează circa 44% / Sursa: Oxfam, grafic preluat de infoclima.ro

Analiza arată că industria publicitară nu doar răspunde cererii, ci o creează, în special în rândul segmentelor cu venituri ridicate, care au și cea mai mare contribuție la emisiile globale. Campaniile sunt concepute pentru a construi dorințe și aspirații, nu doar pentru a promova produse. Un exemplu este campania Audi din Marea Britanie, premiată pentru eficiență, care a vizat creșterea vânzărilor de automobile premium și a dus la o creștere accelerată a acestora.

Pe lângă impactul direct al industriei, analiza introduce și conceptul de emisii generate indirect de publicitate, respectiv cele rezultate din creșterea consumului. În cazul campaniei Audi, emisiile asociate vânzărilor generate au fost estimate la peste 5 milioane de tone de CO₂, echivalentul emisiilor anuale ale unei țări întregi sau al funcționării unei centrale pe cărbune timp de un an.

Sursa informațiilor care au stat la baza acestui articol: Industria invizibilă care alimentează criza climatică: rolul publicității