Bangladesh vrea să simplifice înființarea sindicatelor în companii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Autoritățile de la Dhaka vor să relaxeze regulile privind formarea sindicatelor la nivel de întreprindere, printr-un decret care reduce numărul minim de angajați necesari pentru a iniția o organizație sindicală. Propunerea a stârnit însă neliniște în industria textilă, unde mulți se tem că noile praguri ar putea declanșa un nou val de proteste, scrie Fashion Network.

Conform proiectului, un sindicat ar putea fi creat cu 20 de semnatari în companiile cu sub 300 de angajați, 40 în firmele cu 301 până la 500, și 100 în cele cu până la 1.500 de salariați. Pentru companiile mai mari, între 1.501 și 3.000 de angajați, ar fi nevoie de 300 de inițiatori, iar pentru cele cu peste 3.000, pragul ar crește la 400.

Sectorul textil a reacționat imediat, acuzând guvernul că a mers dincolo de înțelegerile din cadrul recentei negocieri tripartite, unde au participat reprezentanți ai sindicatelor, ai patronatelor și ai statului. Industria speră acum ca parlamentarii să atenueze forma finală a decretului.

„Ne dorim ca în sindicate să se regăsească doar cei care au apărat constant drepturile muncitorilor”, a declarat pentru presa locală Mahmud Hasan, președintele BGMEA, federația producătorilor de confecții. „Nu vrem ca proprietarii de fabrici de iută sau cei care închiriază locuințe muncitorilor să influențeze formarea sindicatelor.”

Tensiunile apar într-un context social încă fragil. Țara este marcată de masivele proteste din vara lui 2024, care au dus la plecarea fostei premieră Sheikh Hasina. BGMEA se află și ea sub o formă de supervizare guvernamentală, după alegeri interne contestate, iar salariul minim a fost din nou majorat în decembrie.

Orice semn de instabilitate pe piața muncii din Bangladesh este urmărit îndeaproape de Occident, pentru care țara a devenit un furnizor esențial de textile. Bangladesh este al treilea cel mai mare exportator de îmbrăcăminte către SUA (7.5 miliarde de dolari în 2024) și al doilea către Uniunea Europeană (4.3 miliarde de euro).

Acest statut se bazează în principal pe costurile reduse ale forței de muncă, în timp ce principalul său rival, China, a crescut salariile minime încă din anii 2010. Dar dependența vine cu riscuri majore: industria textilă reprezintă 80% din exporturile țării, 20% din PIB și patru milioane de locuri de muncă directe.