Ce spun kurzii de la care SUA așteaptă să atace Iranul: ”Nu credem că Trump dorește neapărat să răstoarne regimul iranian” / ”Am fost folosiți de americani și aliații lor pentru a atinge obiective care nu erau ale noastre”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Hotărâți să nu se implice în războiul din Iran, dar speriați de riscul de a fi târâți în conflict împotriva voinței lor și conștienți de trădările din trecut: așa trăiesc kurzii irakieni încă o criză care afectează regiunea lor, relatează Corriere della Sera.

„Lăsați kurzii în pace: nu suntem mercenari”, a declarat Shanaz Ibrahim Ahmed, soția președintelui irakian Latif Rashid, ambii fiind kurzi.

„De prea multe ori în istoria recentă, ca în Siria, am fost folosiți de americani și aliații lor pentru a atinge obiective care nu erau ale noastre, doar pentru a fi uitați și lăsați singuri să suportăm consecințele”, afirmă surse de rang înalt din cadrul guvernului regional din Erbil, comentând rapoartele din ultimele zile potrivit cărora Washingtonul dorește să mobilizeze atât grupurile de opoziție kurde iraniene, cât și unii dintre „frații” lor din Irak pentru a declanșa un război civil în Iran și a contribui la răsturnarea regimului ayatollahului.

Cu toate acestea, realitatea de pe teren pare să spulbere speranțele lui Donald Trump.

”Chiar și astăzi, iranienii ne-au atacat cu două rachete și trei drone”

Kurzii irakieni nu se mișcă și speră cu ardoare că și kurzii iranieni vor rămâne pe loc.

Erbil este un oraș în așteptare.

Un reporter italian al Corriere della Sera a ajuns ieri de la granița turcă, cu trafic redus pe șosele, aeroportul închis, punctele de control mai vigilente decât de obicei, tensiunea la cote maxime și milițiile șiite irakiene staționate pe șoseaua provincială către Mosul, dar mai ales în urma rapoartelor privind repetatele atacuri cu drone și rachete care au vizat bazele americane și cele ale kurzilor iranieni.

„Chiar și astăzi, iranienii ne-au atacat cu două rachete și trei drone. Suntem în alertă, ar putea reveni în orice moment”, spune Aman Zibai, care a fost strămutat acum 25 de ani din orașul iranian Mahabad și vorbește regulat cu membrii familiei care au rămas acolo.

Cel puțin, așa făcea până când au început atacurile israeliano-americane pe 28 februarie, dar acum „conexiunile telefonice sunt blocate”.

El locuiește în tabăra de refugiați Koia (3.000 de locuitori), la aproximativ 40 de kilometri de Erbil, iar ieri poliția kurdă a împiedicat traficul să intre sau să iasă. Surse diplomatice occidentale subliniază că, într-o săptămână de război, provincia kurdă a fost lovită de cel puțin 140 de ori, iar nu numai iranienii au tras asupra bazelor americane, ci și PMF (Forțele de Mobilizare Populară), milițiile șiite irakiene aliate cu Teheranul. Noaptea trecută, un hotel din Erbil ar fi fost lovit.

Printre țintele preferate se numără baza americană de la aeroportul internațional, care se află chiar lângă cea în care sunt staționați aproximativ 320 de soldați din contingentul italian.

Alți aproximativ 80 sunt staționați în Sulimanye (unde americanii sunt departe și, prin urmare, ajung mult mai puține drone).

”Nu este momentul potrivit”

Jurnalistul Corriere a încercat să discute cu italienii, dar atât aici, cât și la Ministerul Apărării din Roma, li s-a spus că „nu este momentul potrivit, preferăm să păstrăm un profil cât mai discret posibil”.

Același lucru este repetat de purtătorii de cuvânt ai contingentelor german, francez, britanic și olandez.

„Trebuie subliniat faptul că sistemul antiaerian american funcționează bine; până în prezent, nu au fost raportate victime în rândul soldaților contingentelor internaționale sau al civililor”, afirmă diplomații.

Nu se poate spune același lucru despre bazele din Irak ale Pak și Pdki, cele două formațiuni cele mai importante ale rezistenței armate kurde iraniene, care se spune că are aproximativ 15.000 de gherile. Aici există victime și atacuri frecvente, în special în zona Sulimanye (de exemplu, în tabăra Azadi) și de-a lungul frontierei, dar datele rămân strict secrete.

Acorduri de onoare

„Nu credem că Trump dorește neapărat să răstoarne regimul iranian. Cu toate acestea, știm și că ar dori să incite kurzii iranieni la revoltă, ceea ce ne pune automat sub presiune în Irak”, ne reamintește guvernul din Erbil, unde nimeni nu intenționează să încalce acordurile din 2023 dintre Bagdad și Teheran, prin care Irakul s-a angajat să nu atace Iranul.

«În această mare de incertitudine, putem fi siguri de cel puțin două lucruri. Astăzi, regimul iranian este departe de a fi învins. Milițiile sale rămân puternice pe teren și sunt capabile să reprime violent orice revoltă internă. Ofițerii noștri de la frontieră pot observa și ei acest lucru: de fiecare dată când americanii sau israelienii ucid un ofițer iranian, acesta este înlocuit rapid. A doua certitudine este că, dacă am decide să participăm la războiul din Iran, am fi atacați de milițiile șiite irakiene și ar izbucni un război civil cu consecințe foarte grave pentru noi”.

Aproximativ șase milioane și jumătate de oameni trăiesc în Kurdistanul irakian (o minoritate printre cei 47,6 milioane de irakieni dominați de elementul șiit), iar teritoriul lor acoperă 46.000 de kilometri pătrați, puțin peste o zecime din întreaga țară. În Erbil, se sugerează că Pentagonul a trimis arme și este gata să trimită și mai multe: dacă Trump insistă, ar fi imposibil pentru kurzi să refuze, dar astăzi ar prefera să fie lăsați în pace.