Checkpoint Charlie, locul din Berlin unde războiul a separat libertatea de comunism

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Construcția Zidului Berlinului a început pe 13 august 1961. Una dintre trecerile de frontieră din oraș a fost construită pe Friedrichstrasse. Astăzi, Checkpoint Charlie este un loc special de rememorare a acelor vremuri.

Un băiat din India stă în partea dreaptă a liniei roșiatice din piatră cubică, iar tatăl său în partea stângă. Cei doi își strâng mâinile și zâmbesc privind spre aparatul de fotografiat. Mama copilului apasă pe declanșator.

Imaginea le va aminti membrilor familiei de vizita lor la Berlin și de o intersecție în care istoria germană postbelică se condensează într-un mod remarcabil.

Aici, la încrucișarea a două străzi, Friedrichstraße și Zimmerstraße, a funcționat până în 1990 cea mai cunoscută trecere de frontieră din Berlinul divizat: Checkpoint Charlie.

O mare parte din ceea ce a existat odată aici a dispărut.

A dispărut mai ales zidul care a separat ermetic RDG și Berlinul de Est de partea de vest a orașului, în perioada 13 august 1961 – 9 noiembrie 1989.

Doar linia pietrelor maro-roșiatice peste care băiatul indian și tatăl său și-au strâns mâinile într-un mod atât de firesc mai amintește de existența acestei dureroase granițe.

Inclusiv postul de observație al aliaților occidentali aflat pe Friedrichstrasse a fost îndepărtat la scurt timp după căderea Zidului Berlinului. Astăzi, el poate fi găsit în Muzeul Aliaților din Berlin-Dahlem.

Totuși, acest loc altfel atât de autentic trebuie să se mulțumească cu o copie a postului de observație, inaugurată pe 13 august 2000.

O „cușcă” albă cu difuzoare și reflectoare pe al cărei acoperiș este scris cu litere de-o șchioapă “Punct de control al armatei americane”.

În fața fostului post de observație a fost amplasată o baricadă cu saci de nisip. Din rațiuni de durabilitate și stabilitate, sacii sunt umpluți cu beton, deoarece mulți turiști fac fotografii sprijinindu-se de ei.

Citește articolul integral pe DW.com.

sursa foto: Dan Mihai Bălănescu