G4Media.ro

Emerging Europe: Maia Sandu e pe punctul de a deveni cel mai…

Emerging Europe: Maia Sandu e pe punctul de a deveni cel mai puternic conducător al Moldovei din istorie

Președintă a Moldovei de numai șase luni, Maia Sandu n-a pierdut vremea și a pornit imediat lupta cu establishment-ul politic ostil, câștigând câteva victorii cruciale. Alegerile generale din 11 iulie pare că îi vor conferi o majoritate apreciabilă care ar putea în sfârșit, la trei decenii după independență, să pornească o reformă autentică în cea mai săracă țară a Europei, scrie Emerging Europe, citată de Rador.

Încă de când a fost aleasă, în noiembrie, Maia Sandu n-a făcut un secret din dorința ei de a reforma radical Moldova.
Caracterizată de vreme îndelungată de presa internațională, în termeni mult prea simpliști, „pro-europeană” (în antiteză cu predecesorul ei Igor Dodon, un rusofil), Sandu, care a studiat la Harvard, a adoptat drept prioritate nu Europa, ci lupta cu corupția, pe care ea o consideră – nu lipsit de temei – principala cauză a sărăciei larg răspândite în țară.

Până acum ea a fost obstrucționată de parlamentul care, după cum s-a exprimat ea, „nu-i reprezintă cu adevărat pe moldoveni”. Dar pe 11 iulie țara va vota un nou parlament și, dacă se poate avea încredere în ultimele sondaje, Partidul Acțiune și Solidaritate (cunoscut după acronimul lui românesc, PAS) al lui Sandu ar trebui să obțină o victorie covârșitoare.

„Numai un nou scrutin, un nou parlament și un nou guvern care vor lucra în cel mai bun interes al nostru, al tuturor,” pot repara Moldova, declara Sandu în aprilie, când și-a îndeplinit în sfârșit dorința de a dizolva actualul legislativ.
Faptul că a putut să-l dizolve a fost în sine o victorie crucială, rezultatul unei mari tenacități și al conștientizării faptului că ea de una singura – președinții Moldovei nu au multe puteri – nu putea face prea mult. Și totuși, cu cele câteva instrumente constituționale pe care le are la dispoziție, ea a reușit să-și întreacă toți adversarii.

Moldova nu mai are un guvern formal de pe 23 decembrie, când Ion Chicu a demisionat – cu numai o zi înainte de învestirea lui Sandu.

Guvernul lui Chicu era o coaliție instabilă din două partide de centru-stânga, socialiștii (PSRM) fostului președinte Dodon, și Partidul Democrat (PD) controlat mai demult de oligarhul Vlad Plahotniuc, care se luptă acum să nu fie extrădat din SUA, fiind acuzat de corupție.

Coaliția – ajunsă la putere în noiembrie 2019 – putea conta pe sprijinul a numai 51 din cei 101 de parlamentari ai Moldovei.

Sandu a nominalizat-o mai întâi pe fostul ministru de finanțe Natalia Gavriliță pentru a-l substitui pe Chicu, știind foarte bine că era extrem de improbabil ca ea să fie aprobată de parlament. Conform constituției Moldovei, președintele poate dizolva parlamentul dacă acesta ratează de două ori la rând numirea unui nou executiv.

Însă în februarie curtea constituțională a hotărât că Sandu acționase neconstituțional propunând-o pe Gavriliță de două ori, argumentând că președinta ar fi trebuit să accepte propunerea a 54 de parlamentari (în principal de la PSRM) de a o nominaliza pe Mariana Durleșteanu, fostă ambasadoare în Regatul Unit.

La acea dată Sandu s-a angajat să nu cedeze și a declarat: „Am spus în mod repetat că singura cale pe care Moldova poate păși înainte este să organizeze noi alegeri parlamentare”.

Stare de urgență

Moldova s-a mai apropiat cu un pas de alegeri pe 15 aprilie, când curtea s-a răzgândit, hotărând că Sandu poate dizolva parlamentul.

Exista însă și un clenci: Curtea a precizat că parlamentul nu poate fi dizolvat în cursul unei stări de urgență.
Iar parlamentarii votaseră pe 31 martie introducerea stării de urgență timp de două luni. Măsura era menită în teorie să ajute țara la combaterea pandemiei, dar a fost considerată de foarte mulți o ultimă tentativă a opozanților lui Sandu de a bloca dizolvarea parlamentului și a întârzia alegerile și mai mult.

Sandu s-a ținut iarăși tare, cerând Curții să decidă dacă însăși starea de urgență era legală.

Conform constituției Moldovei, doar un președinte sau un premier cu „puteri depline” poate cere parlamentului să adopte o lege care impune starea de urgență. Actualul premier moldovean, Aureliu Ciocoi, este doar un interimar care nu deține asemenea puteri.

Pe 28 aprilie curtea a decis că starea de urgență era într-adevăr ilegală. Sandu a dizolvat imediat parlamentul, declarând că „puterea e acum în mâinile poporului. Lupta pentru curățarea clasei noastre politice, pentru eradicarea corupției, este dură, iar drumul către o Moldovă mai bună este unul lung. Însă acum ne îndreptăm în direcția potrivită”.

„Suntem mai aproape decât oricând să punem capăt haosului. Ne-am creat singuri ocazia de a face exact acest lucru. Trebuie să alegem cu înțelepciune cum vom folosi această ocazie”, a adăugat ea.

PAS conduce în sondaje

Un sondaj publicat pe 20 iunie arată că moldovenii sunt pe cale să-i înmâneze partidului lui Sandu nu doar o majoritate, ci o majoritate suficient de mare pentru a putea implementa amendamente constituționale.

Sondajul cotează PAS cu 38,1%, cu mult înaintea PSRM (care a format o alianță electorală cu partidul comunist condus de alt fost președinte, Vladimir Voronin) care are 21,4%. În rândul celor care afirmă că sigur vor vota, PAS a sărit la o susținere de aproape 50%. Mai mult chiar, în afară de PAS și PSRM, nici un alt partid ori alianță nu va mai intra în parlament, ceea ce înseamnă că PAS va obține suficiente locuri redistribuite pentru a revendica o majoritate capabilă să modifice constituția.

Sondajul relevă și că Sandu este de departe politicianul care inspiră cel mai mult încredere în țară, fapt ce sugerează că susținerea pentru PAS e bazată pe susținerea personală pentru președintă.

Deși sondajul a exclus regiunea separatistă Transnistria, unde se află cam 10% din electorat (aproape numai ruși, care tradițional votează cu socialiștii ori comuniștii), transnistrenii se confruntă cu condiții dificile de vot, drept pentru care mulți dintre ei au renunțat să mai voteze la cele mai recente scrutine.

La alegerile prezidențiale din noiembrie doar 12% au trecut Nistrul pentru a vota (autoritățile transnistrene nu permit deschiderea de secții de vot pe teritoriul controlat de ele). Deși aproape toate acele voturi au mers la Dodon, numărul lor nu a fost nicidecum suficient de mare pentru a schimba rezultatul alegerilor, câștigate cu o victorie zdrobitoare de Sandu.

România absentă

Același sondaj arată că susținerea unirii cu România se situează la doar 35%, o confirmare a strategiei lui Sandu de a se ține la distanță de politicienii români care vor să ajute campania electorală a PAS. E de înțeles că minoritățile rusă, ucraineană și găgăuză ale Moldovei – care constituie cam un sfert din populație – se sperie ori de câte ori România denotă orice fel de interes față de Moldova, văzându-l ca pe un prim pas spre o unire în cele din urmă a celor două state.

Cea mai mare parte a actualei Moldove a fost o vreme parte integrală a României în secolul 20, dar dacă cândva se vorbea intens despre reunificare, puțini au fost cei care au luat ideea în serios: nu în ultimul rând pentru că cei mai mulți moldoveni i se opun.

Mai mult, cu excepția câtorva naționaliști extremiști, cum ar fi Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR; un partid parlamentar din România care și-a înscris candidați și la alegerile din Moldova), cei mai mulți politicieni români par a fi acceptat tacit că, lăsând de-o parte istoria și politica, România pur și simplu nu-și poate permite să absoarbă cea mai săracă țară a Europei.

Puțini admit și public acest lucru, dar, preferând să dea declarații politicoase – și în definitiv lipsite de sens – despre un „parteneriat puternic” și „sprijin pentru integrarea europeană a Moldovei”, în antiteză cu un sprijin explicit pentru unire, ei de fapt chiar asta fac.

Și procedând astfel, și abținându-se să se implice în campania electorală – cândva politicienii români aveau năravul de a face vizite intens mediatizate și de obicei contraproductive în cursul campaniilor electorale din Moldova -, e foarte posibil ca ei să-i fi ajutat pe rusofonii Moldovei s-o vadă mai favorabil pe Sandu și, prin asociere, PAS. Sandu a ținut neapărat să tot repete că dorește un „echilibru real” în politica externă și un „dialog pragmatic cu toate țările, inclusiv România, Ucraina, țările europene, Rusia și SUA”.

Iar acordul lui Dodon cu comuniștii aduce tot mai mult a autogol: puțini au fost impresionați când șeful comunist Voronin a declarat luna aceasta că un parlament dominat de PAS va permite venirea trupelor NATO în Moldova, ceea ce va duce la „bebeluși moldoveni născuți cu pielea de culoare închisă”.

Acum vreun deceniu sau cam așa asemenea declarații alarmiste funcționau. Astăzi nu prea.

Merită de asemenea notat că sprijinul pentru AUR este acum de numai 1,3% în Moldova: nu are nici o șansă de a atinge pragul parlamentar de 5%, motiv pentru care unii nu s-au sfiit să afirme că AUR este o marionetă, având rolul de a-i speria pe rușii încă nehotărâți, astfel încât ei să voteze cu socialiștii sau comuniștii.

Iar faptul că AUR făcea în acest weekend campanie în Transnistria – ultimul loc de pe planetă unde te-ai aștepta să găsești unioniști români – nu face decât să dea apă la moară unor astfel de zvonuri.

Însă ce pare acum aproape sigur – cu rezerva obișnuită cum că în următoarele trei săptămâni se pot schimba multe – este faptul că Maia Sandu e pe cale să devină cel mai puternic conducător pe care l-a avut vreodată Moldova independentă.

Sursa: Emerging Europe/ Rador/ Traducere: Andrei Suba

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

24 comentarii

  1. Doamna asta , maruntica, firava, fragila, e un model de tenacitate si perseverenta. Ii doresc mult succes. Moldovenii au si ei dreptul la putina viata normala.

  2. Probabil nu va fi ajutată de cine nu vrea extinderea UE dacă mai reduce Putin preţul gazelor.

  3. moldova nu conteaza asa ca doamna poate sa devina si cea mai mare sefa de stat a moldovei din galaxie…..politica permite multe :)))

  4. un stat esuat care nu conteaza…dar daca sifonezi niste fonduri cu bruxellezii primesti inapoi un titlul pompos ca multumire :))

    • Gunoi,, Bolșevic,, ia-ți boarfle și ia-o spre Moscova ta natala. Nu mai plictisi lumea cu,, dezaxați,, tai de sorginte criminala, hai nu ne mai plictisi.

  5. Si uite asa partidul haur cu tambalaul si propaganda pentru unire fac mai mult mai mult rau dacat va inchipuiti. Si de aici apare intrebarea, care o fi de fapt agenda hauristilor? Nu cumva agenda asta e scrisa undeva mai la est?

    • Nu, nu e scrisă mai la est. Cei din est sînt cei mai mari dușmani ai unirii românilor.

    • Asa, și sunt mai buni cozile de topor și PDL usr +, și udmr aceasta ciuma galbena cu apucături globaliste

  6. Bravo, Maia Sandu!!
    Oare exista vreo analiza a guvernului Florin Citu in vreo publicatie internationala.. sau nu prea intereseaza pe nimeni….
    Succes, Maia Sandu.. acum ceva ani se spunea: o sa ne depaseasca Bulgaria…
    Azi deja Bulgaria care a implementat cu succes un Program cu Banca Mondiala ne depaseste la cateva REFORME reale: Reforma fiscala a dat roade, azi Bulgaria colecteaza la Buget peste 36% din PIB in timp ce Romania abia depaseste cu putin30% din PIB!!!
    În ce a constat reforma bulgară.
    Bulgaria a realizat o primă reformă a administrației fiscale în perioada 2003-2009, cu ajutorul Băncii Mondiale care a oferit o finanțare totală de circa 63 de milioane de dolari, potrivit informațiilor disponibile pe site-ul instituției internaționale.
    ”Programul de administrare și reformare a veniturilor” a sprijinit integrarea colectării veniturilor fiscale și a contribuțiilor de asigurări (pensii, sănătate și altele) pentru a îmbunătăți eficacitatea și eficiența sistemului de colectare a veniturilor din Bulgaria și a facilita dezvoltarea sectorului privat. ”Îmbunătățiri în administrarea veniturilor și o creștere economică sustenabilă au contribuit la creșterea veniturilor fiscale și a contribuțiilor cu 4,6 puncte procentuale din PIB între 2002 și 2008”, reiese din concluziile implementării proiectului.
    Autoritățile bulgare au continuat să realizeze programe de îmbunătățire a colectării. Un astfel de program a fost derulat și în perioada 2015-2017, cu scopul de a crește veniturile bugetare prin reducerea economiei gri și a costurilor de conformare fiscală, potrivit informațiilor ministerului bulgar al Finanțelor.
    Proiectul aruncat la coș de România.
    România, pe de altă parte, a decis în luna noiembrie 2018, după 6 ani de când a încheiat acordul, să abandoneze un proiect similar încheiat cu Banca Mondială.
    Reforma ANAF a fost aprobat în 2013, dar proiectul a a demarat foarte greu. Primele semnale de alarmă au fost trase de instituția financiară în 2015. În 2016, Banca Mondială a hotărât prelungirea cu 2 ani a proiectului- care avea inițial termen de finalizare luna mai 2019- după ce a constatat lipsa de voință politică în ceea ce privește reforma Fiscului.”
    Nu mai vorbesc despre Reforma sectorului TURISTIC, unde dupa ’89 ajutorul cu Managementul nemtilor de la TUI a dus Bulgaria in TOP!
    Romanii se duc cu placere in Bulgaria vecina si primitoare si mai ieftina!
    In Bulgaria Turismul aduce 10% din PIB!
    In Romania aduce 5% din PIB!
    România primeşte anual mai puţin de 3 milioane de turişti străini, de 3 ori mai puţini ca Bulgaria şi de 6 ori sub nivelul din Ungaria.
    In cativa ani, ne va depasi Rpublica Moldova la unele reforme…. deja Moldova implementeaza modellul Estoniei de Digitalizare a Adminsitratiei publice…
    Romania, mai incolo, la sfantu’ asteapta!
    Romania face reforme marete la TV si pe hartie!!

  7. Un sincer bravo Dnei Președinte Maia Sandu și mult succes !

  8. hAur face campanie in Transnistria? Daca e adevarat ar trebui sa fie articole peste articole despre asta.

    Chiar si cei mai dusi cu capul sustinatori hauristi ar trebui sa vada clar cum hAuR actioneaza la ordin in interes rusesc. Transnistria nu a fost niciodata teritoriu romanesc. E ca si cum ar face campanie pentru unirea romanilor la Odessa.

    • Partidele comunisto-socialiste din R. Moldova au solicitat excluderea AUR din cursa electorală.
      Deci agenții rușilor au solicitat ca agenții rușilor să fie eliminați.
      Cum vine asta?
      Probleme mari de logică a celor intoxicați sau care dezinformează intenționat.
      De fapt frica de AUR e in alta parte și ea trebuie căutată la gemenii siniștrii.

    • Mai scriu odată, poate publică…
      Alianța comunisto-socialistă din RM a cerut excluderea AUR din cursa electorală.
      Deci agenții rușilor au cerut ca agenții rușilor să fie excluși.
      Cum vine asta?
      Probleme mari de logică pentru cei care fie pun botu’ fie fac dezinformarea sa se rostogolească.
      Legatura cu ea e la gemenii siniștrii și da, la Odessa.

    • Ce treaba are fenta lui Dodon cu campania Aur din Transnistria?

      Au obtinut cumva excluderea de care fentezi cu whataboutisme? O vor obtine pana la alegeri? Daca nu inseamna ca e doar de forma si imagine.

      Si fara treaba asta cu Transnistria se pot vedea de unde vin banii pentru AuR. Lulea, Plahotniuc.

  9. Nu e Moldova, ci REPUBLICA Moldova, nu mai dati apa la moara pro-rusilor

  10. Oricine sprijinit de marile puteri din UE, este „puternic”.

  11. Bravo dna Sandu, primul presedinte care se gindeste la popor nu la buzunarele sale ca altii care le au umplut mai repede prin destramarea si saracia poporului! Dumnezeu sa ne ajute sa scapam de mizeria impaingenita de zeci de ani in aceasta tarisoara mica!

  12. Dar e Moldova pregatita sa nu mai fie un paduche pe spatele Romaniei?

    Si sa isi plateasca datoriile fata de Romania? Nu?

    Prea s-au obisnuit maldovenii sa fie paduchi cu noi si apoi niste trantori nesimtiti, tradatori

  13. Sunt probleme dar se pot depăși. Sper ca moldovenii basarabeni sa inteleaga rolul politic mare pe care îl au în aceste alegeri. Este clar ca rusii sunt contra , este evident că pe Moldova s-a pus un pret mare. Toate depind de dorința celor multi. Sunt multi moldoveni în occident si au văzut cum stau lucrurile dar tot atatia în Rusia ce cred in pastila de zahăr oferită de Kremlin. Poate cei neutri pot face zarurile la aceste alegeri ce urmează.

  14. Având în vedere că subiectul este unul care ne privește în mod direct- Republica Moldova este totuși un al doilea stat românesc și, dacă definim țara ca pe areal al unui popor, indiferent de granițele existente la un moment dat, parte a țării noastre-, poate era bine ca G4media să publice o analiză critică, nu o simplă traducere. Este destul de evident că articolul are unele carențe

    Astfel, este adevărat că la Chișinău demarcația dintre statalismul pro-european, practicat inclusiv de Maia Sandu și de PAS, și statalismul pro-rus, al lui Dodon și Vornin, al PSRM și PCRM, nu este atât de categorică cum a prezentat-o insistent presa. Că abordarea PAS și PDA (Andrei Năstase) a fost mai degrabă internă decât externă încă de la protestele din 2015-2016. Deși Republica Moldova supraviețuiește exclusiv prin munca diasporei basarabene și prin sprijinul României.

    De asemenea, este adevărat că nu există o asumare unionistă la nivelul clasei politice din România în acest moment. Cauzele sunt multiple, o parte ținând de contextul internațional, o parte de o incapacitate a politicienilor români de destul de slabă calitate de a aborda proiecte majore. Ei nu au reușit ca la 14 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană să câștige pentru România o pondere în procesele decizionale comunitare pe măsura coordonatelor de al șaselea membru UE ca geografie și demografie; încă are mai multă greutate opinia unor țări mult mai mici, precum Olanda și Luxemburg.

    Acest lucru se poate însă oricând schimba; nici înainte de 1916 clasa politică românească nu era unanimă în a susține ideea Marii Uniri. Iar atunci discutam de o Românie mult mai mică și mai puțin dezvoltată, care trebuia să integreze un teritoriu mult mai mare decât cele 6 județe ale Republicii Moldova.

    Unde însă articolul o cam dă pe lângă. De exemplu, atunci când insistă pe opțiunile de vot ale rusofonilor, impropriu numiți ruși. De fapt vorbim de mai multe minorități, precum ucrainenii, rușii, bulgarii, găgăuzii. În total și cu tot cu Nistrenia (denumirea locală, mai corectă decât cea de Transnistria) aceștia reprezintă maximum 25% din populație. Votul lor contează în măsura în care votul majorității de 3/4 românești este foarte divizat. Până acum, e adevărat, acest vot a fost foarte divizat.

    Apoi, când remarcă ca pe un lucru negativ că procentul unioniștilor este de 35%. De fapt, asta este o veste bună, demonstrând că sentimentul unionist este într-o creștere continuă. Dacă ne uităm pe cifrele din 2004 sau pe cele din 1994, când Constituția Republicii Moldova a făcut vira înapoi de la limba română la „limba moldovenească” (clarificată în favoarea limbii române de-abia în 2013) și imnul de stat, identic cu al României, a fost schimbat, creșterea numărului de unioniști este exponențială. Și cum știm deja în România că anticorupția nu este un panaceu care vindecă toare bolile și face dintr-un stat eșuat unul funcțional, mari șanse sunt ca, să zicem, peste 10 ani acest sentiment unionist să sară de 50%. La acel moment și viziunea la Bruxelles asupra menținerii unor state artificiale de genul Republicii Moldova sau Kosovo s-ar putea să fie alta.

    În fine, subiectul AUR și ideea de campanie electorală în zona separatistă de pe Nistru, descrisă ca „ultimul loc de pe Pământ unde ai putea întâlni unioniști români”. Opinia mea este că-i putem suspecta pe cei de la AUR de populism, extremism, chiar și de prostie, dar, cu excepția câtorva personaje atașate acestui partid din afara mișcării unioniste, nu și de rusofilie. Tratamentul aplicat de guvernările pro-ruse de la Chișinău unor actuali lideri AUR precum George Simion o demonstrează. Antagonismul cu Maia Sandu și cu stataliștii în general nu-și are rădăcinile în pro-rusism versus proeuropenism, ci în dorința stataliștilor de oricare orientare geopolitică de a menține Republica Moldova separată de România versus dezideratul unionist al reunificării celor două state. În România însă, de fiecare dată când nu ne convine cineva sau ceva îi vom lipita eticheta că e cu sau al Rusiei. S-a întâmplat cu protestele din ianuarie 2012, s-a întâmplat cu campania pentru Roșia Montană, s-a întâmplat cu activismul de mediu contrapus sloganului independenței energetice în chestiunea gazelor de șist ș.a.m.d.

    Cât despre Transnistria, cât timp aceasta face parte legal din Republica Moldova, nu e nimic ilegitim ca orice partid care participă la alegerile parlamentare din acest stat să-și facă campanie și acolo. Este și util, are AUR cui să adreseze? În primul rând, o afirmație clar eronată din articol este că acolo e vorba aproape exclusiv de ruși. Fals. Din cca 500 de mii de locuitori, cam 140 de mii sunt români. Adică undeva la 30-33%, cea mai numeroasă comunitate etnică din regiune. Ea este urmată, în ordine numerică, de ucraineni și de ruși, fiecare undeva pe la 29%. Sigur, s-ar putea ridica obiecția că acești români în majoritate nu sunt unioniști, căci ei s-au aflat sub administrație românească doar între 1941 și 1944. Și totuși, există un mic procent care se declară români și nu moldoveni la recensămintele organizate de regimul separatist, iar peste Prut asumarea identitară la recensământ exprimă o opțiune geopolitică. Și nu trebuie uitată nici acea adevărată mișcare de rezistență pe care o reprezintă profesorii și familiile elevilor celor două licee românești subordonate Chișinăului din Tiraspol și Grigoriopol, care își continuă activitatea am putea spune eroic, în ciuda tuturor șicanelor.

    Cât privește dreptul istoric, este adevărat că Transnistria, deși a găzduit încă din Evul Mediu un număr important de români, nu a aparținut Moldovei istorice. Tentativa de unificare a românilor transnistreni cu Basarabia, care a culminat cu Congresul deputaților moldoveni din stânga Nistrului din decembrie 1917 de la Tiraspol, nu a mai putut fi dusă până la capăt din pricina precipitării evenimentelor în ianuarie 1918. Dar cert este că de 30 de ani regiunea transnistreană face parte din Republica Moldova și este recunoscută internațional ca parte a acesteia, ocupată fără drept de Rusia ca și teritoriile aflate într-o postură similară ale Georgiei și Ucrainei, în timp ce teritoriile istorice românești anexate URSS- Bucovina de Nord, ținutul Herței, județul Hotin, Bugeacul, Maramureșul de peste Tisa- aparțin de facto și de jure Ucrainei, care organizează bine mersi alegeri și campanii electorale acolo.

  15. Gunoi,, Bolșevic,, ia-ți boarfle și ia-o spre Moscova ta natala. Nu mai plictisi lumea cu,, dezaxați,, tai de sorginte criminala, hai nu ne mai plictisi.

  16. Mult succes dnei Maia Sandu!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.