Francesca Cristea, Europuls: „Viitorul bugetului european începe de la nivel local – Acasă este o strategie construită împreună”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Suntem cu 18 luni înainte de începerea următorului Cadru Financiar Multianual al UE 2028-2034 (bugetul pe termen lung al Uniunii Europene) și încă mai avem timp să lucrăm în mod strategic pentru modul în care vom utiliza fondurile europene pentru a ne dezvolta comunitățile. Fonduri în valoare de 60,2 miliarde de euro la care România are direct acces.

Spunem „noi“ pentru că fiecare poate juca un rol în acest proces- poate alege să fie mai mult decât un observator, poate crea contextul ca fondurile să fie utilizate acolo unde este cea mai mare nevoie, în mod optim.

Ce înseamnă acasă? Un oraș, o comunitate, o regiune, o țară, o parte a Uniunii Europene. Locul de care ne leagă amintiri, ne leagă gustul mâncării, drumul spre locul de joacă, școala de pe stradă – reprezintă o parte în care sufletul nostru se ancorează. Și noi trebuie să facem orice pentru ca „acasă” să fie cât mai aproape de dorințele noastre.

Dar ce se întâmplă atunci când comunitățile locale strigă după ajutor și nimeni nu le aude sau, mai bine spus, nu le ascultă?

În ultimii ani, comunitățile locale au funcționat adaptând proiectele pe prioritățile fondurilor existente, în loc să reflecte strategic în avans o alocare bugetară optimă pentru nevoile personalizate ale comunității. Există fonduri pentru semafoare smart? Le accesăm, chiar dacă există nevoi poate mai stringente precum rețele de canalizare sau urbanism sustenabil. Altfel spus, prioritizăm ceea ce trebuie să cheltuim.

Dincolo de rezultatele punctuale și rapide în fața alegătorilor înainte ca aceștia să fie chemați la urne, pare că ne pierdem într-un labirint de „urgențe” și nu putem depăși momentul. Am investit multe fonduri doar pentru „a stinge focuri”, nu pentru a ne dezvolta pe termen lung,

Este adevărat că, de multe ori, unele idei se lovesc de „nu știu/ nu se poate”, ridicat din umeri, „nu avem resurse”, „cine să facă?”, „pentru cine?”.

Trebuie să vedem mai departe de aceste întrebări și săgeți și să lucrăm pentru comunitatea pe care o vrem pe termen lung: de la canalizare și asfalt, la grădinițe și școli digitalizate, la antreprenoriat local ce se poate extinde în regiune sau dincolo de hotare, obiective turistice restaurate care pot aduce mai mulți vizitatori, festivaluri și sprijinirea industriilor creative, etc.  Toate acestea reprezintă componente ale unui întreg care, planificat strategic și din timp, poate face ca resursele să fie alocate priorităților reale ale comunității, nu invers.

Tensiunea se simte cu greutate în orașe și sate. Cetățenii își doresc ca decidenții (primarii, consilierii locali și județeni) să facă „ceva, orice” cât de repede, decidenții își doresc, dar nu știu cum, societatea civilă vrea să se implice, dar adesea nu este implicată de la nivel central pentru că nu există mecanisme, afacerile locale vor să apară pe radarul primăriilor ca să sprijine dezvoltarea, dar nu sunt coagulate.

Ne uităm cu surprindere când cineva menționează termenul „parteneriat”, reprezentând parcă o piesă de vulnerabilitate. De ce să cer ajutor? Dacă se va considera că nu îmi pot face treaba singur? Sunt frici reale peste care pare că încă nu reușim să trecem. Vigilența e bună, dar nu putem face totul de unii singuri. Trebuie să adoptăm cadre de parteneriat unde putem co-crea (= proces prin care toți cei implicați construiesc). Societatea noastră încă nu a învățat această lecție – „împreună”. Sunt multe cazuri în care o entitate coordonează, respingând ideile celorlalți, considerând că singurul lor aport este logistic.

Am văzut asta cu ochii noștri, în turul COHERO4EU prin regiuni. Prin COHERO4EU, derulat alături de G4Media, proiect co-finanțat de Uniunea Europeană, echipa Europuls a colindat diferite regiuni din țară unde a interacționat cu reprezentanți ai instituțiilor publice, decidenți la nivel local, tineri, reprezentanți ai mediului ONG și IMM-uri. Le-am explicat cum va funcționa următorul buget european pe termen lung și care sunt prioritățile la nivel european, iar apoi am făcut o sesiune de brainstorming cu toți cei cu care am interacționat, majoritatea bucuroși să afle cum ar putea funcționa noul exercițiu și cum să se pregătească din timp.

Am mers mai departe și am organizat o masă rotundă cu Autoritățile de Dezvoltare Regionale, parlamentari din cadrul Comisiilor pentru Administrație Publică și Planificare Teritorială, dar și reprezentanți ai primăriilor de sector din București. Am vrut să înțelegem de ce anume au nevoie regiunile pentru a se dezvolta și am înțeles că, în primul rând, au nevoie să fie parte a procesului de gândire a proiectelor strategice. De multe ori, autoritățile locale primesc doar notificări că sunt sau nu eligibile pentru anumite fonduri.

Dar avem nevoie de mai mult de atât: avem nevoie să sprijinim oamenii care au idei, care vor mai mult pentru comunitatea lor și care vor să o transforme în ceva unic. Nu este nevoie doar de strașnicul „hei-rup” care marchează găsirea unor fonduri pe care comunitatea le-ar putea utiliza, ci de o cursă maraton.

Noul exercițiu financiar european trebuie să reprezinte o pânză pe care să punem toate ideile și, cel mai important, să le interconectăm.

Pentru prima dată, Europuls – Centrul de Expertiză Europeană,  în parteneriat cu Comisia pentru Afaceri Europene a Camerei Deputaților, Reprezentanța Comisiei Europene în România, FICSIMM și G4Media, organizează un Summit al Comunităților locale unde așteptăm primari, decidenți la nivel național, consilieri locali și județeni, afaceri locale, reprezentanți ai societății civile, reprezentanți din Ministerele relevante și instituții publice implicate – toate pentru a ne pune laolaltă energia și ideile și de a oferi decidenților câteva idei pe care să le poată implementa în următorul cadru.

În sfârșit va avea loc un cadru de consultare, un spațiu sigur de co-creare cu toți cei care vor mai mult pentru comunitatea lor. Nu o vale a plângerii, ci o vale a soluțiilor.

Trebuie să trecem de etapa în care lucrăm haotic – fiecare pe bucățica lui – această ipostază în care ne regăsim specifică unui început de carieră. Nu mai suntem acolo. Trebuie să începem să interconectăm deja proiectele în derulare sau finalizate cu peisajul mai mare la care vrem să ajungem. Lecția este să investim cu cap, pe termen lung. Suntem de 20 de ani în Uniunea Europeană, e timpul să ne dezvoltăm strategic.

Construim acasă pe termen lung, nu din 4 în 4 ani. Și trebuie să construim constant.