În fața recesiunii, argentinienii își sacrifică bijuteriile de familie

Într-o Argentina afectată de recesiune, unde afacerile sunt la pământ, un comerț înflorește: vânzarea ceasului bunicului sau a verighetei străbunicii. Lichidarea bijuteriilor de familie este din ce în ce mai necesară, când banii nu-ți mai ajung până la sfârșitul lunii, scrie agenția AFP, preluată de boursorama.com.

„Când ești sugrumat de datorii, sentimentele sunt puse deoparte”, spune Mariana, care lucrează într-o casă de amanet din cartierul comercial Once. Ea nu vrea să menționeze suma pe care a primit-o în schimbul ceasului, un cadou de absolvire de la bunicul său pentru tatăl său.

Mariana – care nu dorește să își dea numele complet – a declarat pentru AFP că, la 63 de ani, pensia sa de angajată a administrației judiciare nu mai este suficientă pentru a-și acoperi cheltuielile, în contextul unei inflații de 72% de la începutul anului și de 276% în douăsprezece luni.

Banii obținuți pentru ceas, explică ea, vor fi folosiți pentru a plăti „cheltuielile curente și câteva restanțe de la sistemul de asigurări de sănătate”.

La prânz, la o intersecție din Once, contrastul este izbitor: un magazin de pantofi este gol, în timp ce sălile de așteptare ale magazinelor de cumpărare de bijuterii sunt pline. “Cumpărăm aur”, scrie pe panouri, cu litere mari, aurite.

Argentinos liquidan ‘joyas de la abuela’ en la odisea de llegar a fin de mes
📹AFPhttps://t.co/pWLgckRSyi#VideoNoticias pic.twitter.com/uUi9lVWb8P

— La Razón Digital (@LaRazon_Bolivia) June 18, 2024

Triplarea tranzacțiilor

La „El Tasador”, unul dintre cele mai cunoscute, o duzină de clienți așteaptă într-un salon vag Art Deco.

Dacă evaluarea este mulțumitoare, aceștia vor pleca, „en el acto” (pe loc), cu valoarea bijuteriilor lor în numerar, promite magazinul, care, în 50 de ani de activitate, se mândrește cu garantarea „intimității și securității” pentru numărul tot mai mare de clienți.

El Tasador gestionează în prezent aproximativ 300 de tranzacții pe zi, de trei ori mai multe decât anul trecut.

„În ultima vreme, au fost foarte mulți oameni, cred că din cauza a ceea ce traversează țara. Oameni care aveau monede pe care poate că nu plănuiau să le vândă, dar care au decis să o facă pentru că nu mai pot să se descurce”, a declarat pentru AFP Natalia, unul dintre cei patru experți ai magazinului, care nu își dă numele real “din motive de securitate”.

„Am mărit capacitatea și orele de funcționare, pentru că oamenii se înghesuiau și nu puteam ține pasul”, adaugă ea.

Această tendință este alimentată de emisiuni TV și videoclipuri pe YouTube cu nume sugestive – „El valor de tus sueños” (valoarea viselor tale) – la jumătatea drumului între reality TV și clipuri promoționale.

Dar, mai mult decât orice altceva, este vorba de scăderea masivă a puterii de cumpărare, sugrumată de inflația cronică și de o devalorizare brutală a peso-ului în decembrie, care i-a determinat pe unii argentinieni, în ultimele luni, să își golească economiile ascunse „sub saltea”, după cum spune expresia populară. Și acum să-și vândă bijuteriile.

O „epocă de aur” amară…

„Situația este complicată, viața în Argentina este super scumpă”, se plânge Daniel, un contabil șomer în vârstă de 56 de ani, care parcurge tarabele mai modeste pentru a revinde un mic breloc de argint. El este uimit că i se oferă puțin mai mult decât un bilet de metrou (60 de eurocenți).

Vârful vânzărilor „este la sfârșitul lunii, când vin facturile”, spune Carlos, managerul unui magazin de bijuterii, vorbind de asemenea sub protecția anonimatului.

„Clasicul este verigheta, dar se aduc și bijuterii victoriene, bijuterii din Belle Epoque, de la bunici sau străbunici, piese unice”, spune Natalia.

În ciuda faptului că sărăcia afectează oficial 42% din populație, în Argentina nu este neobișnuit ca gospodăriile modeste să dețină bijuterii din aur.

„În anii ’70, mai mulți oameni aveau acces la aur, oricine putea purta un inel, bărbații puteau purta butoni de manșetă sau agrafe de cravată din aur, iar fetele primeau un ceas de aur la împlinirea a 15 ani”, își amintește evaluatoarea.

De mult timp, astfel de bijuterii nu mai sunt purtate pe stradă, din motive de securitate. Dar ele se vând.

“Aurul s-a vândut întotdeauna”, spune Natalia. Ceea ce s-a schimbat este „de ce”. Înainte, era pentru a finanța un proiect, o renovare, o mașină, o petrecere… Astăzi, este pentru că ‘nu pot să mă descurc’, ‘au crescut facturile’ sau ‘am rămas fără serviciu'”.