Mare expoziție dedicată lui Constantin Brâncuși la Roma

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Sculptorului român Constantin Brâncuși, considerat unul dintre cei mai importanți ai secolului XX, îi este dedicată expoziția „Constantin Brâncuși – Originile Infinitului”, care se deschide pe 20 februarie la Piețele lui Traian – Muzeul Forurilor Imperiale din Roma, unde va rămâne până pe 19 iulie, transmite ANSA, citată de Rador.

Aceasta prezintă nouă lucrări reprezentative pentru universul artistic al lui Brâncuși, plus o serie de „stâlpi” sculptați în lemn de esență tare din Oltenia sa natală, demonstrând modul în care utilizarea tehnicii „taille directe” și a motivelor arhaice de sculptură au influențat metodele și simbolurile sculptorului.

Brâncuși, de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 150 de ani, a avut un parcurs artistic care, la vârsta de 28 de ani, l-a condus la Paris, unde a fost influențat de artiști precum Medardo Rosso și Auguste Rodin și a legat o mare prietenie cu Amedeo Modigliani.

În opera lui Brâncuși, fundamentele latine și romane ale sculpturii se îmbină cu modernismul european.

Expoziția, curatoriată de Erwin Kessler, directorul Muzeului Național de Artă al României, își propune să celebreze în cadrul programului bilateral al anului cultural România-Italia 2026 una dintre figurile fondatoare ale sculpturii moderne.

Cealaltă temă centrală a expoziției este comparația cu sculptura romană antică, pe care Brâncuși a studiat-o în anii săi de formare, ca model de perfecțiune formală și punct de plecare pentru abstractizarea formelor.

„Brâncuși a fost un artist bine pregătit, cu un dosar academic foarte respectat; nu a fost un primitivist autodidact”, subliniază curatorul.

Deși la Paris s-a distanțat de studiile pe care le-a absolvit la Academia de Arte Frumoase din București, a cultivat un interes profund pentru mit, arhaism și fragmentarea clasică.

Expoziția reconstituie calea care l-a condus pe Brâncuși de la figurația realistă (cum ar fi în Capul de copil din bronz) la o sinteză modernistă bazată pe simplificarea extremă și arhetipul abstract. Aceasta include capodopere precum Domnişoara Pogany (una dintre versiunile acestei serii, începând cu cea principală din 1913), Prometeu (1911) și Tors (1909–1910). Acesta din urmă este o jumătate de coapsă din marmură, concepută intenționat de artist ca un fragment aparent rupt sau deteriorat al unei presupuse Venus antice, flancată aici de capul deliberat brut sau fals neterminat al unei Danaide.

Expoziția evidențiază modul în care Brâncuși a fuzionat două tradiții aparent opuse – cea românească arhaică și cea romană clasică – într-o viziune radical nouă asupra sculpturii, anticipând o concepție modernă a spațiului, timpului și formei ca expresii esențiale ale infinitului.

„Sculptarea absolutului, eliberarea materiei de povara contingenței pentru a o livra eternității: aceasta este moștenirea pe care Constantin Brâncuși o încredințează istoriei artei mondiale și pe care o celebrăm astăzi cu această expoziție extraordinară la Piața lui Traian”, a spus Federico Mollicone, președintele Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților, care a contribuit la promovarea expoziției împreună cu Roma Capitale și Superintendența Capitolină pentru Patrimoniul Cultural, sub patronajul Ministerului Culturii.

Alături de relația sa cu antichitatea, expoziția romană demonstrează interesul continuu al lui Brâncuși pentru mitologie ca și cadru conceptual desemnificații simbolice și filosofice: vizitatorii sunt întâmpinaţi la Piața lui Traian de monumentala Rugăciune, un bronz conceput pentru un monument funerar, simbol al unei credințe interioare aproape paleocreștine care conectează vizual realismul și abstracția esențială, reprezentarea concretă și extrapolarea simbolică.

Traducerea: Cătălina Păunel