Febra unirii cu Moldova încinge politica românească. Riscurile şi capcanele unei mişcări în patrulaterul România – Moldova – Rusia – Ungaria

Doar 21% dintre moldoveni ar vota pentru unirea cu România şi doar 27% dintre români îşi doresc unirea cu Republica Moldova, potrivit ultimelor sondaje pe această temă pe ambele maluri ale Prutului. În ciuda suţinerii populare scăzute, o mişcare politică pro-unire se întinde cu mare viteză în ambele ţări: zeci de primari şi şefi de consilii judeţene au adoptat sau se pregătesc să adopte declaraţii de unire. Şi şeful PNL, Ludovic Orban, a intrat în cursa unionismului. Mişcarea politică este însă extrem de riscantă în contextul mişcărilor Rusiei şi Ungariei. Un prim avertisment a venit încă din 2016, de la un prestigios think tank american, care atrăgea atenţia că Moscova se poate folosi de ideea „României Mari” pentru a crea disensiuni între Bucureşti, Moldova şi Ucraina şi poate susţine mişcări separatiste ale secuilor din Transilvania.

• Context. Alianţa pentru Centenar, din care fac parte mai multe organizaţii unioniste, organizează duminică, 25 martie, o acţiune publică – Marea Adunare Centenar, pentru a marca cei 100 de ani de la Marea Unire. La Chișinău este programat un marș către Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde, la ora 12.00, ar urma să fie adoptată o declaraţie simbolică de unire cu România, marcând astfel 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918.

Faptele

Cel mai recent sondaj pe tema unirii cu România, Barometrul Opiniei Publice (BOP) prezentat pe 14 decembrie 2017 de Institutul de Politici Publice (IPP) arată că 21.8% dintre cetăţenii Republicii Moldova ar vota pentru unirea cu România. Mai mult de jumătate dintre moldoveni (56,2%) ar vota împotriva Unirii, arată Adevărul.

În România, doar 27% dintre cetăţeni consideră unirea cu Republica Moldova necesară sau foarte necesară, potrivit unui sondaj CURS din ianuarie 2018.

Intrarea în campania electorală pentru alegerile parlamentare din iarnă şi simbolistica Centenarului Marii Uniri au adus însă o mişcare pro-unionistă extrem de puternică în Republica Moldova. Startul a fost dat de primarul comunei Parcova din raionul Edineţ, care a adoptat în ianuarie 2018 o declaraţie de unire cu România. Trei luni mai târziu, peste 140 de localităţi moldovene au semnat deja declaraţii similare, iar Partidul Liberal (partid autodeclarat unionist, condus de Mihai Ghimpu, ajuns la minimul istoric în sondaje) a depus un proiect de lege pentru Unire.

Contra-reacţia a venit imediat de la preşedintele pro-rus Igor Dodon, care a intrat în campanie pentru respingerea Unirii şi pentru păstrarea statalităţii moldovene.

Practic, prin cele două mişcări politice, cele două publicuri din Republica Moldova (unioniştii şi stataliştii) s-au activat masiv înaintea alegerilor decisive pentru Parlament. Practic, agenda dezbaterii publice din Moldova e dominată acum de un subiect care în ultimii ani era mai degrabă marginal într-o ţară decimată de corupţie şi dominată de clanuri politico-mafiote extrem de puternice.

Mişcarea politică din Republica Moldova a trecut însă şi în România. Din ianuarie şi până acum, au adoptat Declaraţii simbolice pentru Unirea cu Republica Moldova oraşe mari precum Braşov şi Buzău, câteva comune – printre care şi Putna, dar şi Consiliile Judeţene din Buzău, Timiş, Prahova, Constanţa şi Iaşi. Alte primării mari şi consilii judeţene se pregătesc să adopte declaraţii similare pe 27 martie, ziua în care se împlinesc o sută de ani de la unirea Basarabiei cu România.

Un exemplu clar e şi la Bacău, unde consilierii PNL au depus la Consiliul Judeţean o Declaraţie de Reunire cu Republica Moldova. Consilierul judetean Cezar Olteanu a declarat pentru G4Media. ro ca „Prima declaraţie de reunire a adoptat-o PNL Iasi, iar noi după două zile. Consilierii judeţeni de la PNL Bacău au mai facut o propunere asemănătoare acum doi ani, în preajma aniversării Unirii cu Moldova, dar preşedintele CJ de atunci, Dragoş Benea, a fost doar ironic cu propunerea noastră. Sincer, nu cred nici acum ca avem şanse mari să treacă această propunere, dar vom incerca în şedinta CJ din 26 martie”.

În plan politic, două partide parlamentare din România au dat semnalul, prin liderii lor, că mizează în acest an pre-electoral pe tema unirii cu Republica Moldova. Traian Băsescu, liderul PMP, joacă această carte încă de la terminarea mandatului de preşedinte al României, iar acum îşi foloseşte imaginea de promotor al unionismului şi în Republica Moldova, ca preşedinte de onoare al Partidului Unităţii Naţionale.

Ludovic Orban, preşedintele PNL, a avut o poziţionare pro-unionistă surprinzătoare, dat fiind faptul că până acum liderul liberal nu a avut pe agendă această temă. Noua poziţionare a lui Ludovic Orban a fost făcută publică pe 18 martie, după o întâlnire cu o delegație formată din aproape 100 de primari și consilieri locali unioniști din Republica Moldova, membri ai Alianței pentru Centenar, conduși de George Simion, lider al Platformei Unioniste Acțiunea 2012. La finalul întâlnirii, Orban a spus într-o declaraţie de presă că „vizita nu a fost planificată, ci s-a născut oarecum din discuţii spontane”, adăugând că „PNL, așa cum a fost în urmă cu o sută de ani partidul care a asusținut Marea Unire și astăzi susține Marea Unire. Chiar dacă nu există un plan sau o strategie care să fie împărtășită de toți oamenii care fac politică în România, eu sunt convins că România este pregătită pentru această Unire”. Liderul liberal a atenuat poziţionarea, adăugând că „Și noi, și ei știu că Unirea va fi posibilă atunci când Republica Moldova și cetățenii Republicii Moldova, românii din Republica Moldova, vor fi hotărâți într-un număr cât mai mare pentru a face acest lucru”.

Unirea, complicată de tendinţele separatiste din Moldova

Unirea cu Republica Moldova este un act politic complicat de existenţa pe teritoriul acesteia a entităţii separatiste transnistrene, care joacă rolul unui adevărat cui al lui Pepelea plantat de Rusia. Este cunoscută aversiunea UE şi NATO faţă de orice dispute teritoriale ale membrilor lor, aşa că o unire a României cu Moldova din care să rezulte o problemă teritorială (Transnistria) va fi imposibil de acceptat de partenerii şi garanţii securităţii României.

Există şi posibilitatea ca Moldova să renunţe la Transnistria în schimbul unirii cu România, dar acest scenariu ridică alte probleme de drept internaţional şi riscă să legitimeze comportamentul Rusiei, care îşi va vedea validată strategia de creare a conflictelor îngheţate. În plus, e greu de crezut că vreun politician moldovean, fie şi din actuala clasă politică extrem de coruptă, îşi va pune semnătura pe un act care să consfinţească pierderea unui teritoriu.

Tot în Moldova există şi Regiunea Autonomă Găgăuzia, unde există puternice sentimente anti-româneşti şi ai cărei lideri sunt controlaţi direct de la Moscova.

Problemele economice, sociale şi demografice ce ar trebui rezolvate odată cu Unirea sunt un alt subiect extrem de spinos.

Capcana Rusiei şi jocul Ungariei

O analiză din 2016 a think-tank-ului american CEPA (Center Center for European Policy Analysis) avertiza negru pe alb că Rusia se poate folosi de ideea „României Mari” ca să creeze şi să întreţină tensiuni între România pe de o parte şi Moldova şi Ucraina pe de altă parte. Tensiunile cu Moldova au apărut deja, date fiind declaraţiile preşedintelui Igor Dodon, care a spun în 2 februarie că „Unirea înseamnă război civil. Și eu nu mă tem de aceste lucruri. Noi, cetățenii Republicii Moldova, stataliștii, nu o să permitem cumva. O să folosim toate căile legale, iar dacă o să vă băgați ilegal, nu o să permitem lichidarea statalității Republicii Moldova (sursa – RFI ).

Şi în Ucraina există un puternic curent anti-românesc, alimentat de propaganda rusă. Aceasta foloseşte permanent vectori de influenţă pentru a induce ideea că există un curent revizionist românesc care îşi doreşte retrasarea graniţelor şi ruperea Bucovinei de Nord din Ucraina.

Avertismentul CEPA nu se oprea însă la relaţiile României cu Moldova şi Ucraina. Autorii Janusz Bugajski şi Peter B. Doran scriau încă din 2016 că, profitând de curentul pro-unionist din România, Rusia ar putea susţine mişcări separatiste ale secuilor din Transilvania.

Mişcările separatiste ale secuilor sunt şi ele o realitate. Încă din ianuarie, cele trei partide maghiare din România au semnat o declaraţie pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi au depus un proiect de lege în Parlamentul de la Bucureşti. Înţelegerea celor trei partide maghiare, care au o relaţie tensionată de ani buni, a fost înlesnită de trimisul special al premierului maghiar Viktor Orban, după cum a relatat chiar agenţia maghiară de presă MTI.

Or, este cunoscut faptul că Viktor Orban este un aliat tot mai fidel al preşedintelui rus Vladimir Putin, iar Budapesta a devenit un adevărat cal troian al Rusiei în UE. Sprijinul făţiş al Budapestei pentru mişcarea de autonomie a secuilor s-a manifestat puternic în ultimele luni, când a coincis şi cu campania electorală a FIDESZ, centrată masiv pe câştigarea voturilor de la maghiarii din Bazinul Carpatic.

Reacţia secuilor la mişcarea pro-unionistă de pe ambele maluri ale Prutului nu s-a lăsat nici ea aşteptată. Un editorial din publicaţia Kronika din 22 martie, citat de MTI, arată că „Declaraţiile revizioniste ale administraţiilor locale româneşti oferă argumente autonomiei Ţinutului Secuiesc”. MTI scrie ca „Editorialistul (din Kronika – n.red.) consideră că acum ar fi momentul ca maghiarii din Transilvania să invoce “inteligent şi cu voce tare” soarta şi drepturile românilor din Basarabia. Conform articolului ar trebui accentuat şi faptul că visele secuilor, ale maghiarilor din Transilvania sunt mult mai “umile”.

Principalii actori din România (preşedintele Klaus Iohannis, premierul Dăncilă, şefii Parlamentului şi ministrul de Externe) nu s-au pozionat încă pe acest subiect. Nici la Chişinău nu avem poziţionări ale liderilor formali (premierul Pavel Filip, preşedintele Parlamentului) sau informali (Vlad Plahotniuc), cu excepţia preşedintelui Igor Dodon, care are şi el o miză electorală majoră. Duminică, la Chişinău e programat un miting pro-Unire, şi e de aşteptat ca şi în România să apară mişcări similare.

Într-un context european dominat de instabilitate şi tensiuni (Brexit, cererea de independenţă a Cataloniei, anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, cererea de autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc), orice mişcare a Bucureştiului va avea efecte certe pe axa Chişinău – Budapesta – Moscova.

(Foto: Observatorul.md)