Trump a cerut despăgubiri din partea Ucrainei mai mari decât cele impuse Germaniei la Versailles (The Telegraph) / Presa ucraineană: Resurse în schimbul a nimic / Cum a fost șantajată Ucraina la München și de ce a eșuat acordul cu SUA

Cererea lui Donald Trump pentru o „răsplată” de 500 de miliarde de dolari din partea Ucrainei depășește cu mult controlul SUA asupra mineralelor esențiale ale țării. Aceasta acoperă totul, de la porturi și infrastructură la petrol și gaze, precum și baza mai largă de resurse a țării, scrie The Telegraph.

Termenii contractului care a ajuns în biroul lui Volodymyr Zelensky în urmă cu o săptămână echivalează cu colonizarea economică a Ucrainei de către SUA, în perpetuitate juridică. Acesta implică o povară de reparații care nu poate fi realizată. Documentul a provocat consternare și panică la Kiev.

The Telegraph a obținut un proiect al contractului pre-decisional, marcat „Privileged & Confidential” și datat 7 februarie 2025. Acesta prevede că SUA și Ucraina ar trebui să formeze un fond comun de investiții pentru a se asigura că „părțile ostile la conflict nu beneficiază de reconstrucția Ucrainei”.

Acordul acoperă „valoarea economică asociată cu resursele Ucrainei”, inclusiv „resursele minerale, resursele de petrol și gaze, porturile, alte infrastructuri (după cum s-a convenit)”, lăsând neclar ce altceva ar putea fi cuprins. „Prezentul acord este reglementat de legislația New York-ului, fără a se ține seama de conflictul de principii juridice”, se precizează în document.

SUA vor lua 50 % din veniturile recurente obținute de Ucraina din extracția resurselor și 50 % din valoarea financiară a „tuturor licențelor noi acordate terților” pentru monetizarea viitoare a resurselor. Va exista „un drept de retenție asupra acestor venituri” în favoarea SUA. „Această clauză înseamnă „mai întâi plătește-ne pe noi și apoi hrănește-ți copiii””, a declarat o sursă apropiată negocierilor.

Clauza prevede că „pentru toate licențele viitoare, SUA vor avea dreptul de prim refuz pentru achiziționarea de minerale exportabile”. Washingtonul va beneficia de imunitate suverană și va dobândi un control aproape total asupra celei mai mari părți a economiei de materii prime și resurse a Ucrainei.

Fondul „va avea dreptul exclusiv de a stabili metoda, criteriile de selecție, termenii și condițiile” tuturor licențelor și proiectelor viitoare. Aceasta pare să fi fost redactată de avocați privați, nu de departamentele de stat sau de comerț ale SUA.

Însuși președintele Zelenski a propus ideea de a oferi SUA o participație directă în elementele de pământuri rare și în mineralele critice ale Ucrainei, cu ocazia unei vizite la Trump Tower în septembrie, în speranța de a facilita continuarea livrărilor de arme.

El a calculat că acest lucru ar determina companiile americane să desfășoare operațiuni pe teren, creând un fir de declanșare politic care l-ar descuraja pe Vladimir Putin să atace din nou.

Unele bazine minerale se află în apropierea liniei frontului din estul Ucrainei sau în zonele ocupate de Rusia. El a subliniat pericolul de a lăsa rezervele strategice de titan, tungsten, uraniu, grafit și pământuri rare să cadă în mâinile Rusiei. „Dacă vorbim despre un acord, atunci să facem un acord”, a spus el.

Probabil că nu se aștepta să fie confruntat cu termenii impuși în mod normal statelor agresoare învinse în război. Acestea sunt mai grave decât sancțiunile financiare impuse Germaniei și Japoniei după înfrângerea lor în 1945. Ambele țări au fost, în cele din urmă, beneficiare nete de fonduri din partea aliaților victorioși.

Un nou Versailles

Dacă acest proiect ar fi acceptat, cererile lui Trump ar reprezenta o parte mai mare din PIB-ul ucrainean decât despăgubirile impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles, reduse ulterior la Conferința de la Londra din 1921 și prin Planul Dawes din 1924.

Donald Trump a declarat pentru Fox News că Ucraina a fost „în esență de acord” să predea 500 de miliarde de dolari. „Au terenuri extrem de valoroase în ceea ce privește pământurile rare, petrolul și gazele, alte lucruri”, a spus el.

„S-ar putea să facă o înțelegere. S-ar putea să nu facă o înțelegere. S-ar putea să fie ruși într-o zi, sau s-ar putea să nu fie ruși într-o zi. Dar vreau acești bani înapoi”, a comentat el.

Trump a declarat că SUA au cheltuit 300 de miliarde de dolari pentru război până în prezent, adăugând că ar fi „stupid” să livreze mai mult. De fapt, cele cinci pachete convenite de Congres totalizează 175 de miliarde de dolari, din care 70 de miliarde de dolari au fost cheltuite în SUA pentru producția de arme. O parte din această sumă este sub formă de granturi umanitare, dar o mare parte sunt bani pentru împrumuturi care trebuie rambursate.

Senatorul republican Lindsey Graham a sugerat la Conferința de securitate de la Munchen de la sfârșitul săptămânii că cererea lui Trump a fost o manevră inteligentă pentru a consolida sprijinul popular în scădere pentru cauza ucraineană. „Se poate adresa poporului american și să spună: ‘Ucraina nu este o povară, este un beneficiu’”, a spus el.

Senatorul Graham le-a spus europenilor să susțină cu tărie această idee, deoarece ea obligă Washingtonul să apere o viitoare înțelegere. „Dacă semnăm acest acord privind mineralele, Putin este terminat, pentru că Trump va apăra înțelegerea”, a spus el.

Oficialii ucraineni au trebuit să meargă pe vârfuri pe acest teren minat la forumul de la Munchen, încercând să zâmbească jucăuș și să vorbească despre speranțele unui acord privind resursele, pledând în același timp pentru faptul că textul actual încalcă legislația ucraineană și trebuie reformulat.

Discuțiile despre bogăția de resurse a Ucrainei au devenit suprarealiste. Se vehiculează o cifră de 26 000 de miliarde de dolari pentru rezervele combinate de minerale și hidrocarburi. Sumele sunt inventate.

Ucraina are probabil cel mai mare bazin de litiu din Europa. Dar prețurile litiului s-au prăbușit cu 88% de la explozia bulei în 2022. Rezerve mari sunt descoperite peste tot în lume. Caldera McDermitt din Nevada este considerată a fi cel mai mare zăcământ de litiu de pe planetă, cu 40 de milioane de tone metrice, suficient pentru a catapulta SUA înaintea Chinei.

Proiectul Thacker Pass va fi operațional până anul viitor. Valoarea litiului se află în industriile de prelucrare și în cele din aval. Depozitele de roci neprocesate din Ucraina sunt aproape inutile pentru SUA.

Este o poveste similară pentru pământurile rare. Acestea nu sunt rare. Companiile miniere din SUA au abandonat această activitate în anii 1990, deoarece marjele de profit erau atunci prea mici. Guvernul SUA a adormit la volan și a lăsat să se întâmple acest lucru, trezindu-se să descopere că China a dobândit o putere strategică asupra aprovizionării cu elemente critice necesare pentru armele de înaltă tehnologie și avansate. Această problemă este în curs de rezolvare.

Ucraina are cobalt, dar majoritatea bateriilor EV folosesc acum fosfat feros de litiu și nu mai au nevoie de cobalt. În plus, bateriile pe bază de sodiu-ion și sulf vor limita creșterea viitoare a cererii de litiu. La fel se va întâmpla și cu reciclarea. Se poate continua. Povestea penuriei de minerale este exagerată.

În ceea ce privește gazele de șist din Ucraina, a) o parte din zăcământul Yuzivska se află sub controlul lui Putin și b) rezervele din Carpații Occidentali se află într-o geologie complexă, cu costuri de foraj ridicate, ceea ce a determinat Chevron să se retragă, la fel cum a făcut în Polonia. Ucraina are un potențial mai mare ca exportator de electricitate către Europa din surse regenerabile și din expansiunea nucleară, dar nu asta este ceea ce îl preocupă pe Donald Trump.

A doua siluire a Ucrainei

Ucraina nu poate face față cererii de 500 de miliarde de dolari într-un interval de timp semnificativ, lăsând la o parte chestiunea mai largă a faptului dacă este onorabil să tratezi o națiune victimă în acest mod după ce a ținut linia de luptă pentru democrațiile liberale cu sacrificii enorme timp de trei ani. Cine are cu adevărat o datorie față de cine, ne putem întreba?

„Stilul meu de a face afaceri este destul de simplu și direct”, spune Trump în cartea sa The Art of the Deal. „Țintesc foarte sus, iar apoi continui să împing și să împing și să împing pentru a obține ceea ce vreau”.

În comerțul autentic, cealaltă parte poate de obicei să renunțe. Cererea lui Trump este o constrângere cu pumnul de fier din partea unei puteri neoimperiale împotriva unei națiuni mai slabe, cu spatele la zid, și totul pentru o bonanza de mărfuri care există în principal în mintea lui Trump.

„De multe ori, cea mai bună înțelegere pe care o faci este înțelegerea pe care nu o faci”, a spus Trump, oferind încă una dintre perlele sale.

Zelenski nu are acest lux, încheie cotidianul britanic.

Cum relatează presa ucraineană incidentul: Resurse în schimbul a nimic / Cum a fost șantajată Ucraina la München și de ce a eșuat acordul cu SUA

În fiecare an, la mijlocul lunii februarie, politicieni, diplomați și lideri militari se reunesc în capitala Bavariei pentru Conferința de securitate de la München (MSC). Deși este cel mai prestigios forum de securitate din lume, au existat doar două ocazii în ultimele decenii în care discursurile de la München au influențat cursul evenimentelor din întreaga lume, scrie cotidianul ucrainean Pravda.

Prima a avut loc în 2007. Atunci, Putin a anunțat că începe să rupă ordinea mondială stabilită (așa cum a numit-o el la acea vreme, „unipolară”) și că intenționează să readucă statele est-europene sub controlul Moscovei. La momentul respectiv, puțini oameni au luat în serios discursul său, dar acum este considerat începutul unei noi ere care a condus în cele din urmă la un război la scară largă.

Al doilea astfel de discurs istoric a fost cel al vicepreședintelui SUA la München 2025, în care J.D. Vance a anunțat sfârșitul alianței valorilor dintre Statele Unite și Europa și s-a alăturat politicii europene de partea forțelor de extremă dreapta. Spre deosebire de amenințările lui Putin de acum 18 ani, Vance a fost luat foarte în serios.

SUA au pregătit un scenariu separat pentru Ucraina.

În timp ce Europa își revenea din șoc și discuta cererile inacceptabile ale lui Vance, americanii i-au dat un ultimatum lui Volodimir Zelenski.

Contrar regulilor relațiilor internaționale civilizate, Washingtonul a cerut Ucrainei să semneze un acord privind distribuirea resurselor subsolului ucrainean – fără alte revizuiri, chiar acum – chiar dacă se știa dinainte că formularea propusă era inacceptabilă pentru Ucraina. În plus, în timpul elaborării documentului, elementele inacceptabile au devenit din ce în ce mai numeroase și, în același timp, presiunea din partea americană a crescut.

Astfel, calculul americanilor că, în contextul dificultăților de securitate și având în vedere apropierea negocierilor de pace, Kievul ar fi de acord cu orice condiții nu a funcționat.

După aceea, s-a întâmplat ceva și mai neașteptat.

„Regimul de presiune maximă” a fost oprit la un moment dat, iar dialogul a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În plus, semnalele privind negocierile cu Rusia care au venit din partea Statelor Unite s-au dovedit a fi mai degrabă pozitive.

În plus, Ucraina poate beneficia indirect de ruperea relațiilor cu Europa anunțată la München. Discursul lui J.D. Vance a devenit un semnal de alarmă, care a „trezit” chiar și capitalele europene care au preferat până acum să nu observe amenințarea la adresa continentului. i.

Șantajul

Informații despre cererile SUA adresate Ucrainei la Munchen au apărut în presa americană vineri seara și la început păreau un nonsens absolut.

Era vorba despre solicitarea părții americane ca Zelenski să semneze imediat un document strategic privind distribuirea resurselor subsolului, al cărui proiect a fost văzut pentru prima dată la Kiev cu doar două zile înainte, miercuri . Cu toate acestea, în relațiile internaționale, o astfel de viteză asupra acordurilor este nerealistă, iar din moment ce vorbim despre acorduri economice, interguvernamentale, acest lucru este imposibil chiar și în teorie.

Mai mult decât atât, chiar înainte de călătoria sa în Germania, Volodimir Zelenski a declarat că aceasta a fost o versiune preliminară a acordului și că, la München, intenționa să ofere americanilor contrapropuneri – dar nu să semneze documentul.

Dar pentru echipa noului președinte american, „imposibilul” nu există. Kievul s-a convins recent de acest lucru.

Vineri dimineața, în centrul orașului München – în clădirea care a servit drept reședință temporară a vicepreședintelui american J.D. Vance – erau programate discuțiile sale cu președintele Zelenski și delegația ucraineană.

Totul era pregătit pentru întâlnire. Vance a sosit; oficialii ucraineni au început să se adune la punctul de control; securitatea americană a început chiar să permită accesul jurnaliștilor ucraineni – până când, brusc, toată lumea din clădire a fost informată că întâlnirea a fost amânată pe termen nedeterminat. Comentariul părții ucrainene cu privire la motivele amânării nu a făcut decât să deruteze pe toată lumea: Lui Zelenski i s-a explicat că SUA „au nevoie de timp pentru a lucra cu proiectul finalizat al memorandumului de parteneriat (privind dezvoltarea în comun a resurselor subsolului), pe care Ucraina l-a predat americanilor”.

Jurnaliștii încercau să înțeleagă ce se întâmplă și dacă întârzierea era legată de defectarea avionului secretarului de stat Marco Rubio în drum spre Munchen .

Și în acest moment, se derula o adevărată dramă în relațiile dintre Ucraina și Statele Unite.

Detaliile acestor evenimente au fost ulterior restabilite de Pravda din surse ucrainene și americane, ale căror explicații au coincis în fapte, dar au diferit în evaluarea lor.

Declarațiile americanilor potrivit cărora se aștepta ca Zelenski să semneze documentul la München au fost percepute inițial la Kiev ca o figură de stil. Cu toate acestea, s-a dovedit că americanii erau serioși. Așa că, la Munchen, au pus o condiție Ucrainei: dacă vreți să vă întâlniți cu Vance și să negociați cu el liniile generale ale păcii – semnați documentul. Chiar acum.

El a spus: „Nu anulăm întâlnirea Zelenski-Vence pentru moment, dar o amânăm pentru seară. Aveți șapte ore pentru a conveni asupra unor schimbări. Și dacă nu, atunci nu”.

În plus, în realitate, SUA nu erau pregătite să schimbe condițiile, potrivit interlocutorilor „Pravda”. Potrivit uneia dintre surse, după ce Ucraina, în căutarea unui compromis, a predat americanilor o versiune revizuită a acordului, aceștia au răspuns anulând toate amendamentele-cheie și, în esență, punând Ucraina în fața condiției – ori semnezi ce am dat noi, ori nimic.

Și nu va exista nicio întâlnire cu Vance. Pentru că o întâlnire este posibilă doar „la pachet” cu o semnare.

Și având în vedere că Trump își arătase deja disponibilitatea de a negocia cu rușii fără a coordona pașii cu Ucraina – atunci când l-a sunat pe Putin – acest șantaj nu putea fi perceput altfel decât în legătură cu negocierile de pace… Cu toate acestea, această strategie nu a funcționat. Zelenski a refuzat să semneze documentul de la München în forma în care Casa Albă a insistat.

După aceea, o altă surpriză a așteptat delegația ucraineană.

Duritatea din partea negociatorilor americani, la limita grosolăniei, a dispărut ca prin farmec și, în schimb, a apărut o atitudine constructivă. Negocierile cu Vance au avut loc fără semnare și au trecut fără consecințe negative.

Iar ucrainenii au aflat care este stilul de negociere al noului guvern american.

Subsolul unchiului Sam

„Pravda” nu a intrat în posesia textului integral al documentului, dar liniile sale generale sunt cunoscute.

Informația potrivit căreia se vorbește despre distribuirea profiturilor din utilizarea subsolului în proporție de 50/50 între partea ucraineană și cea americană este corectă, confirmă toți interlocutorii „Pravda”.

Cu toate acestea, dacă din partea ucraineană este vorba despre subsolul de stat, care este proprietatea întregului popor, atunci din partea americană investitorii privați s-au alăturat schemei, iar în această etapă nu se specifică despre cine anume este vorba. Schema propusă de americani prevedea crearea unui anumit fond, în care statul se angaja să contribuie cu drepturile de exploatare a subsolului. Iar apoi producătorii americani, determinați de acest fond, urmau să vină în Ucraina și să înceapă extracția mineralelor și vânzarea lor ulterioară.

În același timp, Statele Unite au susținut că vor produce nu numai metale rare, așa cum a declarat public Donald Trump.

Acest detaliu a ridicat inițial unele îndoieli – atât pentru că rezervele Ucrainei de aceste minerale nu sunt excepțional de mari, cât și pentru că o parte semnificativă a acestora se află în teritoriu ocupat. Cu toate acestea, s-a dovedit că planurile lui Trump de a controla resursele Ucrainei erau mult mai ample și cuprindeau alte materiale critice (cum ar fi litiul), precum și resurse tradiționale – cum ar fi extracția de petrol și gaze.

Apropo, în ceea ce privește tratamentul resurselor care au ajuns pe teritorii care nu sunt controlate de guvernul ucrainean, versiunea americană a proiectului nu a oferit prea multă claritate (și, bineînțeles, nu a prevăzut ca SUA să recucerească aceste teritorii, primind resurse ca plată pentru succes).

Ce a primit Ucraina în schimb?

Acesta s-a dovedit a fi cel mai controversat aspect.

Acordul nu includea nicio prevedere de securitate, cu excepția faptului însuși al prezenței investitorilor americani în Ucraina (reamintim, nu prestabilită și fără obligații stipulate în acord). Acesta este ceea ce Volodimir Zelenski a numit în cele din urmă motivul refuzului Ucrainei de a semna documentul.

„Acesta (acordul) este despre investiții. Și vă puteți gândi la modul în care puteți distribui profiturile atunci când garanțiile de securitate sunt clare. Până acum, nu am văzut asta acolo”, a explicat el.

Americanii, la rândul lor, au explicat că sosirea unor mari investiții americane în Ucraina este în sine o garanție a securității – spun ei, acest lucru va crea stimulente pentru Washington să ajute Ucraina în apărarea sa. În plus, Casa Albă a insistat că sosirea Statelor Unite va permite Ucrainei să înceapă dezvoltarea acelor zăcăminte pe care Ucraina nu le poate dezvolta în prezent din punct de vedere tehnic. Există, desigur, o logică în aceste considerații, dar există multe scenarii (de exemplu, concentrarea producției în vestul Ucrainei cu investiții zero în capacitățile de apărare ale forțelor armate ale Ucrainei) în care punerea în aplicare a unui astfel de acord nu va oferi avantaje de securitate semnificative.

În acest caz, singura consecință pentru Ucraina este o reducere cu 50% a veniturilor viitoare din exploatare.

Ce se va întâmpla cu acordul privind subsolul?

Toți interlocutorii ucraineni subliniază faptul că Ucraina nu refuză acordul și este interesată de continuarea lucrărilor la acesta, deoarece, în ciuda criticilor, ideea de a atrage capital american mare în Ucraina este într-adevăr pozitivă și servește ca un fel de garanție de securitate „suplimentară”.

Oficial, Zelenski și Vance au convenit să finalizeze proiectul.

Acesta ar trebui cel puțin să fie adus într-o formă acceptabilă din punct de vedere juridic. Există o presupunere rezonabilă că documentul în forma sa actuală nu a fost pregătit de avocații guvernului american, ci de „persoane private” care nu simt specificul acordurilor interguvernamentale în comparație cu documentele comerciale.

La o conferință de presă la München, Zelenski a menționat că documentul are nevoie de specificități privind garanțiile de securitate, „chiar dacă este un memorandum”. Într-adevăr, opțiunea de a semna acest acord sub forma unui memorandum de intenție, mai degrabă decât a unui document obligatoriu din punct de vedere juridic, este una care a fost discutată de părți.

Cu toate acestea, aici apare o nouă provocare: partea americană dorește ca acordul să includă domeniul de aplicare al obligațiilor Ucrainei. Acest lucru îi schimbă în mod fundamental statutul – astfel de acorduri necesită ratificare.

Va putea un acord interguvernamental, în care Ucraina cedează o parte semnificativă a subsolului său printr-o structură complexă cu un fond „independent” aflat sub administrare comercială, să treacă de Verhovna Rada? Pentru a face acest lucru, documentul are nevoie cel puțin de angajamente de securitate ale guvernului american care să depășească contraargumentele – și nu există niciunul.

Costul acordului este o poveste separată.

Partea ucraineană nu știe de unde provine suma de 500 de miliarde sau de un trilion de dolari, despre care vorbea Trump. Aceste estimări au fost pregătite chiar de americani, iar unii dintre interlocutori au mari îndoieli cu privire la corectitudinea lor. Reprezentanții noii administrații au venit la Kiev pentru o evaluare, s-au consultat cu cel puțin un fond ucrainean de gestionare a investițiilor, a confirmat unul dintre interlocutori. Cu toate acestea, în orice caz, poate fi vorba de evaluarea capacității zăcămintelor numai pe baza vechilor explorări geologice, adesea încă sovietice, a căror relevanță trebuie încă confirmată.

Desigur, se poate spune că evaluările lui Trump sunt afacerea lui Trump și că ceea ce contează pentru el nu sunt doar banii reali, ci și angajamentele politice, pe care le poate „vinde” apoi propriilor alegători, poziționându-se ca un „dealmaker” dur care a adus Americii sute de miliarde.

Sâmbătă, mass-media americane au publicat în masă informații pe surse potrivit cărora „Zelenski a abandonat acordul”, ceea ce a provocat surprindere sau chiar șoc în rândul unei părți a delegației ucrainene (echipa ucraineană consideră că este vorba de finalizarea documentului, nu de „abandonarea” acestuia). Și duminică, Washingtonul a publicat un comentariu oficial criticând „decizia lipsită de viziune” a lui Zelenski.

Întâlnirea ucraineano-americană a adus o surpriză încă din primele minute.

J.D. Vance, care a deschis reuniunea, a anunțat el însuși o poziție care era în concordanță cu opinia părții ucrainene. „Vrem ca războiul să se încheie, dar vrem, de asemenea, să fie o pace lungă și durabilă – nu o pace care va duce la izbucnirea unui nou război în Europa de Est în doar câțiva ani”, a declarat vicepreședintele american.