Al doilea verdict definitiv al Înaltei Curţi care ţine cont de deciziile Curţii de Justiţie a UE privind prescripţia: condamnări pentru evaziune în dosarul taximetriştilor din Braşov

Încă un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a ţinut cont de deciziile Curţii de Justiţie a UE (CJUE) privind prescripţia, nu a încetat procesul penal şi a aplicat condamnări la închisoare pentru evaziune fiscală pentru administratorii companiei de taximetrie Martax din Braşov, pentru cele două firme care operează compania de taximetrie şi pentru unii dintre taximetriştii complici.

Completul a fost alcătuit din judecătoarele Simona Elena Cîrnaru, Ioana Bogdan şi Oana Burnel. 

Decizia Înaltei Curți este importantă în conturarea unei jurisprudențe în chestiunea aplicării deziciilor UE, dat fiind că în acest moment nu există o practică unitară.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Procurorul șef DNA, Marius Voineag, a declarat, într-un interviu pentru G4Media.ro că procurorii anticorupție au avut câștig de cauză în doar două acțiuni în care au invocat decizia CJUE privind prescripția și că procurorii anticorupție o vor invoca doar în recursuri și apeluri.

”În momentul de față avem 100% respingere pe recursuri în casație, completuri de toate felurile. Am zis să invocăm CJUE în fonduri și apeluri. Și pentru noi e o chestiune care ne ne consumă destul de mult pe parte de urmărire penală și trebuie să ne gândim cât o să mergem mai departe”, a declarat Voineag.

El a mai spus că DNA așteaptă stabilizarea practicii la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece procurorii anticorupție nu vor să-și mai asume trimiteri care sunt prescrise deoarece este ”munca în zadar”.

Cazul de la Înalta Curte

Administratorii Marian Dorha şi Maria-Ionela Bârsan au primit câte 6 ani de detenţie pentru evaziune fiscală de peste 2 milioane de lei, iar firmele SC Compania Martax SRL şi SC Martax SRL au primit amenzi penale de 112.000 lei, respectiv 160.000 de lei pentru evaziune fiscală. Unii dintre şoferii complici au primit pedepse între 10 luni şi un an şi 4 luni de închisoare.

Alţi inculpaţi au fost achitaţi, unii au primit decizii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei (instanţa a considerat că faptele acestora s-au prescris chiar şi  cu aplicarea deciziilor CJUE) sau a intervenirii decesului, alţii au scăpat pentru că au achitat prejudiciul (Potrivit unei modificari la Codul de Procedură Penală inițiate pe vremea regimului Dragnea, inculpaţii acuzaţi de evaziune fiscală cu prejudicii de până în 100.000 de euro scapă de puşcărie dacă achită prejudiciul plus 20 %).

Cum motivează Înalta Curte aplicarea deciziilor CJUE privind prescripţia

„Aplicarea standardului național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație, trebuie diferențiată de cea a standardului național de protecție examinat în Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S și M.B., referitor la previzibilitatea legii penale (Hotărârea Lin, pct. 120).

În acest sens, Curtea de Justiție a efectuat o distincție clară între standardul național menit să protejeze previzibilitatea legii penale, astfel cum a fost configurat în Hotărârea MAS și MB și în Hotărârea Lin (și care, în cazul speței, se limitează la neutralizarea efectului întreruptiv de prescripție al actelor efectuate în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), pe de o parte, și standardul național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii mai favorabile (care ar permite neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar și înainte de 25 iunie 2018), pe de altă parte.

Numai în raport cu acest ultim standard național de protecție, ținând seama de necesara sa punere în balanță cu dispozițiile articolului 325 alineatul (1) TFUE și ale articolului 2 alineatul (2) din Convenția PIF, aplicarea de către o instanță națională a respectivului standard național, pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii (pct. 123).

În consecință, rezultă că, în exercitarea competenței sale exclusive de interpretare a dreptului Uniunii, Curtea de Justiție a constatat incompatibilitatea dintre cerințele ce decurg din articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF, pe de o parte, și standardul național al principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pe de altă parte, numai sub aspectul particular al neutralizării, în virtutea acestui ultim standard național, a efectelor întreruptive de prescripție ale actelor de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, în cauze penale având ca obiect fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Ca atare, dând efect direct dispozițiilor de drept al Uniunii, în interpretarea dată acestora de Curtea de Justiție, Marea Cameră, prin Hotărârea pronunțată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, Înalta Curte va lăsa neaplicat standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că, în litigiul de față, ce constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, valorificarea acestui standard pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018 ar fi de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii”, au arătat judecătoarele ÎCCJ în motivare.