Investițiile în natură oferă oportunități pe care UE nu le poate rata (Op-ed de Ursula von der Leyen și Jessika Roswall)

Articol de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene și Jessika Roswall, comisara europeană pentru Mediu, Reziliența Apei și o Economie Circulară Competitivă.

Trei sferturi din totalul întreprinderilor depind, într-un fel sau altul, de natură. Pentru materii prime precum lemnul, bumbacul și produsele agricole. Pentru serviciile ecosistemice, cum ar fi microbii și organismele care favorizează descompunerea, asigurând fertilitatea terenurilor agricole. Pentru protecția împotriva fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi liniile de coastă și zonele inundabile, care protejează o infrastructură valoroasă.

Aceasta înseamnă că, atunci când natura prosperă, prosperă și întreprinderile. Iar atunci când natura suferă, suferă și întreprinderile.

Astăzi vedem foarte clar acest lucru. Riscul climatic a dus la creșterea bruscă a primelor de asigurare. Inundațiile au perturbat lanțurile de aprovizionare și au deteriorat infrastructura critică. Scăderea populațiilor de insecte polenizatoare a afectat producția agricolă. Potrivit cercetărilor Forumului Economic Mondial, din cauza riscurilor climatice, întreprinderile care nu se adaptează vor pierde până la 7 % din veniturile anuale în următorul deceniu – echivalentul pierderilor înregistrate în timpul pandemiei de COVID-19 o dată la doi ani.

Acest preț este pur și simplu prea mare. A sosit momentul ca natura să fie înscrisă în bilanț. Să investim în ea și să o recunoaștem ca activ – un activ care plătește dividende, și astăzi, și mâine.

Uniunea Europeană și statele sale membre au furnizat o finanțare semnificativă pentru natură și vor continua să facă acest lucru. Investițiile publice nu sunt însă suficiente. Trebuie să creăm un sistem care să stimuleze sectorul privat să investească în natură. Avem nevoie de o piață funcțională care să recompenseze întreprinderile, fermierii și investitorii care au grijă de terenurile noastre, de marea noastră și de cerul nostru.

Creditele pentru natură apar ca un instrument promițător și inovator de schimbare a modului în care prețuim natura. În fapt, ele creează o oportunitate de afaceri pentru a investi în natură – stimulând biodiversitatea, conservând habitatele sau creând altele noi. În schimb, aceste investiții generează venituri pentru cei care muncesc pentru a proteja natura. Fermieri care își diversifică culturile. Proprietari de terenuri care sprijină ecosistemele din zonele umede. Silvicultori care protejează stocurile de carbon amenințate.

Știm că acest model poate funcționa, pentru că avem dovezi în acest sens. În urmă cu douăzeci de ani, Uniunea Europeană a creat o piață eficientă a carbonului. Logica este simplă. Dacă vrei să poluezi, plătești. Dacă vrei să eviți să plătești, inovezi. Prin urmare, acesta este un instrument eficient, orientat către piață, care stimulează sectorul privat să inoveze. Și a funcționat! În aceste două decenii, emisiile de gaze cu efect de seră în Europa au scăzut cu aproape 50 %, iar economia a crescut. Prețul pe care l-am stabilit pentru carbon a atras 180 de miliarde EUR, sumă care acum este reinvestită în proiecte climatice și în inovare.

Oricât de reușită a fost această experiență, știm că natura în sine este mai complexă și mai diversă decât carbonul. Ce au în comun uleiul de măsline grec și brazii finlandezi? Cum să comparăm un proiect de sprijinire a zonelor umede cu reîmpădurirea? Instituirea acestui nou sistem va ridica o serie de întrebări noi și dificile – printre care și întrebarea: cum să măsurăm și să cuantificăm impactul acțiunilor pozitive pentru natură?

Pentru a asigura succesul creditelor pentru natură, avem nevoie de un sistem riguros de măsurare și de metodologii practice pentru măsurarea succesului. Avem nevoie de structuri de guvernanță solide și de un acces echitabil oferit actorilor locali. Avem nevoie de previzibilitate pentru a atrage investitori locali. Avem nevoie de sisteme de verificare și de o transparență reală, pentru a combate dezinformarea ecologică. De asemenea, trebuie să evităm sarcinile administrative împovărătoare, pentru ca participarea să devină ușoară și atractivă.

Aceste chestiuni sunt complexe, dar pot fi rezolvate. Cu atât mai mult cu cât tendințele actuale sunt de partea noastră. Cererea de credite pentru natură este în creștere, atât în UE, cât și la nivel mondial. În prezent, UE sprijină proiecte-pilot în Franța și Estonia, dar se profilează și alte astfel de proiecte. Unele state membre și-au dezvoltat propriul sistem. Iar peste tot în lume, autoritățile locale și întreprinderile pun în aplicare noi proiecte.

Potrivit Forumului Economic Mondial, cererea globală de credite pentru natură ar putea ajunge la 180 de miliarde de dolari până în 2050. Gama potențialilor cumpărători este largă, întrucât perspectivele oferite sunt atractive. Pe măsură ce ne confruntăm cu tot mai multe episoade de inundații și de secetă, întreprinderile doresc să își securizeze lanțurile de aprovizionare, să reducă primele de asigurare și să promoveze acțiuni pozitive pentru natură. Instituțiile financiare încep să trateze riscurile pentru biodiversitate ca pe un risc financiar major care trebuie atenuat.

Săptămâna aceasta, Comisia Europeană a prezentat o foaie de parcurs privind creditele pentru natură, cu scopul de a stimula finanțarea privată și de a crea noi surse de venituri pentru companii. Dorim să dezvoltăm această piață pas cu pas, de jos în sus, împreună cu comunitățile locale și cu părțile interesate. UE – cu piața sa unică de 450 de milioane de persoane și 25 de milioane de întreprinderi – se află într-o poziție ideală pentru a extinde aceste piețe inovatoare, pentru a promova interesul investitorilor și pentru a proteja integritatea pieței.

De prea mult timp, am valorizat degradarea naturii, nu refacerea ei. Dar cu investiții și stimulentele adecvate, putem construi soluții mai inteligente, avantajoase pentru toată lumea. Pentru natură, pentru întreprinderi și, în cele din urmă, pentru oameni.