Il Giornale: Aceasta este noua Europă a „faliţilor” / ”Această Europă nouă, creată la masa de lucru a negocierilor Consiliului European, de axa franco-germană și în încăperile secrete ale partidelor, este o instituție care se naşte deja şchiopătând”

Cu siguranţă că această nouă Europă nu se naşte sub cele mai bune auspicii. Nici vorbă de bărbaţi puternici sau de înțelegerea noului vânt care suflă peste statele Uniunii Europene. Această Europă nouă, creată la masa de lucru a negocierilor Consiliului European, de axa franco-germană și în încăperile secrete ale partidelor, este o instituție care se naşte deja şchiopătând. Și care simbolizează declinul unei instituții care pare să fi pierdut complet percepția asupra schimbărilor ce se petrec în Europa, se arată într-o analiză publicată în cotidinaul italian Il Giornale, preluată de Rador.

Cele patru nume propuse de Consiliul European și de liderii UE nu fac altceva decât să confirme această agonie lentă pe care Europa este constrânsă să o experimenteze. Viitorul președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este considerat de toți ca fiind cel mai prost ministru (sau cel mai slab) din guvernul Angelei Merkel. E adevărat că este „delfinul” Cancelarului, numai că acest lucru nu este, în sine, o sursă de mândrie. Ideea în sine că un președinte al Comisiei este un politician loial liderului uneia dintre țările membre te duce cu gândul la un conducător slab și deloc super partes /imparţial/. Dacă la acest lucru mai adăugăm şi faptul că, în perioada în care se afla la conducerea Ministerului federal al Apărării Germaniei, forțele armate din Berlin au atins unul dintre cele mai joase niveluri din istoria recentă a Germaniei, este destul de clar că Bruxellesul nu trebuie să doarmă prea liniştit. În locul unui lider puternic pentru perioada post-Juncker: conducerea Europei este încredinţată în mâinile unei femei care a dovedit că deţine profilul corect, dar care are în dulap o serie de schelete ce reprezintă un handicap destul de serios.

Un alt nume, o altă problemă: Charles Michel, președintele Consiliului European. În ceea ce-l priveşte pe primul ministru belgian, cel care va moșteni postul polonezului Donald Tusk, nu poate fi numit un lider carismatic sau puternic. Dimpotrivă, este clar pentru toţi că Michel lasă în dezordine o țară considerată de toți ”pântecul moale al Uniunii Europene”. Distrusă de curentele separatiste, de executivele din ce în ce mai slabe și cu o problemă legată de securitatea internă care a explodat odată cu atacurile care au lovit repetat teritoriul belgian, începând de la capitala Bruxelles, astăzi, Belgia este țara care-l reprezintă pe președintele Consiliului European, unul dintre organele fundamentale ale acestei Uniuni, ce reunește toți șefii de stat și de guvern ai UE. Pe scurt, premierul unei țări aflată într-o evidentă criză de identitate și foarte aproape de colapsul intern va reprezenta UE în fața lumii și va încerca să definească politicile de la Bruxelles. O condiție care, dacă nu ar fi dramatică pentru noi, cetățenii europeni, ar fi cel puţin comică.

Lucrurile nu merg mai bine nici în ceea ce-l priveşte pe Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Securitate: Josep Borrell. Deţinătorul unui profil instituțional cu o anumită greutate, cu siguranță mult mai important decât cel propus de Italia prin Federica Mogherini, Borrell, este un alt exemplu al acestei Uniuni Europene, guvernată de „faliţi”. Ministrul spaniol de externe provine, în primul rând dintr-un partid care nu este câștigător (Partidul Socialist European), dar mai presus de toate vine dintr-un guvern, acela al lui Pedro Sanchez, care şi-acum riscă să nu aibă majoritatea în parlament. Primul-ministrul spaniol, care, prin partidul său PSOE este considerat luceafărului stângii europene, încearcă să câştige timp pentru a ajunge la învestitura din 23 iulie cu o majoritate care să-i permită cel puţin să treacă de primul hop parlamentar. Dacă la această condiție se adaugă impasul total al Spaniei din ultimii ani, cu avalanşa de alegeri, majorități inexistente și Catalonia care solicită secesiunea, în realitate, persoana care acoperă rolul de reprezentant al politicii externe a UE va fi un om foarte slăbit.

Și, în cele din urmă, Christine Lagarde, noul șef al Băncii Centrale Europene. Directorul operațional al Fondului Monetar Internațional este unul dintre cele mai negative personaje, potrivit partidelor care se răzvrătesc împotriva status quo-ului din Europa și din lume. De altfel Lagarde şi-a făcut chiar o ‘mea culpa’ publică pentru modul în care s-a comportat FMI-ul în perioada crizei elene. Însă nu trebuie neglijată nici originea sa franceză, şi nici faptul că a fost foarte apropiată de președintele Nicolas Sarkozy care, în timpul mandatelor sale a devastat Libia, a acoperit de scandal Palatul Elysee și căruia Lagarde îi scria: „Folosește-mă pentru tot timpul care-ţi este necesar și care este necesar acţiunii”, pentru ca apoi să continue: „dacă mă folosești, am nevoie de tine ca îndrumător și ca un sprijin: fără îndrumare, risc să fiu ineficientă, fără sprijin, risc să fiu puțin credibilă”. Dacă aceasta este noua Europă…

Articol de Lorenzo Vita / Traducerea: Cătălina Păunel

Foto: Liderii UE reuniți în ședința extraordinară a Consiliului European, în cadrul căreia au fost agreate persoanele care să conducă principalele instituții ale Uniunii Europene / Sursa: presidency.ro