Energia care rămâne în sat: cum pot comunitățile să producă energie pentru școală, iluminat public și primărie și să transforme panourile solare în dezvoltare locală

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cum ar arăta tranziția energetică dacă nu ar mai începe din birouri centrale sau din strategiile marilor investitori, ci din curțile oamenilor? Dacă energia produsă într-un sat ar rămâne, în mod real, în beneficiul celor care locuiesc acolo?

Cu peste 500 de milioane de euro alocate prin PNRR pentru comunitățile de energie, România se află în fața unei alegeri strategice: transformă regenerabilele într-o simplă infrastructură sau le folosește ca instrument de dezvoltare locală?

Potrivit cercetătorului Dr. Sorin Cebotari, specializat în economie circulară și dezvoltare sustenabilă, adevărata miză nu este doar capacitatea instalată, ci cine controlează proiectul și„ cum sunt distribuite beneficiile în comunitate”. În opinia sa, atunci când energia este deținută local, aceasta poate deveni un catalizator al dezvoltării rurale, nu doar o investiție tehnică.

Dincolo de panouri și turbine: cine deține energia?

Discuția despre energia verde este adesea tehnică: megawați instalați, randamente, finanțări. Însă diferența apare în modelul de proprietate.

În modelul clasic, un investitor dezvoltă un parc fotovoltaic sau eolian, comercializează energia, iar comunitatea locală beneficiază limitat – prin taxe sau locuri de muncă temporare. În modelul comunitar, cetățenii, primăria sau o cooperativă energetică devin proprietari sau co-proprietari.

Profitul nu dispare, dar devine un mijloc, nu un scop. „Energia poate susține reducerea facturilor, consolidarea serviciilor publice sau creșterea autonomiei locale”, explică Dr. Cebotari în lucrările sale dedicate relației dintre energie regenerabilă și dezvoltare regională.

Astfel, energia nu mai este doar o marfă tranzacționată, ci o resursă economică locală.

Când energia ține banii în comunitate

Un proiect regenerabil deținut local schimbă logica economică a satului. Veniturile și taxele rămân în bugetul local. Energia produsă poate alimenta iluminatul public, școala sau primăria, iar economiile realizate pot fi redirecționate către alte investiții.

Această retenție locală a valorii este esențială pentru reziliența economică a comunităților rurale, subliniază cercetătorul. Într-un context marcat de migrație și îmbătrânire demografică, proiectele energetice comunitare pot crea un nou tip de stabilitate financiară și instituțională.

O școală de guvernanță locală

Beneficiile nu sunt doar economice. Gestionarea unui parc fotovoltaic sau a unei cooperative energetice presupune competențe administrative, juridice și financiare. Comunitățile sunt nevoite să învețe legislația, să gestioneze contracte, să planifice investiții.

„Energia comunitară funcționează ca o școală de guvernanță. Actorii locali își dezvoltă capacitatea de negociere și devin mai predispuși să inițieze alte proiecte”, arată Dr. Cebotari, citând concluzii din cercetările publicate în reviste precum Energy for Sustainable Development.

Această acumulare de competență poate avea efecte pe termen lung asupra dezvoltării locale.

Tehnologia nu este un element rigid. În proiectele comunitare, soluțiile sunt adaptate specificului local – de la dimensiunea consumului până la structura gospodăriilor sau capacitatea rețelei.

Prin implicare directă, comunitățile pot contribui inclusiv la ajustarea cadrului legislativ și la dezvoltarea unor modele mai flexibile. „Interacțiunea dintre comunitate și tehnologie generează un proces de co-evoluție: oamenii învață să opereze sistemul, iar sistemul este adaptat nevoilor lor”, explică cercetătorul.

Ce înseamnă asta pentru România?

România a înregistrat o creștere semnificativă a producției de energie regenerabilă în ultimul deceniu. Totuși, viitorul tranziției energetice nu va fi decis doar de capacitatea instalată, ci de gradul de implicare a comunităților.

Sprijinirea proiectelor deținute local ar putea contribui la consolidarea administrației în mediul rural, la dezvoltarea unor economii locale mai reziliente și la stimularea participării civice.

„Tranziția energetică nu este doar o chestiune de tehnologie sau de atingere a unor ținte climatice. Este, în egală măsură, o chestiune de guvernanță, distribuție a resurselor și capacitate locală”, afirmă Cebotari.

Dacă energia rămâne în comunitate, nu rămâne doar electricitate. Rămâne competență, autonomie și șansa reală de a construi dezvoltarea din interior.

Articol bazat pe cercetările Dr. Sorin Cebotari privind relația dintre energie regenerabilă și dezvoltare regională, publicate în reviste internaționale, inclusiv Energy for Sustainable Development și studii dedicate regiunii Dunării.