Liturghia mâinilor: În Oradea există o „Biserică a surzilor”, unde preotul ține slujbele în limbajul semnelor / ”Surzii sunt mai agitați decât restul oamenilor, își pierd interesul repede dacă ai mesaje prea complicate”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Preot atipic, părintele Cristian Masaric (foto) slujește comunitatea surzilor orădeni de 26 de ani. „Surzii sunt mai agitați decât restul oamenilor, încearcă să țină tot timpul contactul cu lumea din jur, își pierd interesul repede dacă ai mesaje prea complicate și sunt puțin suspicioși. Pentru că nu aud, sunt înclinați să creadă că vorbești despre ei. Dacă le explici pe îndelete și văd că ești sincer, sunt foarte deschiși și prietenoși”, spune părintele Cristian, relatează Bihoreanul.

În Liturghia părintelui Cristian Masaric nu bat clopotele, nu se aude toaca și nu răsună corul. Preotul predică rotind lângă tâmplă mâna dreaptă cu degetele arătătoare și mijlocii încrucișate – pe stradă, gestul ar putea însemna undeva între „nebun” și „elicopter”. Apoi își întinde mâinile în fața pieptului cu palmele suprapuse. Stânga de dedesubt susține dreapta, de parcă ar vrea să o ridice…

În capela improvizată din sala de ședințe a Protopopiatului Ortodox al Oradiei din strada Roman Ciorogariu nu există, însă, aproximări. Gesturile trebuie să aibă – și au – un sens precis. „Dumnezeu să vă ajute”, își „traduce” preotul gesturile în cuvinte, cu voce blajină pentru credincioșii care pot auzi sau măcar citi pe buze. Sala îi răspunde entuziast, cu un foșnet iscat de zecile de mâini care își fac semnul crucii. O credință simplă și tare, fără pricesne și înflorituri.

Articolul poate fi citit integral în Bihoreanul