Temeri în lumea arabă pentru aprovizionarea cu cereale după ce Rusia a invadat Ucraina

Analiză Le Figaro, preluată de Rador:

Multe țări din regiune depind de Rusia sau Ucraina pentru aprovizionarea lor. Rusia și Ucraina sunt în război și pentru mulți egipteni, libanezi, yemeniți sau alți arabi, asta ar putea însemna mai puțină pâine pe masa familiei. Pentru că aceste două țări sunt primii lor furnizori de grâu. Totuși, avertizează Institutul din Orientul Mijlociu, „dacă războiul va perturba aprovizionarea cu grâu” a lumii arabe, care este puternic dependentă de importurile de alimente, „criza ar putea declanșa noi demonstrații și instabilitate în mai multe țări”.

Sudanul, care și-a văzut rezervele topindu-se de la încetarea ajutorului internațional ca răzbunare pentru lovitura militară de la sfârșitul anului 2021, pare să preia deja conducerea. În momentul izbucnirii războiului, numărul doi din Sudan se afla la Moscova pentru a discuta despre comerțul cu Rusia, cel mai mare exportator de grâu din lume. Pentru că generalii la putere în această țară arabă din Africa de Nord-Est nu au uitat: în 2019, unul de-al lor, dictatorul Omar el-Bashir a fost răsturnat sub presiunea unei revolte populare născută… în urma triplării prețului la pâine.

Pâinea este deja un lux pentru milioane de oameni flămânzi din Yemenul devastat de război, deplânge Walid Salah, un funcționar public în vârstă de 35 de ani, care încă își așteaptă salariul la Sanaa. „Majoritatea oamenilor abia își permit alimentele de bază”, a spus el pentru AFP. Războiul din Ucraina nu va face decât să „înrăutățească lucrurile”. „Am crezut că am ajuns la fund, dar nu, este și mai rău”, exclamă David Beasley, director executiv al Programului Alimentar Mondial (PAM), tot în Yemen: ” Jumătate din cerealele noastre le primim din Rusia și Ucraina, acest război va avea un impact dramatic”.

Războiul înfometează, de asemenea 12,4 milioane de sirieni, potrivit PAM. Un apogeu într-o țară auto-suficientă cu grâu până în 2011 dar care, după ani de conflict în care Rusia a ajutat militar regimul, a fost nevoită să cumpere în 2021 „1,5 milioane de tone de grâu, în principal de la Moscova”, potrivit site-ului specializat The Syria Report. Siria spune că acum lucrează la distribuirea stocurilor pentru utilizarea pe o perioadă de două luni.

Libanul învecinat nu va rezista mult timp după prăbușirea sistemului bancar, care a cufundat 80% din populație în sărăcie și o explozie în portul Beirut care a distrus silozurile de cereale în august 2020. Cu cinci nave din Ucraina care mai trebuie să descarce, „avem suficient pentru a rezista doar o lună și jumătate”, a declarat pentru AFP Ahmed Hoteit, purtătorul de cuvânt al importatorilor libanezi de grâu. De obicei, „80% din cele 600.000 până la 650.000 de tone de grâu importate vin din Ucraina” prin intermediul navelor care ajung în Liban în șapte zile, a spus el. Alternativa acum o reprezintă Statele Unite”, dar, în acest caz, călătoria va dura 25 de zile, adaugă el.

În Magreb, unde grâul stă la baza cușcușului şi a pâinii, Marocul a majorat subvențiile pentru făină la 350 de milioane de euro și a suspendat taxele vamale pentru grâu. Un lux pe care Tunisia nu şi-l permite. În decembrie, bărcile au refuzat să-și descarce încărcătura de grâu din lipsă de plată, a relatat presa din ținutul iasomiei, unde datoria crește pe măsură ce rezervele valutare se topesc. Tunisia, ale cărei importuri de grâu în proporţie de 60% provin din Ucraina și Rusia, are rezerve până în iunie, asigură Abdelhalim Gasmi, de la Ministerul Agriculturii.

Algeria, al doilea consumator african de grâu și al cincilea importator mondial de cereale, anunță șase luni de rezerve. De departe, Egiptul este cel mai mare importator de grâu din lume. Și al doilea cel mai mare client din Rusia, cu 3,5 milioane de tone achiziționate până la jumătatea lunii ianuarie, potrivit S&P Global. Și chiar dacă în ultimii ani Cairo a început să cumpere din altă parte, în special din România, în 2021, 50% din importurile sale de grâu proveneau încă din Rusia și 30% din Ucraina. Săptămâna aceasta, guvernul a asigurat că mai are nouă luni de rezervă pentru a hrăni cei 103 milioane de locuitori cu o creștere exponențială a populației, dintre care 70% beneficiază de cinci pâini subvenționate pe zi. Dar a adăugat: „Nu vom mai putea cumpăra la prețurile de dinainte de criză” cu grâul la cel mai mare nivel din Chicago de 14 ani și la un vârf total fără precedent de 344 de euro pe tonă pe Euronext. După ce a redus greutatea prăjiturii subvenționate, guvernul ia în calcul acum creșterea prețului acesteia. În 1977, președintele de atunci Anouar al-Sadat a făcut acest lucru. Imediat au izbucnit „revoltele pâinii”, care au încetat doar odată ce vechiul preț a fost restabilit.

Traducerea Rador: Rodezia Costea / sursa foto: Pexels.com