Migranți ilegali: Comisia Europeană ar putea construi centre de repatriere în afara UE

Comisia Europeană elaborează o nouă lege privind întoarcerea migranților, multe țări, inclusiv Italia, insistând asupra unei linii dure. Propunerea, ale cărei proiecte au fost văzute de Euronews, ar putea ajunge a fi prezentată oficial până la sfârșitul lunii februarie, potrivit Euronews, citat de Rador Radio România. Potrivit procesului-verbal al unei întâlniri informale pe tema Afacerilor Interne desfășurată săptămâna trecută, pe care Euronews l-a putut consulta, Comisia Europeană intenționează să includă într-o viitoare propunere legislativă așa-numitele „centre pentru repatrieri”, situate în afara granițelor teritoriului UE, din care migranții pot fi repatriați în statele lor de origine.

Obiectivul ar fi accelerarea procedurilor de a-i trimite înapoi în țările de origine pe solicitanții de azil ale căror cereri au fost respinse.

De altfel, în cadrul întâlnirii informale desfășurate la Varșovia joi, 30 ianuarie, comisarul pentru afaceri interne și migrație, Magnus Brunner, a discutat câteva „idei inovatoare” pentru gestionarea fluxurilor cu reprezentanții statelor membre care aderă la Schengen și instituțiile europene. Și, potrivit procesului verbal, discuţiile au fost axate în principal pe legislația repatrierii.

Reuniunile informale sunt întâlniri regulate între statele membre și instituțiile Uniunii Europene, organizate de președinția rotativă a Consiliului European (care este în prezent deținută de Polonia).

Un purtător de cuvânt al Comisiei, contactat de Euronews, a refuzat să comenteze. Potrivit informațiilor primite de Euronews, până la sfârșitul lunii februarie ar putea fi înaintată de către organul executiv de la Bruxelles o propunere legislativă de accelerare a repatrierilor.

Potrivit procesului verbal, Brunner a propus „reguli mai stricte privind detenția” și „posibilitatea dezvoltării unor centre de repatriere”. Acestea din urmă sunt locuri din afara UE, în care ar putea fi trimiși cei a căror cerere de azil a fost respinsă, în așteptarea repatrierii în țara de origine.

Propunerea a fost salutată și descrisă „ca un posibil factor de descurajare a migrației ilegale” de „Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Grecia, Italia, Letonia și Malta”.

Deciziile privind migrația se iau însă cu majoritate calificată, ceea ce înseamnă că cel puțin 15 din cele 27 de state membre, reprezentând cel puțin 65 la sută din populația UE, vor trebui să le susțină pentru ca acestea să fie aprobate.

Alte state membre, precum Portugalia și Spania, au ridicat „îndoieli” din punct de vedere juridic și operațional, în timp ce altele, precum Irlanda și Belgia, „au subliniat necesitatea ca măsurile să fie realiste și aplicabile și să respecte drepturile fundamentale”, mai arată procesul-verbal.

În timpul audierii de confirmare din Parlamentul European din toamna anului trecut, Brunner a spus că UE ar trebui să rămână „deschisă” să exploreze „idei noi” pentru a limita imigrația ilegală.

Înființarea unor astfel de hub-uri ar putea fi făcută într-un mod „uman și corect din punct de vedere juridic”, a spus el la acea vreme, adăugând că este nevoie de o reflecție suplimentară pentru „a defini modul în care acest tip de concept se poate traduce” în practică.

Cu toate acestea, organizațiile umanitare au respins inițiativa, spunând că centrele ar duce la detenții nesfârșite și suferințe enorme. Actuala legislație europeană interzice autorităților să trimită migranți împotriva voinței lor în țări cu care nu au nicio legătură. Însă presiunea politică pentru creșterea numărului de returnări a prevalat asupra acestor preocupări, multe state membre cerând o abordare mai dură.

Într-o scrisoare trimisă liderilor europeni înaintea unui summit de două zile de la Bruxelles, în octombrie anul trecut, președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a susținut cu fermitate ideea înfiinţării „centrelor de repatriere” . În text, exponentul conservator german a afirmat că protocolul privind migrația convenit între Italia și Albania – care a făcut obiectul a numeroase provocări legale – ar putea reprezenta un exemplu de direcție de urmat.

Brunner a propus şi introducerea unei obligații pentru migranţii repatriaţi de a „coopera și de a li se prezenta consecințele clare” în cazul în care nu respectă regulile, consolidând astfel regulile pentru „repatriații care reprezintă o amenințare la adresa securității” și facilitând recunoașterea reciprocă a deciziilor de repatriere între țările membre. Miniștrii din „Danemarca, Islanda, Liechtenstein, Lituania, Malta, Norvegia, România, Slovenia și Suedia” au salutat „obligațiile clare ale migranţilor repatriaţi și sancțiunile” pentru cei care refuză să coopereze.

Potrivit procesului-verbal mai multe guverne au fost de acord cu ideea recunoașterii reciproce a deciziilor de repatriere între statele membre, în timp ce doar Franța s-a opus cu fermitate.

Spania, sprijinită de Portugalia, România, Slovacia și Islanda, a cerut o întărire a rolului Frontex, agenția de frontieră a Uniunii Europene, pentru repatrieri. Agenția „a fost de acord cu propunerea […] și a subliniat necesitatea de a dispune de resurse adecvate”, se arată în procesul-verbal.

În discursul său de realegere din vară, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunțase deja planul de a tripla personalul Frontex.

Procesul-verbal indică faptul că s-a discutat și despre traficul de migranți la granițele cu Rusia și Belarus. Brunner a reamintit statelor membre că pot întreprinde „acțiunile necesare pentru a face față actorilor ostili” care trimit migranți la frontierele externe. Cu toate acestea, orice acțiune care poate avea impact asupra solicitanților de azil este considerată o „măsură excepțională” și trebuie să respecte dreptul internațional.

În acest sens, Suedia a propus suspendarea regimurilor de azil „în circumstanțe excepționale” ca posibil răspuns pentru acești „actori ostili”. Ideea reflectă inițiative similare luate recent de Finlanda și Polonia.

După publicarea propunerii privind repatrierea solicitanților de azil, Comisia Europeană va demara procesul legislativ, care durează în general în jur de doi ani.

Brunner va fi responsabil cu implementarea noului Pact pentru Migrație și Azil, reforma de anvergură care a fost aprobată în mai după aproape patru ani de negocieri dificile. Parlamentul consideră Pactul o realizare istorică și dorește ca fiecare stat membru să respecte noile reguli.

Polonia și Ungaria, totuși, au declarat deschis că nu doresc să facă acest lucru, alimentând temerile că reforma complexă s-ar putea destrăma înainte să i se ofere șansa de a produce rezultate. Brunner s-a angajat să ia măsuri legale împotriva celor care nu respectă regulile. „Dacă este necesar și justificat, ar putea fi inițiată o procedură de încălcare a dreptului comunitar”, a spus el.
Sursa: EURONEWS / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel