FOTOREPORTAJ | Gard electric pentru urși, rangeri de noapte și concerte care se încheie înainte ca pădurea să adoarmă. Cum arată trei zile la Făgăraș Fest, festivalul de la poalele Munților Făgăraș unde omul învață să intre în natură ca un oaspete, nu ca un stăpân

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când ultimele acorduri ale concertelor se sting puțin înainte de miezul nopții, nu urmează muzica dată mai tare, afterparty-uri improvizate între corturi sau boxe portabile care prelungesc noaptea până spre dimineață. În schimb, luminile scenei se sting una câte una, iar în câteva minute se mai aud doar râul Moașa, foșnetul pădurii și, din când în când, sunetul aritmic al picăturilor unei ploi repezi de vară.

La marginea campingului, doi rangeri își încep patrula de noapte. Înainte de a porni, verifică încă o dată gardul electric montat pe un perimetru extins, în jurul zonei unde se află corturile. Voluntarii mai fac o ultimă trecere prin camping, în timp ce participanții își strâng resturile de mâncare și închid corturile pentru noapte. Nimic nu trebuie să atragă animalele sălbatice.

Nu pentru că un urs ar fi fost văzut în apropiere în acea seară.

Ci pentru ca niciun urs să nu aibă vreodată un motiv să ajungă acolo.

La prima vedere, gardul electric pare cea mai spectaculoasă imagine a festivalului. În realitate, este probabil cea mai discretă.

Nu este montat pentru a ține urșii departe de oameni. Este montat pentru ca oamenii să nu creeze, fără să-și dea seama, un loc în care urșii să găsească hrană.

Gardul funcționează prin impulsuri electrice scurte, suficiente pentru a descuraja animalul, fără să îl rănească. Este aceeași soluție folosită în multe ferme, stâne și proiecte de conservare din Carpați pentru prevenirea conflictelor dintre oameni și fauna sălbatică.

Campingul și gardul electric
Participanții își instalează corturile la poalele Munților Făgăraș. În spatele campingului se vede gardul electric montat de organizatori, o măsură de protecție care descurajează urșii să se apropie de zona de campare pe timpul nopții.
Foto: arhiva Alina Mihai / G4Media

Dar gardul este doar ultima măsură.

Prima începe cu comportamentul participanților.

La Făgăraș Fest nu vezi pungi cu mâncare lăsate lângă corturi sau PET-uri abandonate pe pajiște. Participanții respectă câteva reguli simple: alimentele sunt depozitate în afara corturilor, deșeurile ajung în containere, iar fiecare și le strânge de la locul de campare înainte de plecare. Astfel, în fiecare dimineață, campingul arată aproape la fel ca în seara precedentă.

În cele trei zile ale festivalului, între 10-12 iulie, zeci de corturi au ocupat pajiștea de la Sebeșu de Sus, la poalele Munților Făgăraș. După plecarea participanților, locul a revenit aproape miraculos la imaginea pe care o avea înainte de festival. Nu au rămas grămezi de gunoaie, pungi agățate prin copaci sau resturi alimentare care să schimbe comportamentul animalelor sălbatice.

Poate tocmai această imagine spune cel mai bine ce încearcă să fie Făgăraș Fest.

Nu un festival care cucerește natura. Ci unul care încearcă să lase cât mai puține urme după trecerea oamenilor.

Un festival care încearcă să nu lase urme

Făgăraș Fest nu este construit în jurul unei scene, ci în jurul locului în care are loc. Programul începe dimineața, când cei mai mulți participanți pleacă în drumeții, la tururi ghidate sau ateliere despre pădure, păsări, insecte și râurile din Munții Făgăraș. Copiii învață să recunoască urmele animalelor, construiesc mandale din pietre în apa rece a râului Moașa și descoperă viața ascunsă a pădurii.

După-amiaza, poiana se umple din nou. Unii participă la dezbateri despre conservare, alții se opresc la expozițiile foto sau discută cu rangerii și biologii veniți din toate colțurile țării. Festivalul nu încearcă să aducă natura pe scenă, ci îi invită pe oameni să intre în ea cu mai multă atenție.

Seara sunt concertele. Dar și acestea respectă același principiu. Muzica nu acoperă muntele, iar programul se încheie înainte de miezul nopții, astfel încât liniștea să revină pădurii. Imediat după ultimul bis, participanții se retrag spre camping, iar zgomotul este înlocuit din nou de râul Moașa și de insectele nopții.

Festivalul are peste 70 de activități – de la observarea păsărilor și tururi despre flora și fauna locului până la excursii la cascadele de pe Valea Moașei, ateliere de pescuit cu muscă artificială, discuții cu rangerii, proiecții de film și concerte. Programul este construit astfel încât oamenii să petreacă mai mult timp în natură decât în fața scenei.

Poate de aceea imaginea care rămâne după cele trei zile nu este cea a concertelor, ci cea a copiilor care se joacă în apă, a familiilor care pornesc pe poteci alături de ghizi sau a participanților care își strâng corturile și pleacă fără să lase nimic în urmă.

În turul ghidat „Viața secretă a arborilor”, participanții descoperă rolul pădurii dincolo de ceea ce se vede la suprafață – de la relațiile dintre specii până la importanța arborilor bătrâni pentru biodiversitate.
Foto: Alina Mihai / G4Media

Întrebarea care a dominat festivalul: are natura nevoie de noi?

Aceeași idee a fost reluată și în seria de dezbateri Carpathia Talks, unde biologi, cercetători, administratori de arii protejate și reprezentanți ai comunităților locale, și mai nou cercetători din zona schimbărilor climatice și specialiști în dezinformare au discutat despre viitorul naturii din România.

Întrebarea din deschiderea uneia dintre dezbateri părea simplă: „Are natura nevoie de noi?” Răspunsurile au fost însă mai nuanțate.

Specialiștii au amintit că ecosistemele funcționează de milioane de ani fără intervenția omului și că, în ciuda progresului tehnologic al umanității, în multe situații natura are nevoie tocmai de mai puțină intervenție. Nu este vorba doar despre protejarea unei specii sau a unui copac, ci despre păstrarea relațiilor dintre toate elementele care alcătuiesc un ecosistem.

Carpathia Talks – dezbatere despre viitorul parcurilor naționale. Foto: Alina Mihai / G4Media.

Discuția s-a mutat apoi spre România și spre una dintre temele tensionate ale ultimilor ani care generează și multă dezinformare: finanțarea și viitorul parcurilor naționale. Pot ele să aducă dezvoltare economică fără a mai sacrifica pădurile? Pot comunitățile locale să câștige mai mult din turism, produse locale decât din exploatarea intensivă a lemnului?

Participanții au dat exemple din Germania, Austria, Statele Unite și Costa Rica, unde parcurile naționale sunt motoare economice pentru comunitățile din jur. În România, au spus ei, această schimbare este încă privită cu neîncredere, deși studiile arată că beneficiile economice ale unui parc național depășesc, pe termen lung, câștigurile obținute din exploatarea intensivă a resurselor naturale.

De la „omul cucerește natura” la „câtă natură putem lăsa în pace”

Biologul Mihai Zotta, director de conservare al Fundației Conservation Carpathia, spune că felul în care privim natura s-a schimbat radical în ultimele decenii.

„Ani de zile am fost educați să credem că omul trebuie să controleze natura, să o corecteze și să o exploateze. Astăzi știm că multe dintre aceste intervenții au produs dezechilibre pe care încercăm acum să le reparăm”, explică acesta.

În opinia sa, una dintre cele mai importante lecții ale conservării este că uneori cea mai bună decizie este să nu intervii.

O pădure bătrână nu este „abandonată”, ci funcționează după propriile reguli. Arborii căzuți devin adăpost pentru insecte și ciuperci, acestea hrănesc alte specii, iar întregul ecosistem se regenerează fără ajutorul omului.

„Problema nu este că există prea multă natură sălbatică. Problema este că a rămas prea puțină”.

Paisprezece lupi care au schimbat un parc național

Discuția despre rolul oamenilor în natură a pornit de la unul dintre cele mai cunoscute exemple din ecologie.

În anii ’90, în Parcul Național Yellowstone din Statele Unite au fost reintroduși doar 14 lupi, după aproape șapte decenii în care specia dispăruse din zonă.

La prima vedere, părea doar întoarcerea unui prădător.

În realitate, avea să schimbe întregul ecosistem.

Elanii au început să evite văile unde deveniseră vulnerabili, iar vegetația de pe malurile râurilor a început să se refacă. Odată cu ea au revenit castorii, care și-au construit din nou barajele, au reapărut păsările, amfibienii și numeroase alte specii. În timp, chiar și cursurile unor râuri s-au modificat, pentru că rădăcinile arborilor au stabilizat din nou malurile.

Exemplul Yellowstone este studiat astăzi în aproape toate facultățile de ecologie din lume. El arată ceea ce biologii numesc o „cascadă trofică”: schimbarea unei singure verigi din lanțul trofic poate influența funcționarea întregului ecosistem.

România încă mai are ecosisteme complete

Dacă în multe țări europene marile carnivore au dispărut cu mult timp în urmă, Carpații reprezintă încă una dintre puținele regiuni unde ecosistemele funcționează aproape complet.

„În Europa Occidentală există regiuni unde căprioarele și mistreții se înmulțesc excesiv pentru că lipsesc prădătorii naturali. Acolo omul ajunge să intervină pentru că dezechilibrul a fost creat tot de om”, a explicat Mihai Zotta.

În România, situația este diferită.

Ursul, lupul și râsul sunt încă prezenți în multe zone montane, iar acest lucru permite ecosistemelor să se autoregleze în mare măsură.

Specialistul spune că una dintre cele mai mari provocări este păstrarea unor suprafețe suficient de întinse unde aceste procese naturale să continue fără intervenție.

În prezent, România are aproximativ 2,5% din teritoriu aflat în regim de protecție strictă, în timp ce Strategia europeană pentru biodiversitate propune atingerea unui prag de 10%.

„Avem nevoie și de lemn, dar avem nevoie și de păduri care să rămână păduri. Întrebarea nu este dacă exploatăm sau nu exploatăm, ci cum găsim echilibrul dintre cele două”, spune Zotta.

Ursul din pădure și ursul din social media

Subiectul urșilor a revenit inevitabil în discuție. În România, aproape fiecare apariție a unui urs în apropierea unei localități este urmată de imagini spectaculoase pe rețelele sociale și de dezbateri despre capturare, relocare sau împușcare.

La Făgăraș Fest, perspectiva a fost alta. Specialiștii au vorbit mai întâi despre cauzele care îi aduc pe urși în apropierea oamenilor. „De cele mai multe ori, motivul pentru care ajung lângă localități este foarte simplu: caută hrană”, spune Mihai Zotta.

De aceea, una dintre cele mai importante reguli ale festivalului nu privește oamenii, ci mâncarea.

Participanții sunt rugați să nu păstreze alimente în corturi, să nu lase resturi pe pajiște și să depoziteze toate deșeurile în containerele special amenajate.

Gardul electric și patrulele rangerilor completează aceste măsuri.

Deși festivalul este organizat chiar la marginea pădurii, evenimentul s-a desfășurat fără incidente, iar campingul a rămas curat pe toată durata celor trei zile.

Pentru organizatori, acesta este poate cel mai bun exemplu că prevenția este mai eficientă decât intervenția.

Cea mai grea lecție: să nu intervii

Una dintre cele mai emoționante intervenții i-a aparținut medicului veterinar Levente Borka-Vitális, care lucrează de peste două decenii cu animale sălbatice. Nu a vorbit despre operații spectaculoase.

Ci despre un gest pe care aproape orice om l-ar face instinctiv.

Să salveze un pui de animal găsit singur.

Veterinarul a povestit cazul unui pui de urs găsit după ce căzuse de pe stânci, în Cheile Vâlsanului.

Prima reacție a celor prezenți a fost să îl ia imediat din pădure.

Specialiștii au procedat însă diferit.

Au verificat mai întâi dacă ursoaica se afla în apropiere și dacă exista șansa ca aceasta să își recupereze puiul.

În multe situații, ceea ce oamenii interpretează drept abandon este doar o separare temporară.

Aceeași regulă este valabilă și pentru puii de căprioară, iepure sau pentru multe specii de păsări.

„Încercăm să facem bine, dar de fapt stricăm”, a spus veterinarul.

Animalele crescute de oameni își modifică adesea comportamentul și nu mai pot fi reintroduse în sălbăticie.

Poate că una dintre cele mai dificile lecții ale conservării este tocmai aceasta:

Uneori, cel mai mare ajutor pe care îl putem oferi naturii este să o lăsăm în pace.

Vulturii care încearcă să se întoarcă acasă

Dacă urșii și lupii sunt speciile despre care se vorbește cel mai des în România, vulturii sunt cei despre care aproape că nu se mai vorbește.

Dintr-un motiv simplu, pentru că nu mai există.

Cele patru specii de vulturi care cuibăreau cândva în România au dispărut ca specii reproducătoare în urmă cu aproximativ opt decenii, după ani în care au fost otrăvite, împușcate sau au rămas fără hrană și fără locuri potrivite pentru cuibărit.

Astăzi, întoarcerea lor în Munții Făgăraș înseamnă reconstruirea unei legături pierdute din ecosistem.

În cadrul Făgăraș Fest, ornitologul Robert Zeitz, coordonatorul proiectului de reintroducere derulat de Fundația Conservation Carpathia în Rucăr, a povestit că în prezent, 25 de vulturi suri se află într-o volieră de aclimatizare din zona Rucăr și încă nu sunt liberi.

Mai întâi trebuie să se obișnuiască cu muntele. Fiecare pasăre poartă un emițător GPS, iar după eliberare va fi monitorizată ani la rând.

Nu doar pentru a vedea unde zboară. Ci pentru a înțelege dacă reușește să se adapteze și să supraviețuiască.

„Nu eliberăm pur și simplu niște păsări și plecăm acasă. Le urmărim ani de zile. Învățăm din fiecare individ”, a explicat Zeitz.

Succesul proiectului nu depinde însă doar de vulturi.

Depinde de păstrarea habitatelor, de existența unor zone liniștite, de reducerea folosirii otrăvurilor și de continuarea pășunatului tradițional, care a modelat timp de secole peisajele din Carpați. „Dacă vrem vulturi, trebuie să păstrăm și peisajul în care au trăit.”

Duminică după-amiază, muntele își recapătă liniștea

Duminică după-amiază, corturile încep să dispară unul câte unul. Pajiștea se golește încet, iar voluntarii mai fac o ultimă trecere prin camping. Nu rămân grămezi de gunoaie, PET-uri sau resturi de mâncare. În câteva ore, locul începe să semene din nou cu poiana care a primit festivalul cu trei zile înainte.

Pe malul râului Moașa au rămas doar câteva mandale din pietre, așezate de copii în cercuri concentrice. Sunt printre puținele semne că, timp de trei zile, sute de oameni au campat aici.

Râul curge la fel.

Pădurea își păstrează liniștea.

Gardul electric, întins în fiecare seară în jurul campingului, este strâns și încărcat în mașini. Nu mai este nevoie de el.

Poate că acesta este lucrul pe care Făgăraș Fest încearcă să îl demonstreze, că un festival organizat în mijlocul naturii nu trebuie să lase urme adânci pentru a fi memorabil.

Timp de trei zile, sute de oameni au fost oaspeții muntelui.

Iar la plecare, muntele a rămas gazda lor.

*Festivalul este organizat de Fundația Conservation Carpathia, organizația care lucrează la crearea viitorului Parc Național Munții Făgăraș. În același timp, evenimentul încearcă să arate cum conservarea poate merge mână în mână cu dezvoltarea comunităților locale. Producătorii și meșteșugarii din zonă își vând produsele în cadrul festivalului, pensiunile și gospodăriile iau contact cu prezența vizitatorilor, iar localnicii încep să privească turismul bazat pe natură ca pe o alternativă economică pe termen lung.