ANALIZĂ | Va reuși blocada lui Trump să îngenuncheze, în sfârșit, Iranul?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Donald Trump plănuiește lovituri limitate împotriva Iranului, pe lângă blocada pe care a ordonat-o asupra Strâmtorii Ormuz, au dezvăluit oficiali americani, care s-au referit la variantele luate în calcul de liderul de la Casa Albă în conflictul cu Republica Islamică. Blocada militară a SUA a intrat în vigoare luni, după ce negocierile de pace cu regimul de la Teheran s-au încheiat fără un acord, iar Trump a amenințat cu atacuri împotriva oricăror nave iraniene care se apropie de navele de război americane. De ce cei mai mulți dintre analiști cred că această strategie adoptată de SUA ar putea, în sfârșit, pune Iranul cu botul pe labe?

 Informația pe scurt:

• SUA au impus o blocadă împotriva Strâmtorii Ormuz după eșecul negocierilor cu Iranul, ca alternativă la război extins
• Trump ia în calcul: lovituri limitate, bombardamente sau doar blocada Republicii Islamice
• Ținta principală este sugrumarea veniturilor din petrol ale Iranului
• Pentru Teheran, Ormuz este un punct economic crucial
• SUA pot aplica blocada, dar Iranul poate încă perturba traficul în zona pe unde circulă 20% din petrolul global
• Analiștii cred că, deși Iranul crede că poate rezista, strategia va forța în final iranienii să negocieze

 Opțiunile lui Trump

Președintele american ia în calcul trei opțiuni majore în conflictul cu Iranul, spun experții:

• lovituri militare limitate
• reluarea completă a campaniei de bombardamente
• blocada temporară a Republicii Islamice  

Potrivit unor oficiali americani, citați de Wall Street Journal, președintele Trump plănuiește lovituri limitate împotriva Iranului, pe lângă blocada pe care a ordonat-o în Strîmtoarea Ormuz. 

La nivelul cel mai ridicat al opțiunilor analizate se află reluarea completă a campaniei de bombardamente, deși oficialii spun că Trump este reticent în a destabiliza și mai mult regiunea.

Reamintim că, la 28 februarie, Statele Unite și Israel au lansat Operațiunea Epic Fury – o campanie militară de mare anvergură împotriva Iranului. Inițiată sub conducerea președintelui Trump, operațiunea a avut ca scop demantelarea infrastructurii militare a Iranului, vizând în mod specific fabricile de rachete balistice și drone, activele navale și baza industrială nucleară. Campania a început cu un val de lovituri de precizie și operațiuni extinse cu aeronave stealth, care a dus la eliminarea mai multor lideri iranieni de rang înalt, inclusiv a Liderului Suprem Ali Khamenei.

După 38 de zile, Departamentul de Război al SUA a anunțat că obiectivele militare principale au fost atinse, afirmând că peste 13.000 de ținte au fost lovite, 90% din flota navală regulată a Iranului a fost scufundată și 80% din sistemele de apărare aeriană au fost distruse. Acest lucru a dus la o încetare a focului temporară de două săptămâni, menită să permită negocieri la Islamabad (încheiate fără niciun acord în weekendul trecut).

Trump ar putea opta și pentru o blocadă temporară ca singură măsură luată împotriva Republicii Islamice, în încercarea de a împinge regimul de la Teheran către un acord, au declarat oficialii de la Washington.

Într-o postare pe platforma Truth Social, Trump a susținut luni că 158 de nave iraniene au fost “complet distruse” și se află acum pe fundul mării, emițând totodată un avertisment dur pentru navele rapide de atac pe care armata iraniană, în special Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), le-ar putea folosi în zonă.

“Marina Iranului se află pe fundul mării, complet distrusă – 158 de nave. Ceea ce nu am lovit sunt numărul lor mic de așa-numite “nave rapide de atac,” deoarece nu le-am considerat o amenințare semnificativă. Avertisment: dacă oricare dintre aceste nave se apropie de BLOCADA noastră, vor fi ELIMINATE imediat, folosind același sistem de neutralizare pe care îl folosim împotriva traficanților de droguri pe mare. Este rapid și brutal. P.S. 98,2% din drogurile care intrau în SUA pe cale maritimă au FOST OPRITE!” a scris liderul de la Casa Albă.

Pe de altă parte, analiștii au afirmat că Trump este dornic să găsească o soluție pașnică conflictului cu Iranul, chiar dacă a promis blocarea strâmtorii, Marina SUA preluând controlul traficului maritim luni, la ora 17 (ora României).

“Nu mi-ar plăcea să fac asta, dar sunt apele lor, instalațiile lor de desalinizare, centralele lor electrice, care sunt foarte ușor de lovit,” a spus Trump la Fox News duminică.

Potrivit comentatorilor de la Wall Street Journal, Trump se află în fața unei dileme: să relanseze un război la scară largă și să riște epuizarea rezervelor de muniții, stârnind totodată nemulțumirea susținătorilor săi, sau să reducă tensiunile în timp ce regimul iranian rămâne la putere, cu ambițiile sale nucleare intacte și o amenințare persistentă asupra Strâmtorii Ormuz.

Președintele este conștient că un război prelungit ar provoca turbulențe economice, cu avertismente privind inflația, pe măsură ce creșterea prețului combustibilului afectează familiile americane. Luni, prețul mediu al galonului de benzină era de 4.125 de dolari în SUA, cu aproape un dolar mai mult decât în urmă cu un an, când era cotat la 3.189 dolari. 

Prețurile petrolului, care scăzuseră odată cu armistițiul, au crescut cu aproximativ 8% luni, contractele majore WTI și Brent depășind 100 de dolari pe baril. 

“Sfatul meu pentru cei de la Casa Albă cu care am vorbit este să securizeze strâmtoarea cu orice preț și imediat, ca o chestiune de securitate economică, națională și globală,” a declarat Steve Moore, consilier economic al lui Trump.

“Avem puterea de a proteja fluxul comerțului internațional și trebuie să o folosim. Altfel, întreaga economie mondială ar putea intra într-o recesiune globală,” a spus Moore.

Traficul prin strâmtoare a fost puternic restricționat de la începutul războiului, Iranul permițând trecerea doar unor nave ale țărilor prietene, precum China.

Strâmtoarea Ormuz este un pasaj maritim strategic situat între Iran, la nord, și Oman și Emiratele Arabe Unite, la sud, făcând legătura între Golful Persic și Golful Oman. Deși este un braț de mare relativ îngust, importanța sa globală este uriașă, fiind principala rută prin care statele din Orientul Mijlociu exportă petrol și gaze naturale către piețele internaționale.

Aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial, precum și cantități semnificative de gaz natural lichefiat, dar si îngrășămintele care ajută la cultivarea culturilor de care depinde planeta tranzitează în mod normal această strâmtoare. Din acest motiv, Ormuz este considerată unul dintre cele mai sensibile puncte de strangulare maritime din lume: orice perturbare a traficului poate provoca creșteri rapide ale prețurilor energiei și instabilitate economică globală.

Importanța strategică a zonei derivă și din geografia sa. Strâmtoarea este suficient de îngustă încât navele comerciale sunt obligate să circule pe culoare de navigație limitate, fără rute alternative viabile. Această caracteristică face ca regiunea să fie extrem de vulnerabilă la tensiuni militare sau blocaje politice, transformând-o într-un punct central al rivalităților geopolitice din Orientul Mijlociu.

Strâmtoarea are aproximativ 38 de kilometri lățime în punctul cel mai îngust, potrivit firmei de analiză maritimă Vortexa. Aproape întregul trafic trece prin două culoare principale de navigație, care sunt și mai restrânse.

Capacitatea Iranului de a provoca daune navelor comerciale prin arsenalul său ofensiv este semnificativa, desi a fost redusă de la începutul războiului. Amenințările Iranului la adresa navelor civile includ o combinație de mijloace militare greu de contracarat: rachete mobile cu rază mare de acțiune de-a lungul coastei extinse, submarine miniaturale încă operaționale, mine marine plasate discret de bărci mici, ambarcațiuni rapide sau drone navale încărcate cu explozibili capabile să lovească petroliere, precum și drone de atac de tip Shahed, ieftine și ușor de produs în masă, dar costisitor de interceptat.

Va funcționa blocada?

SUA au anunțat că vor aplica blocada împotriva Iranului în Golful Oman și în Marea Arabiei, la est de Strâmtoarea Ormuz, iar aceasta se va aplica tuturor navelor, indiferent de pavilion.

Într-o notificare adresată navigatorilor luni, US Central Command a declarat: “Orice navă care intră sau iese din zona blocată fără autorizație este supusă interceptării, devierii și capturării. Blocada nu va împiedica tranzitul neutru prin Strâmtoarea Ormuz către sau dinspre destinații non-iraniene.”

Notificarea precizează că blocada “cuprinde întreaga coastă iraniană, incluzând, dar fără a se limita la porturi și terminale petroliere,” adăugând că transporturile umanitare, inclusiv alimente, materiale medicale și alte bunuri esențiale, vor fi permise, sub rezerva inspecției.

Forțele SUA nu vor împiedica navele care tranzitează strâmtoarea către și dinspre porturi non-iraniene.

Blocada se va aplica tuturor navelor care părăsesc sau încearcă să acosteze în porturi iraniene de pe ambele părți ale Strâmtorii Ormuz. “Blocada va fi aplicată imparțial împotriva navelor tuturor națiunilor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene, inclusiv toate porturile iraniene din Golful Persic și Golful Oman,” a declarat US Central Command.

Trump a ordonat blocarea Strâmtorii Ormuz, cale navigabilă esențială pentru tranzitul a 20% din petrolul mondial, după ce vicepreședintele JD Vance s-a întors fără rezultate din negocierile de pace de la Islamabad, iranienii refuzând categoric să încheie un acord.

Potrivit informațiilor, negocierile au eșuat după ce Iranul a refuzat să renunțe la programul său nuclear, pe care SUA și Israelul l-au indicat drept prioritate principală în orice acord de pace.

Într-o postare pe rețelele sociale de duminică, Trump a spus că obiectivul său este eliminarea minelor marine din strâmtoare și redeschiderea acesteia pentru toate navele, dar că Iranul nu trebuie să profite de controlul asupra acestei rute.

Peste 15 nave de război americane sunt deja poziționate pentru a sprijini operațiunea, potrivit unui oficial de rang înalt, citat de WSJ, incluzând două portavioane majore – USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford – la care se adaugă USS George H. W. Bush, aflat în deplasare din Statele Unite pentru a se alătura operațiunilor. Aceste portavioane reprezintă nucleul capacității de proiecție a puterii, fiecare transportând zeci de aeronave de luptă și fiind capabil să coordoneze operațiuni aeriene extinse. Ele sunt sprijinite de nave de escortă, inclusiv distrugătoare din clasa Arleigh Burke și crucișătoare echipate cu sisteme avansate de apărare antiaeriană și rachete ghidate, precum și de submarine din clasa Ohio echipate cu rachete Tomahawk. Împreună cu aeronavele și dronele de supraveghere, acest dispozitiv oferă Statelor Unite o capacitate militară semnificativă de control naval, lovire la distanță și descurajare strategică în regiune.

Expeți citați de BBC au afirmat că nu există nicio îndoială că armata americană are capacitatea de a impune o blocadă asupra navelor care intră și ies din Golf. 

“Cred că este realizabil,” a declarat contraamiralul american în retragere Mark Montgomery. “Și este cu siguranță mai puțin riscant decât alternativa, care ar fi fost împingerea forțată înapoi a iranienilor și crearea condițiilor pentru un convoi.”

Analiștii au spus că unele dintre opțiunile avansate de președintele Trump în ultimele săptămâni – confiscarea Insulei Kharg sau escortarea militară a convoaielor prin Strâmtoarea Ormuz – s-ar fi dovedit periculoase și potențial costisitoare. Forțele americane implicate s-ar fi expus atacurilor din partea rachetelor iraniene, dronelor și ambarcațiunilor rapide. Posibila prezență a minelor în apă ar fi adăugat un alt nivel de pericol.

În schimb, o blocadă permite navelor de război americane să rămână în siguranță, departe în larg, în apele Golfului Oman, să urmărească navele care ies din porturile iraniene și să le intercepteze după bunul plac.

“Riscul este mai mic aici decât în zona foarte îngustă a strâmtorii,” a spus contraamiralul Montgomery.

Blocade recente asupra Venezuelei și Cubei au demonstrat această capacitate. La începutul lunii ianuarie, capturarea petrolierului rusesc “Marinera”, în nordul Atlanticului, a arătat că astfel de operațiuni pot fi realizate aproape oriunde.

În ceea ce privește șansele ca această blocadă să funcționeze, experții răspund în general afirmativ. De la începutul războiului, Iranul a continuat cu succes să-și exporte propriile petrochimice prin Golf, obținând miliarde de dolari în timp ce împiedica alte țări din Golf să-și exporte hidrocarburile. O blocadă americană reușită ar putea opri acest flux, privând regimul iranian de venituri esențiale și slăbind și mai mult economia sa.

De partea sa, comandamentul militar iranian a calificat blocada drept un act criminal de piraterie și a avertizat: “Dacă securitatea porturilor Republicii Islamice Iran în apele Golfului Persic și ale Mării Arabiei este amenințată, niciun port din aceste regiuni nu va fi sigur.”

Unii experți spun că Iranul, care a demonstrat deja o rezistență enormă în fața a mai mult de o lună de atacuri ale SUA și Israelului, ar putea considera că poate rezista încă unei furtuni. Mai ales că o nouă blocadă ar duce probabil la creșterea și mai mare a prețului petrolului.

“Ei cred că pot compensa acest lucru,” a declarat David Satterfield, fost trimis special al SUA pentru afacerile umanitare din Orientul Mijlociu, “că SUA vor resimți presiunea prețurilor la petrol și că statele din Golf vor presa SUA, în cele din urmă, să redeschidă strâmtoarea.”

Washingtonul, spune el, nu a luat în calcul determinarea fermă a Iranului. “Ei cred că au câștigat,” a declarat el. “Iranienii cred… că pot absorbi mai multă suferință pentru o perioadă mai lungă decât adversarii lor.”

Presiune pe Teheran

Oficiali americani și alte persoane apropiate Administrației de la Washington au declarat pentru Wall Street Journal că oricare dintre opțiunile pe care le va alege Donald Trump implică riscuri majore. Relansarea unui război la scară largă ar epuiza și mai mult munițiile esențiale ale SUA și l-ar expune pe președinte la reacții negative din partea unei baze electorale sceptice față de conflictele din Orientul Mijlociu.

Pe de altă parte, reducerea operațiunii militare în timp ce regimul iranian rămâne slăbit, dar intact, cu ambițiile sale nucleare și controlul asupra strâmtorii, ar fi percepută ca o victorie pentru Teheran.

Unii oficiali și analiști au lăudat decizia lui Trump de a impune o blocadă navală asupra Strâmtorii Ormuz ca fiind cea mai bună – sau cel mai puțin rea – opțiune disponibilă. Aproximativ jumătate din veniturile guvernului iranian provin din petrol și gaze, iar o blocadă eficientă ar opri exporturile de petrol ale Iranului, motorul economiei sale, demonstrând totodată aliaților SUA și piețelor globale de energie că Teheranul nu poate controla strâmtoarea după bunul plac.

“Am văzut această strategie de blocadă funcționând, în esență, în cazul Venezuelei, iar Trump are oportunitatea de a o replica aici,” a declarat Matthew Kroenig, fost oficial al Pentagonului și în prezent la grupul de tip think tank Atlantic Council. “Cred că aceasta este o modalitate de a crește semnificativ presiunea asupra regimului și de a-i forța să se confrunte cu dileme dificile.”

Analistul Miad Maleki, de la organizația de analiză Foundation for Defense of Democracies, a listat pierderile uriașe pe care le-ar putea suferi Iranul ca urmare a blocadei navale impuse de Statele Unite. 

Pierderile estimate ar fi de aproximativ 435 milioane de dolari pe zi, adică aproape 13 miliarde de dolari pe lună. Din această sumă, circa 276 milioane de dolari/zi provin din exporturi pierdute, iar 159 milioane de dolari/zi din importuri afectate. Impactul este amplificat de faptul că peste 90% din comerțul anual al Iranului, evaluat la 109,7 miliarde de dolari, depinde de rutele maritime din Golful Persic.

Sectorul energetic al Republicii Islamice ar fi cel mai afectat. Iranul exporta aproximativ 1,5 milioane de barili de petrol pe zi, generând circa 139 milioane de doklari zilnic, venituri care ar dispărea complet în condițiile unei blocade. Aproximativ 92% din aceste exporturi trec prin Insula Kharg, ceea ce face ca alternativa logistică să fie practic inexistentă. În plus, exporturile petrochimice, evaluate la aproximativ 54 milioane de dolari/zi, ar fi și ele blocate, la fel ca majoritatea exporturilor non-petroliere, care ar pierde încă aproximativ 79 milioane de dolari pe zi.

Pe lângă pierderile directe, blocada ar afecta grav funcționarea economiei interne a Iranului. Importurile, în valoare de aproximativ 159 milioane de dolari pe zi, ar fi întrerupte, limitând accesul la bunuri esențiale, echipamente industriale și alimente. Inflația, deja ridicată, ar crește accelerat, iar moneda națională ar intra într-un declin sever, în condițiile în care veniturile în valută ar dispărea aproape complet.

Un risc critic îl reprezintă capacitatea limitată de stocare a petrolului. Cu aproximativ 20 de milioane de barili disponibili pentru depozitare și o producție excedentară de 1,5 milioane barili/zi, Iranul ar atinge capacitatea maximă în circa 13 zile. Acest lucru ar forța oprirea sondelor, ceea ce poate duce la pierderi permanente de producție estimate între 300.000 și 500.000 barili/zi, echivalentul a 9-15 miliarde de dolari anual. În ansamblu, blocada nu doar că ar reduce drastic veniturile pe termen scurt, ci ar afecta structural capacitatea economică și energetică a Iranului pe termen lung.

Este ceea ce a afirmat și un fost oficial pakistanez luni. Generalul-locotenent în retragere Muhammad Saeed a spus că blocada navală impusă de președintele Trump porturilor iraniene vizează unul dintre cele mai sensibile puncte ale Republicii Islamice – și ar putea fi suficientă pentru a determina Teheranul să răspundă ofertelor de pace ale SUA. 

“Poate că acest lucru se va dovedi complet greșit, dar presupunerea mea este că orice opțiune le-a fost prezentată ca «ia-o sau las-o», ei se vor întoarce asupra ei – fie spunând «o acceptăm», fie «o respingem total»,” a explicat Saeed. “Sau vor spune: «Acestea sunt ajustările pe care le dorim la propunerea voastră».”

Saeed a adăugat că Iranul va fi dornic să reia negocierile cu Washingtonul deoarece “știe cu ce dificultăți economice se confruntă populația.”

“Indiferent de percepția lor asupra victoriei,” a spus Saeed, “ei știu ce ce dificultăți economice se confruntă populația lor. Ei știu nivelul inflației. Ei știu cât de gravă este situația propriei monede.”

Economia Iranului era deja în dificultate cu mult înainte de începerea războiului pe 28 februarie, sancțiunile internaționale declanșând probleme financiare, inclusiv o depreciere majoră a monedei care a scos protestatari în stradă pentru demonstrații la nivel național la sfârșitul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie. Unele surse spun că circa 30.000 de manifestanți ar fi fost uciși de forțele de ordine.

Dar, poate cel mai important, a adăugat Saeed, regimul este probabil conștient de limitele armatei sale.

“Deși ar continua să lanseze drone și rachete pentru încă câteva zile, (iranienii) nu au mijloace militare compatibile” pentru a contracara SUA și Israelul, “și nu au opțiuni militare rentabile la care să poată apela.”

Va fi acest pariu riscant al lui Trump, blocarea Strâmtorii Ormuz, cel care va îngenunchea, în sfârșit, Iranul?

Surse: Wall Street Journal, Centcom, BBC, New York Post, aaa.com, oilprice.com, Truth Social, Thread