Ce va face Péter Magyar în relația cu UDMR și cu maghiarii din Transilvania și ce va schimba cu siguranță / Se impune demisia lui Kelemen Hunor? 

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Relația dintre Ungaria, în calitate de stat de rudenie, cu maghiarii din România și-a consumat un nou episod relevant în campania electorală și alegerile parlamentare din 12 aprilie 2026. În acest proces, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a susținut în mod activ și puternic coaliția de guvernământ FIDESZ – KDNP, respectiv pe premierul Orbán Viktor, în a obține votul maghiarilor din România, vot exprimat în marea sa majoritate prin corespondență, respectiv la secțiile de votare ale reprezentanțelor diplomatice ale țării vecine în România. Pe baza numărătorii Autorității electorale centrale din Ungaria, din România au sosit 204.000 de voturi prin corespondență, 87% fiind în favoarea FIDESZ-KDNP, voturi care au relevanță doar pentru mandatele obținute pe listă, determinând 1 sau 2 mandate.

UDMR prin liderii săi a participat cu toate resursele la campania electorală a FIDESZ, în România, dar și în Ungaria.

Rezultatul alegerilor parlamentare din Ungaria are efecte semnificative și asupra reprezentării politice a maghiarilor din România, asupra UDMR, a conducerii formațiunii, nu puține fiind vocile care solicită demisii ale liderilor formațiunii.

Analiza de față urmărește să pună în dezbatere posibile efecte ale rezultatelor alegerilor parlamentare din Ungaria asupra UDMR, respectiv asupra relației dintre comunitatea maghiară și Ungaria, dar și dintre România și Ungaria.

Un pic de istorie – sau cum s-a ajuns la implicarea comunității maghiare din România în alegerile parlamentare din Ungaria

România și Ungaria au o moștenire istorică comună grevată de evenimente care au avut consecințe diferite pentru cele două state, și au o reprezentare și simbolistică diferită. După căderea blocului comunist, cele două state au făcut progrese însemnate în procesul de reconciliere, care însă nu este încă unul efectiv. În această ecuație a relației bilaterale româno-maghiare, un subiect central l-a avut – și îl are – statutul comunității maghiare din România.

După ce, în perioada comunistă, subiectul comunității maghiare din România a constituit un tabu pentru regimul de la Budapesta, iar în România a constituit o țintă a politicilor de asimilare, imediat după 1989, maghiarii din Transilvania au devenit una dintre temele de bază în relațiile bilaterale și în stabilitatea regională.

Primul premier maghiar după căderea blocului comunist, József Antall, a declarat: „Sunt prim-ministrul a 15 milioane de maghiari”. Antall și-a exprimat responsabilitatea față de maghiarii din străinătate prin declarația sa făcută la sesiunea inaugurală a parlamentului din 1990. Declarația a stârnit reacții virulente, fiind calificată ca o formă de revizionism.

Pentru securizarea regiunii Europei Centrale și de Est, a statelor post-comuniste, Vestul a deschis poarta integrării acestora în Consiliul Europei, în NATO și în UE. Pentru România și Ungaria aceste procese de integrare au cerut ca cele două state să încheie un tratat bilateral de cooperare și bună vecinătate, dar și reglementarea situației comunității maghiare din Transilvania, a drepturilor minorității în speță, pentru a evita integrarea în structurile euroatlantice a unor state care pot să reprezinte un potențial de conflict interetnic.

UDMR a fost un promotor principal al integrării României în structurile euroatlantice, în primul rând pentru că maghiarii din Transilvania au dorit să fie parte a structurilor din care este parte și statul de rudenie, evitând astfel posibilitatea apariției unei alte cortine de fier, între ei și maghiarii din statul de rudenie.

UDMR a văzut în integrarea României în NATO și UE o formă de reîntregire a națiunii maghiare în cadrul structurilor euroatlantice, în care granițele efective nu mai există. Aceeași strategie de reunificare este urmărită acum de România și Moldova, prin integrarea ultimei în UE.

Un al doilea motiv de susținere a fost credința că, România odată integrată în structurile euroatlantice, comunitatea maghiară va dispune de garanții legale și instituționale pentru exprimarea și dezvoltarea identității sale etnice, pe toate planurile sociale.

Integrarea celor două sate post-comuniste în structurile euroatlantice a fost rezultatul dialogului trilateral București – comunitatea maghiară din România, UDMR – și Budapesta. A fost un proiect comun al actorilor anterior enumerați.

Care a fost strategia politică a UDMR în relația cu Bucureștiul și cu Budapesta?

UDMR a aplicat doctrina Markó Béla, mai exact a aplicat regula echidistanței UDMR față de guvernul de la Budapesta, respectiv față de guvernul de la București. Markó Béla a fost de părere că maghiarii din Transilvania trebuie să-și păstreze autonomia de a decide singuri în interiorul comunității pe cine aleg să îi reprezinte, respectiv să adopte singuri deciziile politice. Nimeni, nici guvernul de la București, dar nici cel de la Budapesta să nu interfereze în autonomia politică a comunității maghiare din România. Pe baza acestui principiu a condus Markó Béla UDMR timp de 18 ani, în care a urmărit să aibă relații de cooperare cu toate guvernele de la Budapesta, fără să intervină în politica internă din Ungaria, iar raportat la România, Markó Béla a urmărit să obțină drepturi și susținere pentru comunitatea maghiară în principal prin participarea la guvernare. UDMR a fost cel mai puternic atunci când a avut relații bune și echidistante cu ambele capitale.

Cum s-a dereglat principiul echidistanței UDMR față de Budapesta?

Partidele și guvernele de la Budapesta, indiferent de culoarea lor politică, au avut multe tentative de intruziune în autonomia politică a comunității maghiare din România. Aceste intruziuni s-au manifestat prin susținerea unor grupări politice din interiorul UDMR, sau prin crearea de formațiuni politice alternative, pentru a submina poziția electorală a UDMR. Aceste intruziuni au fost însoțite de finanțări consistente, mai ales prin organizații neguvernamentale.

Reîntoarcerea FIDESZ la guvernare în 2010 a accentuat atacul asupra autonomiei politice a UDMR și a maghiarilor din România. În fapt, după integrarea României și Ungariei în NATO și UE, ambele state au început un proces de reunificare națională, fără schimbare de granițe, a conaționalilor săi din afara granițelor.

Prima tentativă de reunificare națională a avut-o chiar Viktor Orbán, când în primul mandat al său de premier (1998-2002), a adoptat legislația privind maghiarii din afara granițelor, creând legitimația de maghiar. În 2008, Traian Băsescu a inițiat acordarea cetățeniei române în procedură simplificată pentru românii din afara granițelor țării, vizați fiind în special cei din Republica Moldova.

În 2011, guvernul Viktor Orbán a adoptat Strategia Națională care a avut scopul reunificării națiunii maghiare din Bazinul Carpatic, printre instrumentele utilizate fiind și acordarea cetățeniei în procedură simplificată pentru maghiarii din afara granițelor, alături de investiții strategice în educație, cultură, mass-media, social și sport. Odată cu dubla cetățenie, a venit și dreptul la vot.

Chiar și până la adoptarea și implementarea Strategiei Naționale, FIDESZ avea deja în 2011 o aderență și o susținere puternică în rândul maghiarilor din România. Popularitatea FIDESZ s-a datorat faptului că Viktor Orbán a țintit direct maghiarii din Transilvania, după ce a eșuat în a-și impune la conducerea UDMR lideri prietenoși cu el, respectiv după ce a eșuat în construcția de partide alternative la UDMR.

Markó Béla se decide în 2009 să se retragă din fruntea UDMR, respectiv din politică, printre altele și pentru că a constatat această evoluție în relația FIDESZ și comunitatea maghiară din Transilvania, alături de inevitabila erodare care intervine la un lider care a condus comunitatea 18 ani. Kelemen Hunor a fost alesul pentru a prelua conducerea UDMR, Markó Béla considerându-l un intelectual și politician care cunoaște foarte bine gândirea din București și care se încadrează în profilul de lider intelectual pe care l-a avut Uniunea de la înființare. Să remarcăm că UDMR este organizația care, de la înființarea sa, de 36 de ani, este doar la al treilea președinte.

Alegerea lui Kelemen Hunor în fruntea UDMR a avut loc la data 26 februarie 2011, la congresul de la Oradea. FIDESZ a avut un contracandidat la Kelemen, pe parlamentarul Olosz Gergely, care a fost susținut și de lideri de vârf din Partidul Democrat Liberal din România. Kelemen câștigă detașat votul, UDMR respinge tentativa de intruziune în autonomia sa internă, Olosz este citat în ziua congresului de DNA într-un caz de corupție, pentru care peste ani este condamnat penal, refugiindu-se la Budapesta pentru a nu fi încarcerat.

Noul președinte UDMR, Kelemen Hunor, reușește prin dialog să devină principalul partener politic al lui Viktor Orbán, prin acest proces dizolvând disonanța cognitivă a propriului electorat, care era pus în situația, ca în același timp, să-l susțină puternic pe Viktor Orbán și să voteze un UDMR care nu este în relații bune cu premierul Ungariei.

Kelemen Hunor a evitat pierderea electoratului UDMR prin parteneriatul cu Orbán Viktor!

Kelemen Hunor nu avea alte posibilități, nu avea cum să facă față ofensivei premierului Orbán în rândul comunității maghiare din Transilvania, nu putea să facă față statului maghiar, mai ales că, nu numai că a fost lăsat singur de statul român, dar a fost și sancționat de acesta, printr-o serie de măsuri, cum ar fi stoparea procesului de restituire a proprietăților cultelor istorie maghiare, a composesoratelor și naționalizarea acestora. Kelemen Hunor și-a reglat relația cu statul român târziu, prin dialogul deschis în jurul anului 2020.

Statul român are o responsabilitate semnificativă pentru dominația FIDESZ în rândul maghiarilor din România, prin neasumarea răspunderii pentru cetățenii săi maghiari, prin faptul că nu a răspuns nevoilor legitime ale acestora, mai mult sancționându-i pentru simpatia lor față de FIDESZ. Prin tot ce a făcut, statul român a împins în brațele lui Orbán Viktor proprii săi cetățeni de etnie maghiară. Cu titlu de exemplu: Ucraina a înființat mass-media de limbă maghiară ca să contracareze comunicarea lui Orbán Viktor în rândul maghiarilor din Ucraina. Ce se întâmpla dacă România înființa o televiziune publică cu emisie 24 de ore din 24 în limba maghiară? Era o formă de prevenire și contracarare a rețelei de propagandă mediatică a lui Orbán Viktor în rândul maghiarilor din România? Cu siguranță.

Ce a reprezentat guvernul Orbán Viktor pentru maghiarii din România? A însemnat și înseamnă:

• revenirea maghiarilor din România în națiunea maghiară, prin acordarea cetățeniei maghiare, act ce a vindecat rănile referendumului din 2005 din Ungaria, prin care s-a respins acordarea dublei cetățenii maghiarilor din afara granițelor;
• crearea instituțiilor de învățământ superior, a unei rețele de instituții culturale și educaționale pentru maghiarii din Transilvania. Cea mai importantă dintre ele: Universitatea Sapientia;
• acordarea de suport financiar social pentru familiile care au copii în instituții de învățământ cu predare în limba maghiară;
• investiții în crearea și funcționarea unei rețele de infrastructură sportivă;
• acordarea de granturi financiare pentru susținerea activităților economice și a investițiilor în acest domeniu.

Această strategie a fost concepută ca o acțiune care să creeze și consolideze acele instrumente și instituții pentru comunitatea maghiară, care să asigure perpetuarea ei, evitând procele de asimilare.

Statul român a avut reacții adverse la strategia lui Viktor Orbán. Mai târziu, Kelemen Hunor a reușit să atenueze poziția Bucureștiului, care a recunoscut într-un fel că, dacă dorește să elibereze maghiarii din România de sub vraja lui Viktor Orbán, nu trebuie să-i pedepsească, ci să-și asume obligația constituțională, potrivit căreia răspunde pentru fiecare dintre cetățenii săi, inclusiv pentru cei de etnie maghiară.

Viktor Orbán a susținut UDMR în toate campaniile electorale din România și a avut o contribuție importantă în reușitele electorale ale Uniunii. În acest context, Kelemen Hunor nu a ezitat să susțină la rândul său FIDESZ în alegerile din Ungaria, președintele UDMR refuzând orice contact cu Magyar Péter și cu partidul său TISZA.

Eminența cenușie a UDMR (încă de pe vremea președinției lui Markó Béla), Székely István, vicepreședinte executiv, a arătat într-o postare pe rețelele de socializare că decizia UDMR de a susține necondiționat FIDESZ în alegerile parlamentare este una logică, și a urmărit menținerea compactă a unei mase de votanți de 500-600 de mii de maghiari din România, dintre care aproximativ 90% sunt simpatizanți FIDESZ. Astfel că UDMR nu putea să fie în disonanță cognitivă cu propriul electorat, pentru că risca să-l piardă. Aceeași poziție este susținută și de Kelemen Hunor în interviul dat pentru portalul maszol.ro.

Totuși, în acești 16 ani de guvernare iliberală a lui Orbán Viktor, nu doar electoratul maghiar din România a devenit majoritar pro FIDESZ, ci și majoritatea liderilor UDMR. Székely István, Tamás Sándor, Antal Árpád, Táncos Barna au un trecut cu legături puternice cu FIDESZ, și alături de majoritatea parlamentarilor și aleșilor locali, cred în liniile discursului promovat de Orbán Viktor.

În practică, Kelemen Hunor nu a făcut altceva decât un permanent dans pe sârmă în relația dintre București și regimul iliberal de la Budapesta.

Pe de o parte, a păstrat tăcerea față de politica externă promovată de Orbán Viktor, pentru a nu-și pierde propriul electorat, dar și pentru că a fost de acord cu majoritatea pozițiilor, pe de altă parte, s-a conformat liniilor de politică de la București, pentru a rămâne frecventabil politic, astfel având acces la guvernare.

Va avea consecințe rezultatul asupra relației dintre Budapesta și UDMR? Dacă da, care pot fi acestea?

Rezultatele votului din Ungaria au consecințe în primul rând asupra comunității maghiare din România. Profund legată de Orbán Viktor, parte a comunității maghiare captivă de ani de zile bulei comunicaționale este atinsă ca o undă de șoc de modul în care idolul său a fost măturat de la putere.
Pentru majoritatea maghiarilor din Transilvania, Orbán Viktor va rămâne un simbol care le-a vindecat traume istorice prin redobândirea demnității, reprimirea lor în națiunea maghiară, prin politica implementată de acesta. Pe de altă parte, este o comunitate care este foarte puternic îndoctrinată de ideile iliberale ale lui Orbán Viktor.

Nu vom asista la o radicalizare a comunității maghiare, dar este important cum va gestiona UDMR această undă de șoc în rândul maghiarilor.

UMDR este lovită la rândul ei de unda de șoc generată de Magyar Péter, având în primă fază reacții comparabile cu cele ale Kremlinului: respectăm rezultatul votului, așteptăm relații pragmatice.
Aceste reacții demonstrează că sprijinul necondiționat al UDMR pentru Orbán Viktor nu a fost în principal legat de menținerea unității propriului electorat, ci mai degrabă este fundamental legat de faptul că liderii UDMR împărtășesc aceleași viziuni politice cu Orbán Viktor.

Puțin probabil să asistăm la o demisie a președintelui UDMR sau la o ieșire de la guvernare a acestuia. Ar fi o confirmare a faptului că Budapesta influențează deciziile UDMR, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în istoria formațiunii. O astfel de ipoteză ar fi dus la dispariția UDMR.

Singurele motive pentru care s-ar putea impune o demisie a președintelui UDMR este faptul că
a susținut un lider autocrat, un Orbán Viktor care are idei și linii politice incompatibile cu principiile democratice, un șoricel care a trădat Vestul în relațiile sale cu Estul, în special cu Rusia. Iar liderul UDMR era în cunoștință de cauză cu această situație. Totuși, Kelemen Hunor a avut o poziție corectă în privința războiului din Ucraina și s-a delimitat în mod consecvent derapajele majore ale lui Orbán Viktor. Este nedrept ca el să fie țapul ispășitor pentru situația creată, când întreaga conducere a UDMR a fost pro FIDESZ.

Nu se va întâmpla acest lucru, în primul rând pentru că electoratul UDMR nu este în disonanță cu Kelemen Hunor, doar o sancțiune a propriului electorat ar conduce la o demisie. De asemenea, România are nevoie de stabilitate politică, inclusiv, și mai ales în rândul minorității maghiare.

Totuși, un proces de schimbare a lui Kelemen Hunor din fruntea UDMR este în curs de desfășurare. În UDMR, un astfel de proces durează aproximativ 2 ani, așa cum s-a întâmplat și în cazul predării de ștafetă între Markó Béla și Kelemen Hunor în 2011. În 26 februarie anul curent s-au împlinit 15 ani de când Kelemen Hunor este președintele UDMR, apropiindu-se de perioada de timp care reprezintă un ciclu de management politic în UDMR. Anul trecut, la Congresul UDMR de lângă Cluj-Napoca, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, a fost ales director strategic al formațiunii. Multe voci au șoptit pe la colțuri că desemnarea lui Antal Árpád în această poziție este un semnal al pregătirii și promovării acestuia pentru a prelua conducerea UDMR la congresul din 2027.

În UDMR se conturează o competiție în 3 pentru preluarea funcției de președinte, între: Antal Árpád, Táncos Barna și Cseke Attila. Primii doi sunt profund legați de FIDESZ, Cseke este un politician mai tehnocrat. Cel mai apropiat de profilul președinților UDMR este Antal Árpád. Decisiv va fi pe capul căruia își va așeza mâna Kelemen Hunor, președintele în exercițiu, asta dacă decide să facă pasul în spate anul viitor.

Rezultatul și efectele alegerilor parlamentare din Ungaria ar putea să fie relevante în decizia lui Kelemen Hunor de a preda ștafeta conducerii UDMR la congresul din anul 2027!

Dar până atunci, UDMR își linge rănile generate de furia electoratului din Ungaria și așteaptă ca guvernul Magyar Péter să facă primul pas în ce privește relația sa cu maghiarii din România, respectiv cu UDMR.

Ce va face Magyar Péter în relația cu UDMR și cu maghiarii din Transilvania?

În primul rând, Magyar Péter se va consulta cu persoane relevante din rândul comunității maghiare din România. La vizita sa în Transilvania, dincolo de respingerea și sabotarea turneului său de către UDMR, Magyar Péter a fost primit de fostul președinte UDMR, Markó Béla. Din nou, ca de multe ori, Markó Béla va juca un rol important în gestionarea acestei situații, asumându-și un rol de mediator între noul premier al Ungariei și conducerea actuală a UDMR. De altfel, încă de anul trecut au avut loc întâlniri și discuții între Magyar Péter, staff-ul acestuia și reprezentanți ai UDMR.

Magyar Péter nu va abandona principalele instituții de învățământ și cultură înființate și susținute de către guvernele Orbán Viktor. Mă gândesc aici în principal la Universitatea Sapientia, respectiv la o serie de centre educaționale și culturale. Deși aceste entități educaționale sunt profund impregnate de ideologie iliberală, ele sunt un bun câștigat pentru maghiari, sunt necesare și se pot auto-curăța de ideologia nocivă.

Menținerea finanțărilor pentru susținerea socială a familiilor și elevilor, studenților maghiari din România, va depinde de resursele financiare al Ungariei, care sunt în suferință în acest moment.

Ce va schimba Magyar Péter?

Va demola rețeaua de propagandă și influență iliberală construită de FIDESZ în România, și mă gândesc aici în special la Colegiul Mathias Corvinus, la rețeaua mass-media și la cea de ONG-uri îndoctrinate cu iliberalism.

Relația UDMR – FIDESZ a fost una de win-win în plan economic și financiar. Fondurile pentru susținerea investițiilor economice, cele destinate organizațiilor și fundațiilor legate de UDMR, au fost toate surse de putere, iar pentru unii, chiar de îmbogățire. Statul maghiar nu a intervenit pentru că erau fonduri cheltuite în România, iar statul român nu a controlat, pentru că erau fonduri din Ungaria. O relație win-win fără niciun risc.

Magyar Péter are posibilitatea să prezinte public aceste finanțări din ultimii ani. Ceea ce va face însă cu siguranță Magyar Péter, dacă nu va înceta finanțările, va schimba brokerii de putere, pe cei care decid și intermediază fondurile destinate maghiarilor din România de către Budapesta.

O provocare majoră pentru Magyar Péter va fi gestionarea relației cu cultele istorice maghiare, care sunt profund atașate lui Orbán Viktor și ideologiei sale conservatoare și iliberale.

Păstrând proporțiile, Magyar Péter în relația cu UDMR și cu maghiarii din România are aceeași provocare pe care o are în Ungaria, să restabilească o relație bazată pe principii democratice și să elibereze comunitatea maghiară de propaganda și ideologia iliberală, să învețe să respire liberă din nou.

Vom asista la o reconfigurare, o regândire a relațiilor dintre Ungaria și maghiarii din România, respectiv a relației dintre noul guvern a lui Magyar Péter și UDMR. Vom asista la un proces în care Magyar Péter va păstra ceea ce e un bun câștigat pentru comunitatea maghiară în ultimii 16 ani, va începe demolarea rețelei de ideologizare iliberală din rândul comunității maghiare din Transilvania prin întreruperea finanțării acesteia, și va schimba brokerii de putere în accesul la resursele care provin de la statul maghiar.

UDMR este într-o criză, chiar dacă aparent adoptă o comunicare prin care încearcă să minimalizeze rezultatele din Ungaria, tsunami-ul TISZA a lovit puternic liderii UDMR, a creat un șoc care arată că și liderii UDMR au fost orbiți de propaganda FIDESZ de tip MAGA, fiind captivi în bula adepților lui Orbán Viktor, hrăniți prin deformarea și negarea realității. Pentru UDMR poate fi un moment de trezire la realitate.

În ce privește învățăturile alegerilor din Ungaria pentru România, posibilele efecte ale acestora, și viitorul relațiilor bilaterale pot face obiectul unui alt material.