Drama muncitorilor sezonieri în pandemie. A procedat corect statul român ridicând în cazul lor restricțiile de circulație?

Circa 2000 de muncitori sezonieri s-au înghesuit, joi dimineața, în parcarea din fața aeroportului din Cluj-Napoca pentru a pleca în Germania cu avioane charter. Fermierii germani au făcut presiuni și lobby intens în ultimele săptămâni pe lângă guvernul de la Berlin pentru a ridica restricțiile în cazul muncitorilor români.

Aceștia reprezintă, pe lângă bulgari și polonezi, 85 la sută din totalul sezonierilor care ajută în această perioadă la recoltarea sparanghelului și a altor produse agricole de sezon. Fără ei, fermierii germani riscă să rămână cu recolta pe câmp, astfel că prezenta lor a devenit vitală pentru economia Germaniei.

În urmă cu o săptămână, pe data de 2 aprilie, guvernul de la Berlin anunța că a acceptat ca un contingent de 4000 de muncitori sezonieri să intre în Germania, țară lovită din plin de pandemia de coronavirus, dar în condiții stricte.

Muncitorii nu pot veni decât cu avioane charter sau în grup. Ar urma să fie verificată și starea lor de sănătate la graniță. În cazul în care vor fi indicii de infectare cu coronavirus, intrarea în Germania va fi refuzată.

Muncitorii veniți să ajute la recoltare ar urma să lucreze separat de ceilalți angajați timp de 14 zile de la sosire. Nu vor avea voie să părăsească locul de muncă.

Altfel spus, Germania s-a organizat bine înainte de a ridica unele restricții și s-a asigurat că limitează la maximum pericolul de a introduce, prin cei 4000 de muncitori sezonieri, un nou focar de coronavirus în țară.

În Germania se înregistrau, joi după amiază, 113,296 de cazuri de infectare și 2,349 de decese.

Guvernul român a răspuns presiunilor exercitate de Germania (și nu numai, italienii se confruntă cu probleme similare), iar pe data de 4 aprilie a cuprins în ordonanța militară numărul 7 o prevedere prin care ridică unele restricții de călătorie, cu dedicație pentru muncitorii sezonieri.

• Articolul 10 prevede următoarele:  „ (1) Sunt permise zborurile efectuate de toți operatorii aerieni prin curse neregulate (charter), pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităților competente din țara de destinație. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică lucrătorilor care își desfășoară activitatea în domeniul sanitar și al asistenței sociale.

Și Italia a anunțat că 15 mii de români vor veni la munci agricole în nordul țării, adică în epicentrul epidemiei, după ce statul român a relaxat restricțiile în cazul sezonierilor.

Numai că guvernul român nu s-a organizat la fel de bine ca guvernul german și nu a anticipat haosul, altminteri predictibil, care va urma.

N-a mai stabilit nimeni cum și în ce condiții pot călători în țară acești muncitori sezonieri, cum trebuie organizate, anunțate și gestionate deplasările în grup, astfel încăt riscurile de infectare să fie limitate. Firmele de recrutare i-au adunat rapid pe muncitori în autocare (din câte aud mulți erau din Suceava sau din zonă), au vâjâit prin țară, iar la Cluj nimeni nu știa de sosirea lor).

Joi la prânz am constatat cu stupoare că zeci de autocare venite din toate colțurile țării au vărsat în parcarea din fața aeroportului din Cluj vreo 2000 de muncitori sezonieri. Buluciți unii în alții, au așteptat ore în șir, fără să respecte vreo regulă de distanțare socială sau de protecție minimală, îmbarcarea către Germania.

Conducerea aeroportului a arătat cu degetul către Consiliul Județean, care administrează parcarea prin intermediul unei firme private. Reprezentanții CJ au întors acuzațiile, pe motiv că aeroportul nu ar fi anunțat sosirea celor 13 curse charter care urmau să preia muncitorii, deși cunoșteau acest lucru de câteva zile.

Situația muncitorilor sezonieri în vremea coronavirusului nu este deloc de invidiat. Ei și-au organizat de ani de zile viața în jurul fermelor din Germania, Italia sau Marea Britanie, care au nevoie de serviciile lor doar câteva luni pe an.

Muncesc acolo pe brânci, în condiții de multe ori grele, în agricultură, sperând să strângă în două-trei-patru luni câteva mii de euro, din care să trăiască în țară restul anului. Acum, pe lângă munca grea, se adaugă riscuri serioase de sănătate.

Trăiesc oricum o dramă, departe de familii, la care se adaugă acum spaima de coronavirus.

Lor, statul român nu prea are ce să le ofere. Ar trebui să fie chiar bucuros că există un debușeu pe piața muncii din Europa pentru ei, altfel ar fi devenit o povară socială și economică pentru statul român.

Pe de altă parte, prin ridicarea restricțiilor de călătorile în cazul muncitorilor sezonieri, care vor merge la muncă tocmai în țări puternic afectate de epidemie, România nu închide cercul vicios al infectărilor, ci deschide o breșă.

Mulți vor reveni după o lună, două sau trei din zone roșii. Chiar dacă vor intra în carantină la intrarea în țară, am văzut cu toții că disciplina și respectarea regulilor nu este chiar punctul forte al celor care se întorc acasă.

Prin urmare, cât de corectă este decizia ridicării restricțiilor în cazul muncitorilor sezonieri? Avea guvernul României de ales? Putea să amâne o astfel de decizie, câtă vreme tuturor celorlalți le cere să stea acasă și să respecte cu strictețe măsurile de izolare?

În treacăt fie spus, este cred prima dată când presa germană publică zeci de articole în care se vorbește de nevoia vitală de muncitori români, iar accentul nu mai cade pe hoți de buzunare, spărgătorii de locuințe, cerșetori sau prostituate.

Cei mai mulți dintre ei s-au întors deja în România și nu cred că se vor duce prea curând în țările exasperate de prezența lor, dar care azi constată că nu existau doar ei în viața lor, ci și muncitorii cu cârca, de care a ajuns să depindă agricultura, transportul sau alte sectoare-cheie din economie.