Impactul închiderii Strâmtorii Ormuz: De ce este Asia „prizoniera” petrolului din Orientul Mijlociu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Într-un peisaj geopolitic marcat de tensiuni, dependența Asiei de resursele energetice din Orientul Mijlociu a atins cote extrem de ridicate. Cu 60% din necesarul de țiței provenind din această zonă, orice blocaj în Strâmtoarea Ormuz ar putea declanșa o criză economică fără precedent în state precum Japonia, Coreea de Sud sau China, arată o analiză Reuters.

Orientul Mijlociu rămâne „pompa de benzină” a lumii, exportând zilnic un sfert din consumul global. În 2025, Asia a importat o medie de 14,74 milioane de barili pe zi din această regiune, reprezentând peste jumătate din totalul achizițiilor sale record.

Cei mai mari furnizori — Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak — domină piața asiatică, profitând de proximitatea geografică și de infrastructura logistică existentă.

Cine sunt cei mai expuși?

Vulnerabilitatea nu este distribuită egal, unele dintre cele mai puternice economii ale lumii fiind și cele mai fragile în fața unui eventual conflict, potrivit Reuters:

• Japonia: Dependență extremă de 95%.
• Coreea de Sud: Importă 70% din țiței din Orientul Mijlociu.
• Singapore: Hub-ul energetic al Asiei și-a crescut dependența la peste 70% în ultimul an, în urma extinderii rafinăriilor gigantului Exxon Mobil.
• China: Deși este cel mai mare importator mondial, Beijingul aplică o strategie de diversificare, asigurându-se că niciun furnizor individual nu depășește 20% din cota sa de piață. Totuși, jumătate din petrolul sosit pe mare (5,4 milioane barili/zi) provine tot din Golf

De ce nu pot renunța rafinăriile la acest petrol?
Dincolo de politică, există motive tehnice și economice solide care „leagă” Asia de aceste resurse. E vorba despre faptul că majoritatea rafinăriilor asiatice sunt proiectate special pentru a procesa țițeiul „greu” și bogat în sulf din Orient. Acesta este de regulă mai ieftin decât cel din alte regiuni, permițând marje de profit mai mari.

De asemenea, petrolul din Golf conține cantități mari de păcură, esențială pentru alimentarea navelor în porturi gigant precum Singapore sau Zhoushan.

În plus, pentru a-și asigura stabilitatea aprovizionării, rafinăriile asiatice au blocat peste 50% din necesarul lor în contracte pe zeci de ani, fiind dificil să schimbe furnizorii peste noapte. În contrapartidă, gigantul Saudi Aramco a cumpărat acțiuni în numeroase rafinării din Asia, securizându-și astfel clienții pe termen lung.

Logistica joacă un rol crucial: în timp ce transportul petrolului către India durează mai puțin de o săptămână, către Nordul Asiei acesta face între 30 și 40 de zile. Orice escaladare a conflictului în zona Iranului, care ar duce la închiderea Strâmtorii Ormuz, ar tăia principala arteră de alimentare a Asiei.

În acest context, Asia rămâne într-o poziție delicată: o regiune cu cel mai rapid ritm de creștere a cererii de energie, dar a cărei supraviețuire economică depinde direct de stabilitatea unei zone aflate constant sub amenințarea războiului.