30 de importante ONG-uri și asociații profesionale cer guvernului să nu taie fondurile pentru cultură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

30 de ONG-uri și asociații profesionale din domeniul culturii și al creației cer guvernului Ciolacu printr-un apel public să renunțe la prevederile care ar limita sumele pe care primăriile și consiliile județene le pot cheltui pentru aceste domenii.

De asemenea, ONG-urile cer și renunțarea la decizia de descentralizare a Direcțiilor Județene pentru Cultură.

Apelul integral al ONG-urilor:

Luând act de informațiile comunicate în mass-media referitoare la intenția Guvernului de a introduce în pachetul de măsuri fiscal-bugetare anunțate, menite să reducă deficitul bugetar, o serie de măsuri cu impact negativ grav asupra sistemului instituțional din domeniul culturii și al protejării patrimoniului cultural, între care desființarea sau comasarea de instituții – biblioteci publice, teatre, muzee, centre și așezăminte culturale – și descentralizarea Direcțiilor Județene pentru Cultură, comunicăm dezacordul nostru ferm față de aceste propuneri și solicităm abandonarea lor. Ne manifestăm în același timp deschiderea și disponibilitatea de a contribui, alături de instituțiile statului, la înțelegerea corectă a situației actuale a sectorului și la identificarea de soluții pozitive și aplicabile.

Pe scurt, argumentele noastre sunt următoarele:

1. Cultura este un sector recunoscut pentru rolul său benefic esențial în societate, atât în raport cu problemele obișnuite ale lumii în care trăim, cât și în raport cu noile provocări, cum ar fi criza climatică, inechitatea socială în creștere sau războiul. Acest rol vital este consfințit prin documente programatice și de reglementare internațională – de la rezoluția ONU privind Cultura și dezvoltarea durabilă, care reafirmă importanța uriașă a culturii în raport cu problemele actuale ale umanității și îndeamnă statele membre să își mobilizeze eforturile pentru a facilita manifestarea deplină a acestui rol, la documente de politică ale UE, dintre care amintim aici Noua agendă europeană pentru cultură, care stabilește ca obiective de politică europeană „valorificarea potențialului culturii și al diversității culturale pentru coeziunea și bunăstarea socială” sau „sprijinirea creativității bazate pe cultură în domeniul educației, al inovării, al creării de locuri de muncă și al creșterii”.

În totală contradicție cu aceste înțelesuri și roluri recunoscute și atribuite pe plan internațional culturii și în contradicție chiar cu prevederile Constituției României – care garantează accesul la cultură și obligă statul să sprijine cultura națională – prin ordonanța propusă, guvernul României se apleacă asupra domeniului doar din perspectiva reducerilor de cheltuieli bugetare, fără nicio analiză anterioară privitoare la starea reală a acestui sector, la rolul său în ansamblul politicilor și programelor statului și la impactul potențial al măsurilor propuse. Suntem împotriva generalizărilor și simplificărilor, care fac ca situația din domeniul culturii – mereu subfinanțat și aflat în permanentă criză de personal – să fie confundată cu administrația publică sau alte segmente ale sectorului public. Pe baza acestei confuzii se ajunge la formularea de măsuri nocive, cu impact negativ asupra societății în general și cu impact distructiv asupra sectorului culturii și al patrimoniului cultural.

2. Patrimoniul cultural, parte componentă a domeniului culturii, constă în totalitatea bunurilor materiale și imateriale a căror semnificație culturală este recunoscută de societate și cuprinde artefacte, situri, ansambluri și monumente, practici, reprezentări și cunoștințe, obiceiuri. Acest patrimoniu reprezintă o parte din obiectul de activitate al instituțiilor culturale vizate de ordonanța de urgență – fie indirect, prin cercetare, reglementare și îndrumare metodologică, administrativă, tehnică (este cazul, de ex. al INCFC sau al centrelor și așezămintelor culturale) și prin gestionarea de programe de finanțare (ex. AFCN), fie direct, prin administrare, conservare, și punere în valoare (cum este cazul muzeelor). Efectul desființării sau comasării acestor instituții va fi punerea în pericol a unei părți semnificative a patrimoniului cultural al României – situri, clădiri, artefacte, colecții, fapte și creații artistice, creatori.

Împotriva unei asemenea perspective care nu vizează, de fapt, decât economii iluzorii de cheltuieli, recomandăm consultarea numeroaselor studii referitoare la impactul benefic complex al patrimoniului cultural, atât pe plan economic, cât și social. A se vedea, la îndemână și tradus în limba română, raportul Patrimoniul cultural contează pentru Europa, realizat de un consorțiu coordonat de Europa Nostra, federația europeană a organizațiilor din domeniul patrimoniului cultural. Amintim aici doar unul dintre cele 10 rezultate esențiale ale studiului, anume factorul de multiplicare surprinzător de mare al patrimoniului cultural în ceea ce privește locurile de muncă generate – 26,7 locuri de muncă indirecte pentru fiecare loc de muncă direct, în timp ce industria constructoare de mașini ajunge la un factor de doar 6,3! Dar pentru a ne bucura de efectul benefic al patrimoniului cultural, sistemul său instituțional nu trebuie destructurat, ci, din contră, susținut și dezvoltat.

Necunoașterea acestor mecanisme face ca măsurile propuse prin ordonanță să poată avea consecințe grave, prin periclitarea patrimoniului cultural național și prin anularea potențialului său economic și social.

3. Sistemul instituțional al culturii și patrimoniului cultural – osatura unui domeniu cultural mereu vitregit prin subfinanțare cronică și prin lipsa unei viziuni și a unei abordări strategice, dar un domeniu care continuă nu doar să funcționeze, dar și să genereze performanță și rezultate de calitate, în pofida piedicilor – primește prin ordonanța de urgență o lovitură devastatoare! Perspectiva închiderii sau comasării, ca efect al măsurilor anunțate, a aproximativ 300 de biblioteci publice, teatre, instituții de spectacol, muzee, centre și așezăminte culturale, adică a peste 60% din instituțiile de cultură din România este extrem de gravă și inacceptabilă!

În acest sistem instituțional, Direcțiile Județene pentru Cultură (DJC) îndeplinesc o multitudine de funcții administrative, deconcentrat, deci în fiecare județ în parte, în relație cu cetățenii, însă sub coordonare și subordonare unitară, din partea Ministerului Culturii. Se menține astfel posibilitatea deciziilor profesionale independente și a implicării active pentru protejarea patrimoniului cultural, în beneficiul public general, indiferent de eventualele interese contrare, locale. O subordonare directă către județe, așa cum se propune prin ordonanță, ar însemna o pierdere a acestor atuuri, cu o consecință directă periclitarea patrimoniului cultural. Așadar, coordonarea centrală și autonomia DJC față de autoritățile județene și locale sunt condiții care trebuie menținute și garantate în orice scenariu de consolidare și dezvoltare instituțională.

Mai mult, măsura schimbării subordonării DJC nu răspunde scopului anunțat al ordonanței, întrucât nu produce economie la buget, ci doar mută cheltuielile din bugetul statului în cele ale județelor.

Suntem cu toții conștienți de problemele de funcționare ale DJC, uneori grave, dar soluția nu este destructurarea lor, ci consolidarea pe toate planurile – proceduri și mai bună coordonare din partea ministerului, personal calificat și finanțare corespunzătoare. Doar așa se poate ameliora sistemul protejării patrimoniului cultural, cu toate beneficiile pentru societate deja menționate.

În cazul aplicării măsurilor propuse de guvern, pierderea de personal specializat se va accelera, conducând la agravarea extremă a deprofesionalizării sistemului public de protecție a patrimoniului cultural, iar serviciile pentru cetățeni care sunt desfășurate de DJC riscă să se blocheze. Într-un sistem public bulversat și incapacitat, apare și pericolul blocării programelor de finanțare din fonduri UE – fie că este vorba despre PNRR, fie de așteptatele programe cuprinse în POR și în alte instrumente cu finanțare din fonduri structurale. Toate aceste consecințe posibile și probabile sunt contrare scopurilor anunțate ale ordonanței și trebuie evitate!

4. Măsuri ireversibile – Atragem atenția că odată pierduți specialiștii și compromise mecanismele instituționale, este imposibil de reconstruit rapid un sistem funcțional de protecție a patrimoniului cultural. Istoria noastră recentă ne arată cât de devastatoare au fost loviturile din 1977 (desființarea Direcției Monumentelor Istorice – DMI) și 1994 (desființarea Direcției Monumentelor Ansamblurilor și Siturilor Istorice – DMASI)! A durat decenii pentru a reașeza sistemul pe niște coordonate funcționale, iar unele pierderi nu s-au recuperat până în ziua de astăzi.

Amintim și că România continuă să piardă capacități intelectuale și profesionale prin emigrare, iar domeniul nostru nu este scutit de acest fenomen. Încurajăm sistemul public să continue ceea ce a reușit punctual în ultimii ani, atragerea unor tineri specializați în școli de renume din Europa și avertizăm că orice măsură de tipul celor propuse prin ordonanță riscă să inverseze ireversibil acest parcurs.

În concluzie, ne opunem măsurilor nocive cuprinse în proiectul de ordonanță, așa cum a fost prezentat în mass-media și ne oferim sprijinul profesional pentru conceperea de măsuri optime.

Am beneficiat de-a lungul timpului de colaborarea instituțiilor vizate de ordonanța de urgență și cunoaștem direct aspectele pozitive ale acestei interacțiuni. Nu credem că se poate pune problema desființării AFCN, a INCFC, a unor muzee precum Muzeul de Artă din Timișoara (aflat în pregătiri pentru expoziția fanion a Capitalei Culturale Europene, cea mai mare expoziție Brâncuși realizată în România în ultimii 50 de ani!), a tuturor (!) muzeelor din Brașov (Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Istorie – Casa Sfatului, Casa Mureșenilor), sau a (încă) unor biblioteci publice, la fel cum nu se poate pune problema transferului DJC în subordinea consiliilor județene!

Orice măsuri se vor propune în viitor, acestea vor trebui să rezulte dintr-o analiză serioasă, care să identifice problemele, să formuleze soluții și să le analizeze impactul potențial. Propunerile vor trebui de asemenea dezbătute cu cei vizați direct, cu specialiștii domeniului și cu publicul. Un foarte bun punct de plecare pentru rezolvarea problemelor sistemului poate fi Strategia națională privind protejarea monumentelor istorice 2022-2032, pe care o cunoaștem din sesiunile de consultare publică și profesională în care a fost prezentată de elaboratori. Recomandăm adoptarea ei cât mai urgentă și punerea ei în aplicare.

Doar împreună cu instituțiile statului – funcționale și dezvoltate – putem să ne desfășurăm activitatea în mod optim și putem să contribuim cu capacitate maximă la efortul comun de a proteja și pune în valoare patrimoniul cultural și mediul construit în general.

Ne solidarizăm și cu alte puncte de vedere deja exprimate, referitoare la caracterul nociv al măsurilor propuse: Memoriul UNITER și petiția actorilor intitulată „Opriți distrugerea CULTURII”, analiza realizată de INCFC (citată), memoriul RNMR și petiția DJC intitulată „Stop distrugerii Direcțiilor Județene pentru Cultură” și reamintim pozițiile pe care unele dintre organizațiile pe care le reprezentăm le-au exprimat și în trecut, atunci când au mai existat inițiative de descentralizare a serviciilor publice și destructurare instituțională.

Semnatari:

1. UNRMI / Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice, președinte Gabriela Carpov
2. UNArte-CROA / Universitatea Națională de Arte – Conservare și Restaurare, director Maria Dumbrăvician
3. OAR / Ordinul Arhitecților din România, președinte Ștefan Bâlici
4. UAR / Uniunea Arhitecților din România, președinte Ileana Tureanu
5. ASOP / Asociația Peisagiștilor din România, președinte Nicolas Triboi
6. RNMR / Rețeaua Națională a Muzeelor din România, președinte Ciprian Ștefan
7. ICOMOS România, președinte Irina Iamandescu
8. DoCoMoMo România, președinte Ana Maria Zahariade
9. Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, vicepreședinte Teodor Frolu
10. Asociația Art Conservation Support – ACS, președinte Anca Dină
11. Fundația Pro Patrimonio, președinte Șerban Sturdza
12. Fundația Transilvania Trust, director executiv Marczika-Gyöngyösi Edit
13. Asociația Maria, președinte Șerban Sturdza
14. Asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie – ARA, președinte Monica Mărgineanu-Cârstoiu
15. Fundația Mihai Eminescu Trust – MET, președinte Caroline Fernolend
16. Ambulanța pentru Monumente/Asociația Monumentum, președinte Eugen Vaida
17. Asociația Arhaic, vicepreședinte Bogdan Ilieș
18. Asociația Laborator Zero Pozitiv, președinte Ivett Greta Zsak
19. Asociația Actum, președinte Nicoleta Caba-Gheorghiu
20. Asociația Prin Banat, președinte Alexandra-Iasmina Palconi-Sitov
21. Asociația Ideilagram, președinte Ilinca Păun Constantinescu
22. Asociația Inima Olteniei, președinte Carina Tataranu
23. Asociația Tri, președinte Cristina Slaveta
24. Asociația Atelierul de Patrimoniu, reprezentant Bogdan Teodor
25. Asociația ARCHÉ, președinte Alina Chiciudean
26. Asociația Locus, președinte Oana Chirilă
27. Asociația Planeta Petrila, secretar general Mihai Danciu
28. Asociația Studiogovora, președinte Radu George Tîrcă
29. Asociația Biserici înlemnite, președinte Vladimir Obradovici
30. Asociația Moara de hârtie, președinte Daniela Georgescu
31. Școala de la Piscu/Asociația Gaspar, Baltasar & Melchior, președinte Adriana Scripcariu

Ana-Maria Zahariade, prof. dr.;  Nicolae Lascu, prof. dr., expert MC; Rodica Crișan, prof. dr. (Școala Doctorală de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”)

Mihaela Criticos, prof. dr. habil., expert MC; Hanna Derer, prof. dr. habil., specialist MC; Celia Ghyka, conf. dr.; Petru Mortu, conf. dr., specialist MC; Toader Popescu, lect. dr., expert MC;
Alexandra Teodor, asist. dr.;  Adrian Crăciunescu, conf. dr., specialist MC (Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”), Ana Maria Mortu, lect. dr. (Departamentul Științe tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”)