Cei patru semidocți care fac politica economică a României

PSD se sprijină pe patru oameni în domeniul fiscal – economic: Darius Vâlcov, Eugen Teodorovici, Ion Ghizdeanu (șeful Comisiei de Prognoză) și Ionuț Mișa, șeful ANAF. Toți patru aplică directivele trasate de liderul maxim, Liviu Dragnea. Cât timp însă Dragnea și premierul Viorica Dăncilă au o înțelegere limitată a fenomenelor economice, cele patru personaje-cheie încep să aibă o pondere uriașă în politicile statului. Problema e că toți cei patru au carențe uriașe în educație, experiență deficitară și o agendă complet distorsionată.

• O constatare: tuturor le lipsește aproape complet experiența formatoare din mediul privat. Cu excepția lui Darius Vâlcov, director pentru o scurtă perioadă al unei firme locale din Slatina, toți ceilalți au lucrat exclusiv la stat, în inima birocrației.

Duminică seară am avut o ultimă probă de analfabetism economic din partea lui Darius Vâlcov, unul dintre inițiații de la Scroviștea. Consilierul economic al premierului a dat senzația unui delir mistic, perorând minute în șir despre presupuse comploturi globale la adresa României, despre țări care își propun să ne stopeze mărețele ctitorii, despre o imaginară politică anti-românească a Comisiei Europene.

Darius Vâlcov nu e la prima ieșire în decor. Fiecare ieșire publică a ”creierului economic” al PSD seamănă cu o spovedanie a lui Dan Puric, cu un articol din Sputnik sau un capitol din cărțile lui Pavel Coruț (pentru cititorii mai tineri, Coruț a fost în anii 90 principalul exponent al conspiraționismului în literatura română).

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Ce spune filozoful Gabriel Liiceanu despre liderii politici de azi: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis

9:22

Forța motrică din spatele unei lumi tot mai digitale și interconectate

4:57

Apropiații lui Vâlcov spun că acesta a și-a depășit demult limita competențelor. Derapajele sale în chestiuni economice sunt tot mai vizibile cu fiecare interviu: încurcă cifre, omite date esențiale, în general modelează adevărul pentru a se potrivi în ideologia ultra-naționalistă pe care o promovează de când a devenit o țintă a DNA. Un singur exemplu: duminică seară a susținut că proiectul Palm Jumeirah din Dubai (o insulă artificială) ar fi costat 200 de milioane de euro, când costul real estimat al proiectului e de circa 12 miliarde de dolari (sursa).

Absolvent de ASE și Drept (cea din urmă la Spiru Haret), Vâlcov a reușit să-l seducă însă pe Liviu Dragnea cu teoriile sale aparent sofisticate și cu o presupusă cunoaștere a administrației publice din mandatul de primar al Slatinei. În realitate, de doi ani tot ce face e să abramburească economia, să surprindă mediul privat cu măsurile luate de pe o oră pe alta și să bage frica-n miniștrii care mai îndrăznesc să aibă opinii diferite. Omul a devenit instrumentul pentru implementarea programului de guvernare. Sentința de opt ani închisoare în primă instanță în dosarul de corupție i-a alimentat însă obsesia persecuției și pornirea anti-occidentală.

Ura împotriva partenerilor din UE și SUA, admirația pentru modelele politice autoritare și lipsa unei înțelegeri corecte a economiei îl transformă pe Darius Vâlcov într-o imensă vulnerabilitate pentru politicile guvernamentale.

Eugen Orlando Teodorovici a devenit și el un balast. Văzut la începutul mandatului ca un factor de echilibru între guvern și partenerii externi, Teodorovici a început și el să apese pe pedala naționalismului economic.

Săptămâna trecută s-a remarcat prin propunerea absurdă de a limita dreptul de a munci pentru românii plecați în străinătate. Toate revenirile lui pe subiect au fost necredibile, ministrul de Finanțe s-a afundat în explicații și detalii care au dat și mai mult de gândit.

Același Teodorovici a mai avut un derapaj anti-democratic în octombrie, când a propus renunțarea la imunitatea parlamentară pentru declarațiile politice, susținând că sunt senatori și deputați care spun lucruri neadevărate și ei ar trebui trași la răspundere pentru asta. O măsură extremă, care ar cenzura practic libertatea de exprimare a Opoziției.

Veșnic bugetar, complexat de lipsa experienței în mediul privat, Eugen Teodorovici s-a radicalizat din momentul în care a adulmecat posibilitatea de a fi viitorul premier PSD în cazul unei ipotetice căderi a guvernului. Dorința de a-i face pe plac lui Liviu Dragnea, decidentul șef din PSD, e tot mai evidentă la ministrul Finanțelor.

Ionuț Mișa e omul responsabil de adunarea banilor la buget. Ca președinte al ANAF, el culege acum roadele politicilor fiscale pe care le-a promovat anul trecut ca ministru al Finanțelor. Cunoscut pentru prietenia cu oamenii de afaceri din zona Constanța, Mișa e considerat un finanțist mediocru, lipsit de înțelegerea profundă a mecanismelor intime ale Fiscului. El a fost protagonistul unuia dintre cele mai jenante momente ale ultimilor ani, când a jurat pe copiii săi că salariile bugetarilor nu vor scădea după aplicarea legii unitare a salarizării.

Mișa nu are capacitatea de a proiecta politici publice sau strategii de reformă. Dimpotrivă. Este considerat un simplu executant al ordinelor din partid de stopare a reformei începute cu Banca Mondială.

Rezultatele se văd deja: încasările bugetare sunt sub program, trase în jos de popularea Fiscului cu clientela politică, dar și de politizarea inspecției fiscale, mai cu seamă în afara Bucureștiului. Mișa a avut câteva luni răfuieli subterane puternice cu ministrul Eugen Teodorovici, dar în cele din urmă au rămas amândoi pe post. Vom vedea la finalul anului rezultatul menținerii sale în funcție, impactul activității lui asupra încasărilor bugetare.

Ultimul din listă este Ion Ghizdeanu, veșnicul președinte al Comisiei Naționale de Prognoză. Instalat în funcție încă din mandatul de premier al lui Adrian Năstase, Ghizdeanu s-a remarcat prin slugărnicia totală față de decidenții politici de care depinde funcția sa.

O anecdotă din lumea finanțiștilor spune că Ghizdeanu i-a dat o replică complet neașteptată fostului ministru, Gheorghe Pogea. Exasperat de lipsa de fermitate a Comisiei de Prognoză în discuțiile cu FMI și Comisia Europeană pe perioada crizei, Pogea l-ar fi întrebat pe Ghizdeanu care e prognoza corectă de creștere economică. ”Cât vreți dvs, d-le ministru!”, ar fi fost răspunsul.

El a primit însă puteri și drepturi sporite în guvernarea PSD, ca răsplată pentru obediența față de Darius Vâlcov. Comisia Națională de Prognoză va avea un rol major în realizarea proiectelor de infrastructură prin parteneriat public – privat (PPP), ba chiar vrea să-și atribuie dreptul de a face exproprieri.

Expertiza lui Ghizdeanu în domeniul PPP-urilor e nulă. Importantă e însă disponibilitatea lui de a intra într-un joc economic comandat de la centrul partidului.

Ei sunt cei patru oameni de care depinde, în mare măsură, mersul economiei românești. Dincolo de performanța remarcabilă din ultimii ani a mediului privat, o economie încă în formare precum cea românească poate fi relativ ușor bulversată de politici guvernamentale prost gândite sau croite în funcție de ideologii deviante. Cu cei patru la cârmă, anii care urmează se anunță problematici.

Fotografii: InquamPhotos și Guvernul României