Corespondență din Ucraina: „Ne-am obișnuit deja cu moartea”. Viața sub rachetele rușilor (Veridica)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Harkovul este o țintă a rușilor încă din prima zi a războiului, iar in ultima perioadă se speculează tot mai insistent că orașul din apropierea graniței, al doilea ca mărime al Ucrainei, va fi ținta unui nou asalt terestru, ca și în februarie-martie 2022, transmite Veridica.ro. Locuitorii refuză însă să plece și încearcă să își vadă de viață, cât de normal se poate, în ciuda bombardamentelor constante. Tatiana Așurkevici s-a aflat zilele trecute în Harkov și a scris ce a văzut acolo.

„Dacă se gândesc că vor fi întâmpinați cu pâine și sare, se înșală amarnic”

Trenul Kiev-Harkov ajunge în gară la 6 dimineața. În oraș este liniște, dar în piața din apropierea gării deja umblă localnicii mai matinali. Vin aici în calitate de jurnalist și am cu mine o vestă antiglonț de 12 kg și o cască. În timp ce îmi aștept taxiul, pe lângă mine trec cinci bărbați, singuri sau câte doi. Toți zâmbesc și decid să îl întreb pe unul dintre ei care este motivul.

– De când a început invazia la scară largă, nu am văzut pe nimeni purtând o cască. Veți fi singura cu cască! – spune Ghenadi, în vârstă de 43 de ani, aprinzându-și o țigară. – O să vă dezamăgesc, dar nu ajută prea tare: racheta ajunge la noi în 47 de secunde. Mai bine vă rugați: ar fi mai de folos.

Abia mai târziu aflu că aici lumea se raportează la moarte cu umor și acceptare: pentru nou-veniți, o astfel de atitudine poate părea șocantă, dar aici ea pare singura modalitate de a nu înnebuni din cauza stresului. Acesta este primul contrast puternic cu „pașnicul” Kiev pe care îl sesizez după sosire.

– Frica de bombardamente a fost în primele momente când rușii abia începuseră să tragă în nord. Iar acum… știți, a devenit o obișnuință. Ești viu, sănătos – trebuie să te bucuri de asta, spune Aleksandr, un taximetrist în vârstă de 50 de ani, zâmbind de ținuta mea în timp ce mă ajută să-mi încarc lucrurile în mașină.

– Dar viața și sănătatea dumneavoastră sunt zilnic în pericol. Nu v-ați gândit să plecați? – întreb eu.

• Citește integral pe Veridica.ro