Grecia și Turcia își ”numără” aliații

Analiză a publicației elene TA NEA, preluată de Rador:

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a avut grijă, joi, la Praga, atât la dineu, cât și la conferința de presă pe care a susținut-o, să formuleze toate amenințările, repetând chiar și fraza „s-ar putea să venim într-o noapte”. El a acuzat Grecia de escaladarea tensiunii, la doar câteva zile după semnarea celui de-al doilea memorandum turco-libian (care, potrivit Atenei, încalcă drepturile suverane asupra zonelor sale maritime n.trad.). Relațiile dintre Grecia și Turcia par a fi în cel mai prost moment. Iar insistența premierului grec, a Ministerului grec al Afacerilor Externe, dar și a Pentagonului în favoarea unor reacții calme și în conformitate cu dreptul internațional devine aproape obsesivă, tocmai pentru a nu se întâmpla vreun pas greșit care să ofere pretextul pe care Ankara îl caută.

În acest context, Grecia și Turcia încearcă din nou să-și numere aliații. În conjunctura actuală, Atena pare – deocamdată – că a câștigat la nivel de declarații.

Atena a investit cel mai mult în cooperarea sa strategică cu Washingtonul, arătând că a făcut această alegere în urmă cu ceva ani. SUA, la rândul lor, nu au recurs niciodată până acum la demersuri atât de clare de susținere față de Grecia și Cipru. Atena devine canalul prin care se transmite presiunea crescândă din partea Washingtonului asupra Ankarei, în contextul și al relațiilor Putin-Erdogan. Chiar dacă Departamentul de Stat nu trece liniile roșii în raport cu Ankara, declarația de dezaprobare a noului memorandum turco-libian a fost primită cu ușurare la Atena.

Imediată – și în mod evident mai clară – a fost și reacția Berlinului, reprezentantul Ministerului german de Externe condamnând acțiunile Turciei și dovedind că vremea în care Merkel încerca să mențină o echidistanță a trecut fără cale de întoarcere. Chiar dacă Germania nu poate anula contractele de livrare de submarine către Turcia, condamnă deschis acțiunile provocatoare ale Ankarei și își exprimă susținerea față de Grecia într-o asemenea măsură încât Çavuşoğlu a ținut, în timpul vizitei la Ankara a ministrei de externe germane, să-i vorbească acesteia despre atitudinea Berlinului în favoarea Atenei.

În tabăra Atenei se află și Egiptul, iar vizita pe care ministrul grec de externe Nikos Dendias o întreprinde mâine la Cairo este caracterizată ca fiind deosebit de importantă, atât din punct de vedere simbolic, cât și al conținutului. Pentru Atena, până la urmă, delimitarea zonelor maritime cu Cairo, chiar și după încheierea cu mult fast a memorandumului turco-libian din 2019, a creat un fundament serios de contracarare a acțiunilor turcești. Egiptul a condamnat noul acord dintre Turcia și Libia chiar în ziua în care a fost semnat, iar relațiile sale cu Ankara continuă să fie la un nivel scăzut.

Reluarea dialogului Grecia-Turcia și dezescaladarea tensiunilor i-au fost solicitate și de Macron lui Erdogan, la summitul de la Praga, Parisul insistând în mod clar în declarațiile sale în favoarea Atenei și condamnând acțiunile provocatoare ale Turciei.

Ankara rămâne un aliat deosebit de important pentru NATO, SUA și Occident. Atât de mult încât argumentul lui Erdogan cum că Washingtonul „folosește” Grecia împotriva Turciei nu pare rezonabil. Cu toate acestea, momentul invaziei ruse în Ucraina nu permite fisuri în cadrul NATO, iar Erdogan pare să acționeze ca un factor de instabilitate.

Nici măcar Rusia nu poate satisface cererea Ankarei de face un pas spre recunoașterea Republicii Turce a Ciprului de Nord. Printre țările care încă ridică întrebări cu privire la atitudinea lor se numără Marea Britanie. Între timp chiar și Qatarul și-a creat propriile interese în Zona Economică Exclusivă a Republicii Cipru, pe care Turcia nu o recunoaște.

Întrebările care rămân sunt: unde va duce, în final, presiunea exercitată asupra lui Erdogan, dacă o escaladare ar putea avea consecințe pentru Nicosia și Atena și cum vor reacționa într-un asemenea moment aliații și partenerii Greciei, care de data aceasta par să fie covârșitor mai mulți din punct de vedere numeric, fără însă a se putea spune despre Turcia că este o țară izolată… (Traducerea: Carolina Ciulu)