Comunitatea evreiască din Marea Britanie este sub asediu dar în cel mai bun caz primește doar vorbe de susținere (OPINIE)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Doi evrei ortodocși au fost înjunghiați miercuri dimineață în cartierul Golders Green din nord-vestul Londrei, cu cea mai mare concentrație de populație evreiască din Regatul Unit, dacă nu chiar din Europa. Moshe Shine, 76 de ani, și Shilome Rand, 34 de ani, au fost atacați pe stradă, fără alt motiv decât pentru ceea ce sunt: evrei, ușor recognoscibili după straiele negre pe care le purtau.

Presupusul agresor a fost rapid arestat de poliție și se află în custodie, acuzat de tentativă de omor. Poliția Metropolitană a Londrei a informat că este vorba de un bărbat de 45 de ani, cetățean britanic, născut în Somalia.

Foto: Petru Clej

Am fost miercuri la locul atentatului, declarat ulterior terorist de Poliția Metropolitană, situat pe aceeași stradă pe care pe 23 martie au fost incendiate și distruse patru ambulanțe ale serviciului de urgență voluntar Hatzola, finanțat de comunitatea evreiască, dar accesibil tuturor, indiferent de etnie, religie sau rasă. Ca dovadă, chiar presupusul terorist a fost transportat la spital de o ambulanță Hatzola, de unde a fost ulterior externat și transferat la o secție de poliție pentru a fi investigat.

Am stat de vorbă cu Steven Bak, de la serviciul de securitate voluntar Shomrim al comunității evreiești, același cu care vorbisem cu cinci săptămâni înainte, cu prilejul atacului împotriva ambulanțelor. El împreună cu un coleg de-al său au fost primii la locul incidentului, ajutând la reținerea suspectului. Mi-a spus că în pofida acestor atacuri repetate, evreii din Marea Britanie nu se vor lăsa intimidați și vor continua să ducă vieți normale.

O declarație curajoasă, dar cu care mulți evrei britanici nu vor fi de acord. După atacul de la Golders Green am stat de vorbă cu fostul meu coleg de la BBC World Service, evreu care trăiește de peste 55 de ani la Londra. Mi-a spus că nu a trăit niciodată astfel de vremuri dificile pentru evrei în Marea Britanie și a adăugat că mai multe cunoștințe de-ale sale i-au mărturisit că pentru prima oară în viața lor s-au gândit la emigrare în Israel. Printre ei, persoane a căror familie trăiește de mai multe generații în Marea Britanie.

Foto: Petru Clej

Perioada ultimelor cinci săptămâni începută pe 23 martie cu incendiere ambulanțelor a fost una extrem de violentă. Pe 15 aprilie a fost atacată cu dispozitive incendiare sinagoga reformată din Finchley (nordul Londrei), în noaptea de 17/18 aprilie a fost o tentativă de incendiere a fostului sediu al unei organizații de caritate evreiești, în noaptea de 18/19 aprilie a fost atacată cu dispozitiv incendiar sinagoga din Kenton (nord-vestul Londrei), pe 23 aprilie un evreu ortodox a fost atacat și amenințat la Slough (oraș satelit în vestul Londrei), iar cele două tentative de omor de la Golders Green din 29 aprilie par o continuare și o escaladare logică a acestui val de violență antisemită.

Pe lângă cei patru inculpați pentru incendierea ambulanțelor (toți musulmani, unul minor cu dublă cetățenie britanică și pakistaneză), minorul care nu poate fi numit care a recunoscut incendierea de la Kenton a fost eliberat pe cauțiune de curte pentru înfățișarea de condamnare, iar agresorul de la Slough (și el musulman) și-a recunoscut de asemenea vina și a fost eliberat pe cauțiune până la înfățișarea de pronunțare a pedepsei în luna iulie.

Foto: Petru Clej

În afară de aceste atacuri, a mai existat o tentativă de atac cu drone, presupuse a avea substanțe radioactive, împotriva ambasadei Israelului de la Londra (vecină cu ambasada României), ceea ce nu s-a dovedit a fi adevărat. De asemenea au avut loc mai multe atacuri incendiare împotriva unor o organizații și situri legate de comunitatea iraniană din Londra, în imensa ei majoritate opusă regimului islamist șiit de la Teheran.

Harakat Ashab al-Yamin al-Islamiya (Hayi), care se traduce prin „Mișcarea islamică a oamenilor de mâna dreaptă”, și-a asumat responsabilitatea atacului de la Golders Green, așa cum afirmase anterior că a avut un rol în alte șase atacuri împotriva clădirilor sau intereselor legate de comunitatea evreiască din Regatul Unit. Se știu puține lucruri despre Hayi. Ar putea fi o organizație-marionetă a regimului iranian, întrucât revendicările sale sunt promovate de canale Telegram pro-șiite, scrie BBC News.

Reacția autorităților a fost una standard. Prim ministrul Keir Starmer s-a declarat indignat, primarul Londrei (care are responsabilitate asupra poliției), Sadiq Khan (aflat în vizită la Madrid unde a discutat cu premierul Spaniei, Pedro Sanchez, cunoscut adversar al Israelului, între altele despre situația din … Gaza) s-a declarat furios și dezgustat de atacul de la Golders Green, și așa mai departe.

Foto: Petru Clej

E un ritual care se repetă după fiecare atac antisemit, cel mai grav din ultimii ani fiind cel de la Manchester din 2 octombrie 2025, de Yom Kipur, cea mai sfântă zi în calendarul iudaic, când doi evrei au fost uciși într-un atac antisemit asupra unei sinagogi, efectuat de un terorist islamist.

E drept că după atacul de miercuri guvernul a anunțat o finanțare suplimentară de 25 de milioane de lire, dar numeroși lideri ai comunității evreiești au spus că vremea vorbelor a trecut, a venit vrea acțiunilor. Ei cer guvernului să declare organizații teroriste Corpul Islamic al Gardienilor Revoluționari din Iran (IRGC) și Frăția Musulmană, considerate a fi organizații ce infiltrează societatea britanică și recrutează adepți, în special tineri, care apoi se dedau la acte antisemite violente ca cele din ultimele cinci săptămâni. O altă cerere venită dinspre comunitatea evreiască este interzicerea marșurilor care incită la violență antisemită și a adunărilor în preajma sinagogilor în zilele de Sabat sau sărbători evreiești.

Multe dintre aceste manifestări antisemite se desfășoară sub pretextul protestelor împotriva “genocidului” comis de Israel în Gaza, adeseori solidarizându-se cu organizații teroriste proscrise, ca Hamas și Hezbollah, finanțate de Iran, stat care are ca politică declarată distrugerea statului Israel.

Foto: Petru Clej

Și de aici provine alibi-ul motivator al antisemiților: evreii sunt ținta acestor atacuri din cauza acțiunilor statului Israel. Am să demontez aici această narațiune nu doar falsă, ci și abjectă. Conform definiției de lucru a antisemitismului enunțată de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) “Impunerea unei responsabilități colective evreilor pentru acțiuni ale statului Israel.” constituie o manifestare de antisemitism.

Evreii ortodocși sunt cei mai recognoscibili ca evrei și de aceea sunt ținta cea mai ușoară pentru antisemiți. Dar ce vină aveau Moshe Shine și Shilome Rand pentru ceea ce se întâmplă în Israel/Palestina? Adeseori evreii religioși și mai ales cei ortodocși sau ultra-ortodocși nu sunt sioniști fervenți, iar unii dintre ei sunt non-sioniști sau chiar anti-sioniști (ca de pildă secta Neturei Karta).

Dar chiar și țintirea evreilor sioniști din Diaspora este un act antisemit. Mă întreb, prin comparație, dacă de pildă atacurile incendiare împotriva unor biserici ortodoxe ruse (adeseori strâns legate de Biserica Ortodoxă rusă de la Moscova și de regimul condus de Putin) ar fi justificate pentru că Rusia a declanșat un război de agresiune împotriva Ucrainei (nu un război de apărare cum desfășoară Israelul de 78 de ani sub amenințare existențială), unde după toate definițiile comite un genocid, inclusiv prin răpirea de copii în teritoriile ocupate. Ar fi acceptabile atacurile împotriva comunităților de chinezi din Diaspora (adeseori favorabile regimului de la Beijing) ca retribuție împotriva a ceea ce a fost calificat drept genocid (cel puțin cultural sau religios) comis de China în Xiniang sau Tibet? Și exemplele pot continua.

De ce evreii din Diaspora sunt SINGURA minoritate ținta unor atacuri susținute, verbale și fizice, în lumea virtuală și reală, a unei campanii de violență UNICE la ora actuală? Explicația este simplă și deprimantă: antisemitismul, cea mai veche ură documentată din istorie, datând de mai bine de 2.500 de ani. Israelul și comportamentul său în Orientul Apropiat constituie doar un pretext care permit antisemiților să se manifeste într-un mod care devenise inacceptabil după Holocaustul nazist.

Foto: Campaign Against Antisemitism

Joi seara la ora 19 (21 în România și Republica Moldova) comunitatea evreiască va demonstra în față la numărul 10, Downing Street, cerându-i socoteală prim ministrului Keir Starmer: “Atacurile împotriva evreilor au devenit o urgență națională. Domnule prim ministru, ce aveți în plan?” scrie pe afișul publicat online de organizatorii protestului Campania Împotriva Antisemitismului (CAA).

Dar mulți evrei se simt abandonați de autorități, iar solidaritatea cu comunitatea evreiască – o comunitate loială și atașată de statul britanic – în societate este extrem de redusă. Unii evrei chiar compară situația cu anii 1930 când violența verbală s-a transformat în violență fizică și apoi a culminat cu Holocaustul. Și din ce în ce mai mulți se gândesc la emigrare în Israel pentru că, spun ei, nu mai există loc peru 300.000 de evrei în Marea Britanie, țara cu cea mai mare rată de atacuri fizie antisemite violente raportată la numărul de evrei, potrivit unui recent raport al ministerului Diasporei al Israelului și Universotății din tel Aviv. Iar situația de aici nu este unică în Occidentul presupus liberal.