EXCLUSIV Mircea Miclea: Universitățile trebuie evaluate internațional urgent, pe modelul clasificării aplicate de Daniel Funeriu. Banul public care pleacă de la ei trebuie să se ducă apoi spre programele de studii care fac performanță

Al doilea lucru pe care aș vrea să-l spun este că eu nu văd că trebuie făcută o tăiere a fondurilor pentru învățământul superior, ci trebuie făcută o relocare a fondurilor pentru învățământul superior. Când spun că nu trebuie făcută o tăiere, spun lucrul acesta raportându-mă la cheltuielile publice pe care le au cu învățământul superior țările din jur.

Pentru România, cheltuielile cu învățământul superior sunt de aproximativ 2 miliarde de euro pe an. În Ungaria, o țară de 8 milioane de locuitori, cheltuielile sunt de 1,6 miliarde pe an, iar în Polonia, o țară un pic mai mare decât noi, cheltuielile cu învățământul superior sunt de 7 miliarde de dolari, aproape de trei ori și ceva mai mult decât în România. Clar că aceste finanțări suplimentare se văd și în performanța universităților. Prin urmare, la o finanțare proastă, cum este a educației în general în România și a învățământului superior, nu cred că se pune problema tăierilor, decât dacă venim cu o ideologie contabilicească.

Ce cred însă că trebuie făcut este că trebuie relocați banii. Adică trebuie alocat banul public acolo unde se face cea mai înaltă performanță. Iar asta înseamnă câteva lucruri care trebuie făcute înainte de a tăia din pix finanțările:

1. Primul lucru este că trebuie făcută o evaluare a programelor de studii. Această evaluare poate fi făcută de ARACIS împreună cu o agenție din registrul european al agențiilor de asigurare a calității, ca să asigurăm toată imparțialitatea. Se vor compara programele de studii de același fel între ele. De exemplu, comparăm între ele toate programele de studii de medicină și atunci vom vedea unde se face performanță. Nu comparăm universitățile de medicină cu universitățile tehnice, de exemplu. La un moment dat, am făcut o astfel de cercetare în România și erau universități de medicină în care procentul de reușită la rezidențiat era de aproape 70% la unele, în vreme ce la altele era de 3%. Însă primeau aceeași finanțare per student. Adică indiferent că făceai o școală de calitate sau o școală de slabă calitate, primeai aceeași finanțare de la stat, ceea ce este incorect. Și atunci acestei practici trebuie să i se pună capăt. Asta înseamnă, așadar, că întâi facem evaluarea programelor de studii. Această evaluare a aplicat-o o dată Daniel Funeriu și a fost dat în judecată de toți cei care erau nemulțumiți că au ieșit prost, după care nu s-a mai făcut niciun fel de evaluare [Ulterior, Ministerul Educației a câștigat în instanță procesele intentate de universitățile nemulțumite de faptul că au fost clasificate – N.Red]. Ar trebui reluată inițiativa pe care a avut-o Daniel Funeriu, care era susținută și de legea scrisă în perioada respectivă, de asta a și făcut-o. În baza evaluării, universitățile care fac o slabă performanță pierd finanțarea de la stat, pot să continue 1 an sau 3 ani cu finanțare, dar cu finanțare pe bază de taxe, nu din banul public. Deci regula este: nu dăm banul public acolo unde nu e calitate. Însă acei bani care pleacă de la ei trebuie să se ducă spre acele universități, spre acele programe de studii care fac performanță. Adică ideea este că banul public urmează calitatea, e simplu. Asta trebuie făcut. Prin urmare, cred că trebuie făcută evaluarea universităților.
2. Și doi: trebuie schimbată finanțarea universităților, în sensul că putem să dăm o finanțare de bază într-un anumit cuantum – aceeași la toate universitățile de același tip și apoi o finanțare suplimentară care diferă complet în funcție de performanța pe care o are universitatea respectivă și care rezultă din evaluarea aceasta. Și atunci cred că vom asista la o alocare corectă a banului public; nu la o tăiere contabilicească, ci la o eficientizare a cheltuielii banului public. Și cred că acest lucru trebuie să-l avem în vedere: eficientizarea cheltuielii banului public, nu tăiere.

Citește pe Edupedu.ro interviul integral acordat de profesorul Mircea Miclea