Prima ecuație complicată pentru Nicușor Dan: guvernul plus majoritatea parlamentară, reformele dure plus riscul de tăiere a fondurilor europene egal risc de suspendare / Cheia este la PSD

Președintele ales Nicușor Dan are puțin timp la dispoziție pentru a rezolva o ecuație complicată: maxim șase luni. În primul rând va trebui să găsească rapid un premier capabil să strângă în jurul lui un guvern solid, stabil, susținut de o majoritate parlamentară suficient de confortabilă pentru a putea face o serie de reforme dure, dar absolut necesare pentru a evita falimentul de țară.

Un președinte puternic în teorie, dar cu picioare de lut

Sună ușor la prima vedere. Un președinte ales cu peste 6 milioane de voturi, la o prezență de 65 la sută, beneficiază la începutul mandatului de o susținere masivă. Teoretic poate să facă multe, având o legitimitate de necontestat. În realitate, ecuația politică arată ceva mai complex. Cheia este la PSD, care în aceste zile decide dacă intră sau nu la guvernare. Aritmetica parlamentară arată că PNL plus USR plus UDMR nu pot guverna fără al patrulea aliat. Acesta nu poate fi decât PSD.

Aritmetica necruțătoare a votului

Aritmetica simplă a rezultatelor distribuirii mandatelor parlamentare după alegerile din decembrie ne arată că cele trei partide abia reușesc să strângă 35 de procente, maxim 40% cu minoritățile, departe totuși de o majoritate capabilă să susțină un guvern chemat să adopte măsuri dure de austeritate și reformă.

Cifrele brute: cine a intrat în Parlament

Partidele care au intrat în Parlament după alegerile din decembrie, trecând pragul de 5%, sunt următoarele:

PSD – 25,98% Cameră și 26,47% Senat
AUR – 19,03% Cameră și 20,59% Senat
PNL- 14,8% Cameră și 16,18% Senat
USR – 12,08% Cameră și 13,97% Senat
SOS – 8,46 Cameră și 8,82% Senat
POT- 7,25% Cameră și 6,62% Senat
UDMR – 6,65% Cameră și 7,35% Senat
Minorități 5,74% Cameră

PSD – singura piesă lipsă, dar greu de așezat

În mod evident, cele 10 procente lipsă nu le poate asigura decât PSD sau măcar o parte din partid. Aici se pune întrebarea dacă viitorul premier va avea nevoie de un PSD monolit sau de un PSD rupt în două, așa cum s-a manifestat deja în ultimele luni după ce Marcel Ciolacu a ratat în noiembrie calificarea în primul tur. Pentru prima dată în istoria partidului, marele partid nu a avut candidat la prezidențiale și a susținut un candidat comun cu PNL, pe Crin Antonescu. Înfrângerea pe toată linia a aruncat partidul în degringoladă.

PSD-ul cu două fețe la turul doi

Am văzut la turul doi din 18 mai un PSD rupt în două. Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, pe scurt actuala conducere, au jucat dublu, lăsând loc negocierilor cu AUR dacă ar fi câștigat George Simion. Nu l-au susținut pe Nicușor Dan în mod deschis, în timp ce alți primari și lideri PSD au făcut-o explicit.

Primarii reformiști: o voce care prinde contur

Din pluton s-a detașat primarul Buzăului, Constantin Toma, care a criticat partidul că n-a făcut reforme și că a dus României pe buza prăpastiei, pledând pentru o intrare la guvernare cu figuri noi după demisia în bloc a actualei conduceri. Ca el au acționat mai mulți primari PSD și președinți de CJ din țară, ca Alfred Simonis, care au tras pentru Nicușor Dan, în timp ce liderii de la centru l-au sabotat cât au putut.

Un PSD nereformat: o amenințare la guvernare și în opoziție

Prin urmare, este nevoie de clarificări interne în PSD înainte de orice negociere pentru formarea viitorului guvern. Un PSD nereformat, cu aceleași figuri prăfuite într-un nou guvern ar fi de neconceput.

Dar și un PSD în opoziție ar fi la fel de periculos. Pe fondul adoptării unor măsuri impopulare de către viitorul Guvern, AUR va căuta să se cațere din nou pe nemulțumirile sociale, să le amplifice cu proteste de stradă și să atace guvernul cu moțiuni de cenzură sau chiar să amenințe cu suspendarea președintelui. Cum va juca un PSD nereformat din opoziție? Va mai susține guvernul? Va șantaja președintele cu suspendarea?

Evident că va fi o frână majoră așa cum am văzut deja pentru orice guvern care vrea să reformeze companii de stat, să taie cheltuieli din administrație sau să reducă numărul de bugetari.

Partid nereformabil, condus de lideri care se agață de putere

PSD este un partid greu, spre imposibil de reformat. Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Paul Stănescu, nu vor renunța niciodată de bunăvoie la putere. Chiar dacă la vârf va veni o garnitură nouă de conducere, spre baza piramidei vom găsi rețele de primari apropiați mai degrabă de AUR, anti-reformiști și cu frică de justiție din motive pe care doar ei le știu.

Acest partid va stopa reforme cheie dacă vechile figuri vor juca un rol important în partid și dacă cei câțiva primari mai curajoși, gen Constantin Toma de la Buzău, vor fi conduși de la centru de lideri corupți, cu simpatii georgiste și auriste, ostili refomării statului. PSD este deja un partid scindat atât între liderii de la vârf, dar vedem o ruptură între vârf și baza partidului, pe care actuala conducere nu o mai controlează.

Scindarea, posibilă soluție

Prin urmare, ar fi mult mai util ca scindarea să se producă de facto, iar aripa pro-europeană să intre la guvenare iar cea suveranistă în opoziție. De o clarificare a apelor este nevoie și în PSD, nu doar în societatea românească. Un PSD cu două direcții – una spre vest, apropiată ca valori de socialiștii europeni, alta izolaționistă, naționalistă, gata oricând  de compromisuri majore cu extrema dreaptă – este o aberație politică.

De ce PSD nu se rupe: lecția unității și frica de DNA

Pe de altă parte, ruperea PSD este aproape imposibilă. Am văzut în trecut că orice tentativă de a separa apele a eșuat. Liderii care au plecat și au încercat să formeze partide au eșuat. PSD a învățat această lecție a unității, știe că partidul este puternic dacă acționează ca un grup compact. Din acest motiv sunt greu de spart. Pe mulți îi unește frica de DNA, pe alții afacerile făcute de-a lungul timpului, o lungă istorie de complicități interne, mai puțin credința într-un set de ”valori social democrate”.

Guvernarea cu oameni decredibilizați: rețetă pentru eșec

Pentru a fi partener credibil de negociere pentru noul guvern, PSD trebuie să scape integral de vechea garnitură de lideri, complet compromiși, vinovați și ei alături de Klaus Iohannis și alți lideri PNL de ridicarea valului extremist. Premierul propus de Nicușor Dan, oricare va fi el, s-ar compromite în secunda doi întrând la negocieri cu lideri gen Ciolacu, Grindeanu, Tudose, Neacșu sau Paul Stănescu. Ei trebuie să plece cu totul. Nu mai au nici o legitimitate, n-au avut-o în mod real niciodată neavând în spate nici măcar un vot luat pe persoană fizică.

Singura cale: reformă reală și lideri validați

Pentru a putea fi partener legitim de guvernare, acest partid trebuie să treacă printr-o reformă internă și să fie condus de persoane legitime, de lideri validați prin vot popular. Au destui primari care în aceste alegeri s-au poziționat corect și curajos, susținând deschis direcția pro-europeană a României, în ciuda neutralității impuse de Ciolacu&co. Am amintit deja de numele primarului de Buzău, Constantin Toma, dar nu e clar dacă este interesat de funcții la centru. Dintre primarii PSD care își doresc să intre în cursa pentru șefia partidului s-a remarcat deja primarul de la Sectorul 4, Daniel Băluță.

Concluzie: fără reformă în PSD, reformele de stat vor eșua

În concluzie, securizarea unei majorități parlamentare pe termen lung nu se poate face decât cu o nouă conducere la PSD și cu partidul reformat din temelii. Dacă actuala conducere nu va fi îndepărtată complet de structura de putere și de luare a deciziilor, PSD va reprezenta o frână pentru guvernare și o amenințare după primele șase luni de reforme dure pe care noul guvern va fi obligat să le facă.

Dacă tensiunile sociale vor crește, un PSD condus de populiști și auriști ascunși va reprezenta o amenințare directă pentru noul președinte. Ei vor agita mereu sperietoarea suspendării într-o alianță previzibilă cu AUR în Parlament, de care se vor folosi și îi vor împrumuta retorica suveranistă pentru a recupera din opoziție terenul pierdut la putere.