Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
În cabinetul unui psiholog din Braşov, aproape zilnic un adult află că este autist. Nu pentru că autismul ar fi „explodat”, ci pentru că, pentru prima dată, o generaţie întreagă de oameni diferiţi primeşte, în sfârşit, o explicaţie, scrie BZB.
Zilnic, în jur de opt persoane trec pragul cabinetului psihologului braşovean Ciprian Bojan, pentru psihoterapie sau pentru evaluarea unor diverse caracteristici şi trăsături clinice. Dintre acestea, în medie una pleacă cu un diagnostic de autism înalt funcţional, un ritm care, la prima vedere, ar putea sugera o epidemie.
Un exemplu tipic din practica psihologului: un specialist IT de patruzeci şi ceva de ani, apreciat profesional, dar epuizat de ani întregi în care fiecare şedinţă, fiecare discuţie la cafea, fiecare zgomot din birou l-au costat un efort pe care colegii lui nu-l bănuiau. A ajuns la evaluare după ce copilul său a primit un diagnostic de autism, un traseu extrem de frecvent la adulţi. „Când un om de 40 de ani înţelege, pentru prima dată, de ce viaţa lui a arătat astfel, se produce o recadrare a întregii existenţe”, spune Ciprian Bojan.
O categorie aparte o reprezintă femeile. Ele sunt subdiagnosticate la nivel global, pentru că maschează mai eficient dificultăţile şi copiază comportamente sociale, îşi construiesc „scenarii” pentru interacţiuni şi adesea au primit de-a lungul vieţii alte etichete: anxietate, depresie, tulburări de personalitate. Costul acestei mascări permanente este, de multe ori, epuizarea.
”Nu este suficient să observi câteva trăsături şi să aplici o singură etichetă”, precizează psihologul.
Nu toţi cei care vin pleacă cu un diagnostic de autism. Există persoane care par să îndeplinească faţete ale criteriilor, dar dacă ponderea simptomelor nu este semnificativă, psihologul evită să pună diagnosticul. „Este un diagnostic foarte dificil şi trebuie tratat cu precauţie”, subliniază Bojan. Aceste persoane nu pleacă însă cu mâna goală, primind o explicaţie clinică alternativă şi recomandări adaptate situaţiei lor.