Germania se angajează într-un program masiv de reînarmare. Îndoieli din cauza fantomelor trecutului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză El Pais, via Rador: Cea mai populată țară din UE este sfâșiată între sprijinul majoritar pentru creșterea cheltuielilor pentru apărare și reticența de a redeveni o putere militară.

Germanii nu pot scăpa de trecutul lor. Însă invadarea Ucrainei, renașterea amenințării rusești și politica imprevizibilă a SUA față de Europa și NATO au stimulat reînarmarea unei națiuni tradițional reticente în a-și asuma un rol de conducere militară din cauza propriei istorii, dar care este acum convinsă de nevoia de a-și înfrunta fantomele și de a avea o armată puternică.

Ministrul Apărării, Boris Pistorius, are un obiectiv clar: să aibă cea mai puternică armată din Europa în viitor. Pentru a realiza acest lucru, guvernul intenționează să majoreze cheltuielile pentru apărare la 179,9 miliarde de euro până în 2030 pentru a moderniza toate echipamentele care au devenit învechite de la sfârșitul Războiului Rece și reunificarea Germaniei în 1990, precum și să crească numărul soldaților activi la 260.000 până în 2035, față de 185.000 în prezent.

Germania a trecut recent prin două momente cruciale în această schimbare radicală: invazia rusă din Ucraina, care l-a determinat pe cancelarul de atunci Olaf Scholz să proclame Zeitenwende, o schimbare de eră, în 2022, și decizia actualului cancelar Friedrich Merz de a ridica înghețarea datoriilor pentru a crește cheltuielile militare. Dar cum poate fi acceptată această schimbare de direcție într-o țară care a declanșat al Doilea Război Mondial și a fost responsabilă pentru Holocaust?

„Nici unul dintre noi nu poate scăpa de istoria sa. Spania nu poate scăpa de Războiul Civil, iar germanii de al Doilea Război Mondial”, explică Sönke Neitzel, profesor de istorie militară la Universitatea din Potsdam, referindu-se la rolul memoriei istorice în viziunea actuală pe care concetățenii săi o au despre armată, Bundeswehr.

„Germanii sunt foarte ezitanți când vine vorba de acțiune, iar în misiunile de intervenție i-au lăsat întotdeauna pe americani, francezi și britanici să preia inițiativa”, remarcă Neitzel. El își amintește, de exemplu, că la începutul conflictului din Ucraina, Germania a trimis doar echipament: 5.000 de căști. „Acum, germanii sunt foarte implicați, dar asta a avut nevoie de timp”.

Al Doilea Război Mondial continuă să joace „un rol important” în dezbatere, notează Neitzel. Berlinul este acum principalul aliat al Kievului, nu doar economic, ci și militar. Ajutorul include furnizarea de echipamente și armament din arsenalele Bundeswehr, inclusiv vehicule antiaeriene, de artilerie și de luptă, transportoare blindate, arme și muniții.

Forțele armate germane se bucură în prezent de cele mai înalte rate de aprobare înregistrate vreodată în sondaje. „Adevărata problemă a fost politica, care nu a vrut să răspundă clar la întrebarea care este scopul lor”, spune Neitzel. Misiunile armatei au fost întotdeauna privite cu scepticism. „Războiul din Ucraina a contribuit la o situație în care putem spune acum: da, investim în armament, iar acest lucru este important pentru că trebuie să ne protejăm”, adaugă el.

Dezbaterea privind autonomia apărării europene a avut un impact și în lumina atacurilor președintelui american Donald Trump împotriva NATO. Cel mai recent a avut loc vinerea trecută, când, în urma remarcilor critice ale lui Merz cu privire la războiul din Iran, republicanul a anunțat retragerea a 5.000 de soldați americani din bazele de pe teritoriul german, unde sunt staționați permanent peste 36.000 de soldați. O zi mai târziu, el a declarat, fără a oferi detalii, că ajustarea va fi și mai profundă: va merge, a sugerat el, „cu mult peste 5.000”.

Ani de zile, germanii au fost în mare măsură reticenți față de creșterea cheltuielilor pentru apărare și sceptici față de armată. Acest lucru s-a schimbat. Acum, peste 70% susțin creșterea cheltuielilor pentru apărare, iar aproape 60% au „o mare încredere” în forțele armate. „Marea majoritate este foarte favorabilă creșterii cheltuielilor pentru apărare, a ajutării Ucrainei și sunt conștienți de necesitatea de a ne lua destinul în propriile mâini din cauza lipsei de aliniere cu Washingtonul, despre care peste 80% spun că nu mai este un aliat de încredere”, spune Peter Matuschek, directorul institutului de sondaje Forsa.

Însă nu toată lumea vede lucrurile în același fel. În fosta Germanie de Est, există mai multe rezerve cu privire la reînarmare decât în ​​vest. Din cauza afilierii politice, respingerea este mai mare în rândul alegătorilor partidului de extremă dreapta AfD și al celor asociați cu populista de stânga Sahra Wagenknecht. „Lucrul curios este că există un acord destul de larg din partea conservatorilor față de Stânga [Die Linke]. Este adevărat că în cadrul Stângii există mai puțin sprijin, dar chiar și în rândul alegătorilor acestui partid, există chiar și o mică majoritate care susține mai multe cheltuieli pentru apărare”, subliniază Matuschek.

Deși susțin reînarmarea, există încă rezistență la asumarea conducerii militare. „Întotdeauna au existat îndoieli. Când întrebăm dacă Germania ar trebui să joace un rol mai semnificativ pe plan internațional, majoritatea spun da, dar doar pe plan diplomatic”, explică expertul Forsa. „Această îndoială persistă. De aceea este atât de izbitor faptul că există acum o majoritate atât de clară care susține această reînarmare a armatei”.

Pentru sociologul Harald Welzer, este surprinzătoare lipsa criticilor în întreaga dezbatere privind reînarmarea într-o țară în care nimănui nu i-a trecut prin minte că „armata ar trebui folosită din nou pentru conflicte” și unde „problema războiului rămâne foarte sensibilă”.

O parte din sprijin poate fi atribuită popularității ministrului Apărării Pistorius, social-democratul și cel mai apreciat politician al țării, cunoscut pentru franchețea sa. „Își spune părerea, clar și într-un mod departe de retorica folosită în bula berlineză”, explică Matuschek.

„Germania, având în vedere puterea sa economică, va juca în mod inerent un rol semnificativ. Dacă toată lumea crede că germanii pot fi de încredere este o altă problemă”, remarcă Neitzel. În opinia sa, întrebarea crucială va fi dacă Europa poate avansa împreună în ceea ce privește politica de securitate și apărare. „Germanii vor trebui, de asemenea, să își demonstreze capacitatea de a lăsa deoparte interesele propriei industrii de armament pentru binele comun”.

Pentru Michael, în vârstă de 49 de ani, originar din Bremen, este „rezonabil” ca Germania să aibă „o armată puternică care, dacă este necesar, se poate apăra singură”. Stând într-un parc din Berlin cu niște prieteni, el susține că „are sens, mai ales în contextul actual, în care poate că nu se mai poate avea încredere în SUA, iar Trump își reduce angajamentul față de NATO”. Din punct de vedere istoric, adaugă el, „este puțin complicat din cauza trecutului nostru: nu ne place să fim percepuți ca o putere militară, din motive lesne de înțeles; dar nu poți nega nici realitatea că, dacă este necesar, trebuie să te aperi singur”.

Prietenul său, Andre, dintr-un oraș de lângă Frankfurt și de aceeași vârstă, vede și el lucrurile în același fel: „Cred că, din păcate, este necesar. Dacă realitățile se schimbă, atunci și reacțiile trebuie să se schimbe. Sper ca totul să revină la normal și să nu fie nevoie să investim atât de mult în armament”.

Markus, un bărbat în vârstă de 47 de ani din sud, consideră că, deși este important să nu depindem de NATO sau de SUA, ar fi mai bine să investim o parte din aceste fonduri în îmbunătățirea relațiilor comerciale pașnice, decât în ​​reînarmarea reciprocă. Și-a făcut serviciul militar și nu îl deranjează reintroducerea acestuia, „deoarece înseamnă că deciziile generale despre război sau operațiuni militare au un impact asupra populației generale și, prin urmare, sunt dezbătute pe scară largă, nu afectează doar câțiva. Și asta probabil reduce și șansele unor războaie inutile”.

Guvernul german a decis să suspende serviciul militar obligatoriu în 2011, după ce importanța acestuia a scăzut constant de la reunificarea Germaniei. Noul serviciu militar obligatoriu, aprobat anul trecut și implementat în ianuarie, este – cel puțin deocamdată – voluntar, dar a stârnit dezbateri considerabile în societate, în special în rândul tinerilor. În prezent, acesta implică completarea unui chestionar obligatoriu pentru toți bărbații născuți după 2008 și efectuarea unui examen medical. Obiectivul guvernului este de a menține un registru oficial cu toate datele și aptitudinile tinerilor care au împlinit 18 ani.

„Nu vor avea destui voluntari. Asta e clar, și oricine are puțină minte știe asta. La un moment dat, va trebui să introducă serviciul militar selectiv, ca în țările scandinave”, prezice Neitzel, în ciuda eforturilor guvernului de a face serviciul militar mai atractiv, cu salarii începând de la 2.600 de euro brut pe lună.

Majoritatea germanilor susține serviciul militar obligatoriu. Tinerii, însă, chiar și cei care susțin reînarmarea, nu sunt în favoarea recrutării obligatorii. „Când îi întrebăm dacă ar fi dispuși să lupte pentru țara lor, situația este foarte diferită. Cifrele sunt foarte mici”, spune Matuschek, care subliniază că numărul cererilor de obiecție de conștiință a crescut.

Pentru sociologul Welzer, această poziție a tinerilor nu este surprinzătoare, mai ales având în vedere tratamentul primit în timpul pandemiei. „Există mulți factori care îi determină pe mulți tineri să spună pur și simplu: ‘Nu înțelegem deloc. Acest guvern nu face nimic pentru noi, așa că de ce ar trebui să ne asumăm riscuri acum?’ „.

Traducerea Rador: Rodezia Costea