INTERVIU Vicepremierul Olha Stefanishyna: Semnalul clar că Georgia și Ucraina vor primi un plan de aderare la NATO ar demonstra că Rusia nu are o voce în NATO / Ridicarea sancțiunilor SUA pentru Nord Stream 2 e o situație foarte apăsătoare pentru noi / Avem multe referiri la limba moldovenească în legislație, va fi nevoie și de timp să o modificăm

Olha Stefanishyna, vicepremier pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică în Guvernul Ucrainei, cere într-un interviu pentru G4Media.ro un plan clar de aderare la NATO pentru țara sa și spune că reformele cerute de partenerii europeni și euro-atlantici ar trebui să ducă la intrarea în NATO. Oficialul ucrainean mai arată că decizia Germaniei de a nu vinde arme Ucrainei ”reprezintă continuarea unei persistente lipse de voință de a irita Rusia”. În ceea ce privește relația Kievului cu minoritatea română, Olha Stefanishyna susține că există un dialog bilateral și anunță că va dura până când referirile la așa-zisa limbă moldovenească vor fi eliminate din legislația internă.

• Carte de vizită Olha Stefanishyna. Este vicepremier pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică în Guvernul Ucrainei din iunie 2020. Are 13 ani de experiență în domeniul dreptului european și internațional. A lucrat în Ministerul Justiției, a fost director general al Biroului guvernamental pentru Integrare Europeană și Euro-Atlantică. Are un master în drept internațional și o diplomă în economie. A studiat la Academia Diplomatică din Viena și la Școala Estoniană de Diplomație.

Interviul complet:

 Reporter: Ce întâlniri ați avut în România cu ocazia vizitei făcute pentru participarea la forumul organizat de Aspen și German Marshall Fund?

Evenimentul organizat de Aspen Institute Romania și German Marshall Fund (GMF) a fost planificat de mult timp pentru lansarea unei platforme de discuții legate de securitatea în regiunea Mării Negre. Acesta este primul forum care va servi ca platformă pentru aceste discuții. M-am concentrat pe un număr limitat de întâlniri legate de securitatea națională și politicile de apărare, precum și de aspirațiile europene și euroatlantice. Am avut programată o discuție cu ministrul Apărării, cu vicepremierul Dan Barna și cu președinții comisiilor relevante din Parlament. Discuțiile cu vicepremierul au o agendă mai largă, dar accentul a fost pus pe viitorul summit NATO și întâlnirea ministerială NATO programată în luna decembrie, în Riga. E timpul să discutăm care sunt deciziile așteptate de la viitorul summit NATO.

Reporter: Care sunt subiectele discutate cu oficialii români?

Există un număr de inițiative legate de securitatea și cooperarea la Marea Neagră, care includ nu doar România, ci și Turcia, Bulgaria și Georgia. Au existat inițiative deja inițiative puse pe agendă. Recenta escaladare din Donbas a arătat că nu e necesar doar ca Rusia să fie făcută responsabilă pentru acțiunile sale ilegale, ci și să ne asigurăm că toată comunitatea internațională și partenerii noștri limitează acțiunile Rusiei. Cred că e important ca, pe durata acestei vizite, să întărim dialogul legat de construirea unei strategii în regiunea Mării Negre. Ucraina a sugerat un draft de înțelegere despre cooperarea la Marea Neagră între Ucraina, România, Georgia, Bulgaria și Turcia, deci și aceasta e parte a discuției.

Discutăm și despre participarea Ucrainei la exercițiile militare. Ucraina e o țară care a primit statutul de Enhanced Opportunities Partner acum un an și întâlnirea cu ministrul Apărării e despre cum putem să întărim dialogul pe baza propunerilor pe care le-am făcut în urmă cu un an.

România a fost un puternic susținător al aspirațiilor euroatlantice ale Ucrainei și a arătat în practică această susținere pentru integritatea și suveranitate teritorială, precum și pentru sancțiuni la adresa Rusiei.

Acum vedem lipsa de consens între aliații din NATO nu doar despre obținerea unui Membership Action Plan pentru Ucraina, dar și despre o varietate de alte teme. Chiar ne dorim să avem susținere din partea României, deoarece Ucraina nu are o voce în NATO, dar România are.

Reporter: Ati menționat Rusia, la ce mișcări vă așteptați din partea Moscovei, după recenta escaladare a situației de la granița cu Ucraina?

În primul rând, anunțul retragerii trupelor rusești a fost mai mult o declarație, dar am văzut în pactică faptul că doar trupele au fost mutate puțin mai departe de graniță, în timp ce tehnica militară a rămas pe graniță. Acest fapt arată pregătirea Rusiei pentru a reveni la escaladarea situației.

E important că, pentru Ucraina, Rusia nu mai are surprize. Niciodată nu am crezut că această dezescaladare va dura. De aceea, imediat după anunțul Rusiei, am început să cerem comunității internaționale să se mobilizeze pentru a realiza reziliența, pentru a face management de criză, pentru a admite realitatea că Rusia testează unitatea partenerilor înaintea viitorului summit SUA – Rusia și a summitului NATO.

Am început imediat să mobilizăm susținerea comunității internaționale pentru a cere Rusiei să respecte Protocolului de la Minsk. Am cerut UE să ia în calcul ca noua strategie legată de Rusia să ia în calcul necesitatea întăririi sancțiunilor, precum și pregătirea în avans a unui pachet de noi măsuri restrictive care să fie aplicate în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului – fie că e vorba despre cazul Alexei Navalnîi sau otrăvirea altei persoane, represiuni politice sau invazia militară a teritoriului Ucrainei.

Credem că o strategie legată de Rusia înseamnă creșterea rezilienței în fața amenințărilor hibride, pregătirea permanentă pentru o agresiune militară și capacitatea de a impune noi măsuri restrictive, pentru a arăta că acestea au un cost uriaș.

Ucraina consideră că cel mai potrivit răspuns la acțiunile agresive ale Rusiei e ca Rusia să nu aibă o voce în NATO. Unitatea translatlantică privind perspectiva de aderare a Georgiei și Ucrainei și semnalul clar că Georgia și Ucraina vor primi un plan clar de aderare la NATO (Membership Action Plan) ar demonstra cu adevărat că Rusia nu are o voce în NATO.

Rep: Dar am văzut că Germania a anunțat oficial că nu va vinde arme Ucrainei, așa cum ceruse președintele Zelenski. E o surpriză decizia Germaniei?

Noi continuăm să credem că, la un moment dat, susținerea politică va fi transformată și în susținere foarte practică. Chestiunea furnizării bilaterale de arme letale a fost pusă în discuție încă din 2014 și, deci, nu e o surpriză pentru noi. E important însă de menționat că Ucraina nu cere susținere în acest caz, ci e vorba despre o discuție pur comercială.

Rep: Și Germania nu vrea să vândă arme Ucrainei…

Sunt multe țări care susțin acestă necesitate. Dar, firește, noi credem că această decizie reprezintă continuarea unei persistente lipse de voință de a irita Rusia, și această lipsă de voință e adânc impregnată în fiecare decizie luată pe multe paliere. Deci nu e o surpriză pentru noi, e o chestiune care datează încă din 2014 și credem că demonstrează de asemenea cât de bine funcționează amenințările hibride ale Rusiei și narativele Rusiei.

Rep: Administrația Biden a ridicat sancțiunile pentru companiile care construiesc Nord Stream 2, cum a perceput Ucraina această decizie?

E o situație foarte apăsătoare pentru noi, pentru că, încă de la formarea noii administrația Biden, am discutat despre viitorul acestor sancțiuni, iar Ucraina a fost foarte activă.

Pe lângă faptul că au fost ridicate aceste sancțiuni, e important că decizia a fost luată știindu-se că proiectul Nord Stream 2 subminează securitatea energetică a Ucrainei. Dar credem că mai e posibilă re-impunerea sancțiunilor. Și cred că lecția cu adevărat importantă pentru noi e că nimeni nu va lupta pentru țara noastră, suntem doar noi.

Rep: Deci vă simțiți singuri?

Înțelegem că trebuie să ne creăm un set de instrumente care să garanteze securitatea energetică și securitatea în general pentru țara noastră. În primul rând, construim unitatea translatlantică legată de Membership Action Plan pentru Ucraina, care ar fi o investiție politică foarte importantă în stabilitatea acestei regiuni, nu doar a țării noastre. Alt instrument este integrarea Ucrainei în ENTSO-E, rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică.

Rep: Apropo de securitatea energetică, discutați cu România despre posibila aprovizionare a Ucrainei cu gaze naturale din Marea Neagră, un proiect îndelung amânat de București?

Avem aceste discuții. Recent, am schimbat conducerea companiei naționale de gaze și noul management face un audit al tuturor proiectelor, așa că durează activarea acestei dicuții. Dar noi avem capacitatea de reverse gas flow cu România, care este unul dintre cei mai de încredere parteneri ai Ucrainei.

Cooperăm bilateral cu România pe baza regulamentelor UE, care reprezintă o bună platformă pentru a descoperi noi oportunități. Iar acest proiect din Marea Neagră este o prioritate pentru noi.

Rep: Revenind la Rusia și mișcările sale de trupe, credeți că este o miză electorală pentru Putin înaintea alegerilor parlamentare din această toamnă să declanșeze un nou conflict în Ucraina? Ar putea să îi crească popularitatea o asemenea acțiune?

Am făcut o comparație între ratingul politic din 2014 al lui Vladimir Putin și cel de acum. În 2014 era la același nivel ca acum, dar a crescut semnificativ după anexarea ilegală a Crimeei și după invazia din Donețk și Luhansk.

Vedem că recenta escaladare a situației din Donbass a fost un test atât pentru comunitatea internațională, cât și pentru publicul intern, pentru a testa nivelul susținerii lui Putin. Dar, potrivit cercetării realizate de centrul sociologic Levada (unul dintre cele mai prestigioase din Rusia – nota redacției), populația rusă nu mai susține retorica militară. Nivelul susținerii scade, dar credem că acest lucru s-ar putea să nu îl împiedice pe Putin să decidă o nou invazie militară. Un lucru însă s-a schimbat în Rusia în ultimii șapte ani – percepția populației.

Rep: Legat de Ucraina și aspiratiile de integrare euro-atlantică: o mare miză pentru UE și SUA sunt reformele. Dar o parte importantă a economiei ucrainene e controlată de oligarhi, așa cum a spus și secretarul american de Stat, Antony Blinken. Ce face guvernul Ucrainei pentru a rezolva această problemă?

În Ucraina discutăm constant despre reforme și impactul asupra aspirațiilor noastre. Din 2014 am auzit constant de la parteneri că nu sunt suficiente reforme, că ar trebuie să facem de două ori mai multe, și le facem. Dar acum, după 7 ani, Ucraina s-a transformat enorm. Am terminat reforma descentralizării, piața energiei este bazată complet pe regulile UE, chiar și noul contract de gaze cu Rusia are la bază regulile UE. Am făcut o digitalizare masivă, astfel încât nu mai există spațiu pentru mica corupție în Ucraina, poți face totul de pe smartphone fără să fii nevoit să te întâlnești cu funcționarii. Am lansat și programul de privatizări. Am devenit unul dintre cei mai mari parteneri ai NATO, participăm la toate exercițiile.

Angajamentul pentru reforme există, avem o combinație unică între președinte și guvern, integrarea europeană și euroatlantică ne unesc. Nu avem întotdeauna soluțiile sau deciziile perfecte. Dar e important să facem o demarcație între aceste chestiuni. Avem perspectiva aderării la NATO, care a fost luată în 2008, acum 13 ani. Aceasta nu s-a materializat.

Rep: E clar că Ucraina e frustrată din acest motiv. Dar credeți că aceste reforme cerute de UE și NATO sunt simple pretexte?

Sunt realmente reforme structurale, importante, și Ucraina continuă această agendă. De exemplu – reforma serviciilor secrete și a legislației din domeniu, care funcționa până în 2020 după vechile standarde sovietice.

Vrem ca aceste reforme să fie parte din Membership Action Plan. Deci ceea ce vedem e că decizia legată de Membership Action Plan nu e nimic altceva decât despre câștigarea capitalului politic pentru a aduce din nou discuția despre reforme, nu despre apartenența la NATO. Și, de fapt, ceea ce auzim este vocea Rusiei în NATO. Nimeni nu vrea să irite Rusia, nimeni nu vrea să ia o decizie, dar o decizie a fost luată deja în 2008 pentru Georgia și Ucraina, și după acea decizie Rusia a invadat Georgia, apoi Ucraina în 2014.

Deci e realmente complicat și cred că e important că țara mea face reforme serioase și merită să primească în schimb predictibilitate pe tema aderării la NATO.

Rep: Pe de altă parte, când vorbiți de reforme, vedem exemplul României, care a susținut permanent Ucraina, atât în ceea ce privește relația cu Rusia, cât și în criza provocată de pandemia de Covid. Iar România cere de ani buni respectarea drepturilor minorității române și nu vedem niciun răspuns. Cum vă așteptați la susținere din partea României, când Ucraina, la rândul ei, nu îndeplinește nevoile minorității române?

Înainte de toate trebuie menționat că țările noastre sunt într-un dialog constructiv și regulat pe această temă.

Rep: Dar e un dialog fără rezultate.

Dar este dialog. Există o anumită logică în spatele reformelor făcute de Ucraine, au existat decizii luate de Comisia de la Veneția. E nevoie de timp. Și chiar România și alte state membre NATO din vecinătate au încă discuții pe multe chestiuni și acestea vor dura mult timp.

Dar există potențial de soluționare a acestor subiecte, pentru că există o înțelegere între miniștrii Afacerilor Externe pentru a reuni comisiile relevante pe subiectele educație, minorități și Membership Action Plan.

E aproape încheiată o înțelegere legată de protocolul ultimei ședințe a comisiei interguvernamentale pentru minorități naționale. Este un document esențial pe care trebuie să existe o înțelegere. Deci există dialog. Chiar cred că nu trebuie să ne grăbim în aceste chestiuni. Și chiar dacă durează, e important că dialogul există, că nu există o retorică agresivă, că există o înțelegere din ambele părți că atunci când discutăm despre reforme trebuie să luăm în calcul drepturile minoritățile, drepturile omului și educația. Dar întreaga discuție este despre cum putem să ne prezervăm interesul național când vine vorba despre dreptul la educație în limba ucraineană, limba națională.

Rep: Nu știu cum funcționează acest dialog, ultimul exemplu e chiar curios. A existat o discuție între cei doi președinți, iar comunicatele oficiale de presă arată complet diferit. În comunicatul președintelui Iohannis e menționată pe larg discuția pe tema minorității române, în timp ce comunicatul emis de președintele Ucrainei nici măcar nu menționează acest subiect.

O altă chestiune e legată de așa-zisa limbă moldovenească. Cum se face că Rusia și Ucraina sunt singurele țări din lume care o recunosc?

Acesta e un subiect nou, abia recent a fost pus în discuție. Cred că Ucraina tocmai a făcut un pas important, a recunoscut identitatea limbilor române și moldovenească. Reprezentanții comunității române din Ucraina sprijină acest lucru. Totodată, avem o comunitate importantă în Ucraina care se consideră moldoveni și vorbitori de limba moldovenească și va fi nevoie de timp pentru ca ei să accepte aceasta. Avem multe referiri la limba moldovenească în legislație, va fi nevoie și de timp să modificăm această legislație, dar ne îndreptăm în această direcție.

Rep: Care e viziunea strategică a Ucrainei față de România pe termen mediu și lung?

Ar trebui să punem accent pe Securitatea în zona Mării Negre, strategia Dunării, strategia Munților Carpați – avem multe lucuri în comun în termenii contextului istoric. Și sunt încrezătoare că aceeași abordare există și în România.

În termenii cooperării strategice, stabilitatea regională depinde de unitate. Deci, într-o viziune strategică, Ucraina și România ar trebui să fie lideri în strategia Mării Negre, în asigurarea stabilității la Marea Neagră.