În Rusia, lumina unei biblioteci George Orwell încă mai strălucește (reportaj AFP)

Pe rafturile bibliotecii, bătrâna doamnă apucă cărțile al căror loc îl cunoaște în mod natural. Orwell, Sorokin, Dostoievski. Autori care, pentru ea, ajută oamenii să străpungă întunericul Rusiei contemporane, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

În încăpere, un computer, câteva sute de cărți și un miros de ulei parfumat – parfumul Alexandrei Karaseva, directoarea Bibliotecii George Orwell din Ivanovo, un oraș industrial aflat la cinci ore de mers cu mașina de Moscova.

Manipulând cărțile, doamna Karaseva, în vârstă de 67 de ani, reflectează asupra puterii lor: „Cărțile ne ajută să vedem Omul, chiar și în dușman, și să respingem toate formele de dezumanizare”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Un antreprenor local și opozant al conflictului din Ucraina, Dmitri Silin, a deschis biblioteca în iulie 2022 cu ideea de a oferi instrumente gratuite de reflecție pentru a combate propaganda, cenzura și climatul de manipulare care domnește.

La fel ca mulți alții, el a fugit din Rusia la scurt timp după aceea, de teamă să nu ajungă în închisoare pentru acțiunile sale. Dar mica sa bibliotecă, situată la parterul unei clădiri, continuă să existe.

Doamna Karaseva prezintă colecția: distopii, lucrări despre Gulag, scriitori contemporani care critică Kremlinul, manuale de educație politică sovietică și romane mai ușoare pentru „a vă limpezi mintea”.

Niciuna dintre aceste cărți nu este interzisă. Prin urmare, ele pot fi oferite cititorilor, chiar dacă, în librării, cele scrise de persoane etichetate drept „agenți străini” trebuie să fie vândute în ambalaje care să le ascundă coperțile.

„Cu cât citești mai multe distopii”, spune ea, “cu atât mai multă libertate ai: îți arată pericolele, cum să le eviți, cum să le reziști”.

“Uitați frica”

Bibliotecara, cu o bluză pe gât și ochelarii săi groși, vorbește despre capodopera lui Orwell, 1984, care descrie încercarea unui angajat al „Ministerului Adevărului” de a se opune unei dictaturi extrem de inteligente în capacitatea sa de a subjuga și lobotomiza indivizii.

Ea evocă autodistrugerea revoluționară din Demonii lui Dostoievski, distopiile explozive ale rusului Vladimir Sorokin, antirasismul americanului Harper Lee, strigătul de umanitate al germanului Erich Maria Remarque…

Doamna Karaseva spune că este un istoric pensionar specializat în Roma antică, în special în „tranziția de la republică la dictatură”.

Apoi, din senin, ne împărtășește analiza sa despre filmul Barbie („mai profund decât pare”). Lungmetrajul american a fost proiectat recent în singura sală de ședințe a bibliotecii.

Zâmbitorul Dmitri Șestopalov, în vârstă de 18 ani, era acolo. Acest activist din partidul de opoziție Iabloko – un grup oprimat, slăbit, dar încă legal – merge la bibliotecă pentru a viziona filme și a se întâlni cu alți tineri.

„Aici, putem crește, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în țara noastră. Putem să uităm această frică, să ne simțim mai liberi, să ne simțim confortabil, să simțim că nu suntem singuri în acest sistem enorm care ne devorează.”

Avocata Anastasia Rudenko, în vârstă de 41 de ani, care a co-fondat biblioteca, vede în Rusia „semne” ale totalitarismului descris în 1984. În primul rând, ea simte „frica care încătușează”.

În al doilea rând, ea este frapată de relevanța unuia dintre sloganurile cărții, „IGNORANȚA ESTE FORȚA”, deoarece, în opinia ei, rușii care „nu încearcă să înțeleagă ce se întâmplă trăiesc foarte bine”.

Iubire și disonanță

În piața centrală din Ivanovo, lângă o placă ce comemorează persoanele ucise de autoritățile țariste în timpul unei demonstrații împotriva războiului din 1915, Anastasia Rudenko destăinuie „tragedia sa personală”, cu fața măturată de un vânt înghețat.

Fratele și soțul ei, ofițeri de carieră în armata rusă, participă la „operațiunea militară specială”, eufemismul impus de Kremlin pentru a descrie atacul său împotriva Ucrainei.

Acesta nu poate intra în detalii pe această temă. Cea mai mică declarație sensibilă ar putea duce la pedepse sau chiar la închisoare. Faptul că este avocat sau soție de militar nu o protejează.

În iunie 2023, justiția a amendat-o pentru „discreditarea” armatei, bazându-se, așa cum se întâmplă adesea, pe o expertiză frivolă care citează mesaje pe Telegram în care aceasta a spus că a văzut un documentar despre opozantul Alexei Navalnîi.

Soțul ei a reușit să asiste la audiere pentru a o susține.

Anastasia Rudenko, care este de origine ucraineană din partea tatălui său, este o femeie veselă și energică, care începe brusc să plângă atunci când vorbește despre „durerea enormă” de a fi neputincioasă în fața războiului declanșat de Vladimir Putin.

Dar ea își iubește soțul „probabil chiar mai mult” de când acesta a plecat să lupte. Iar celor care ar judeca-o pentru această disonanță și care se întreabă de ce mai sunt împreună, ea le răspunde: „Și tu ce-ai fi făcut?”.