Dificila derusificare a Odesei – analiză Le Monde

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză LE MONDE (Franța), via Rador: Orașul, aflat mult timp sub influența Rusiei, apoi a Uniunii Sovietice, din cauza portului său și a accesului la Marea Neagră, continuă procesul de demontare a narațiunii proruse și de reapropriere a identității sale, spre nemulțumirea susținătorilor păstrării „moștenirii culturale ruse”.

Într-o curte interioară din centrul Odesei, marele oraș din sudul Ucrainei, ascunsă în spatele unei largi fațade clasice în stil italian, se află o mică cetate a artiștilor. Pereții exteriori ai unor case mici, înghesuite unele în altele, sunt acoperiți cu tablouri de toate dimensiunile, în culori vii. Solul este presărat cu obiecte eteroclite care lasă doar o potecă îngustă spre locuințele rezidenților. Una dintre uși, galbenă, acoperită cu o prelată galben-albastră, culorile Ucrainei, indică atelierul lui Kyrylo Bondarenko, pictor și artist plastic. Un afiș invită vizitatorii să intre fără să bată.

După un labirint de camere transformate în galerie de expoziție, artistul își întâmpină vizitatorul și îi arată spațiul de creație, singurul încălzit din casă. „Mi-am pierdut inspirația după invazia din 2022”, povestește el. „Am realizat câteva lucrări legate de război, dar rușii mi-au furat patru ani din viață. Și a trebuit să ducem lupta împotriva influenței Rusiei în artă, mai ales la Odesa, care s-a prezentat mereu ca un oraș rusofon.” Astăzi, se bucură să vadă că „în sfârșit, locuitorii Odesei încep să vorbească ucraineana și își dau seama că cultura și istoria sunt manipulate de Rusia pentru a controla mințile.”

Procesul de derusificare a Ucrainei a început în 2014, după revoluția Maidan, dar agresiunea rusă din 2022 l-a accelerat puternic. „După februarie 2022, am vânat spionii Moscovei care credeau că vor primi tancurile rusești cu brațele deschise, apoi am urmărit colaboraționiștii ucraineni din interiorul țării și din administrații”, își amintește Valentyn Nalyvaicenko, fost diplomat și fost șef al serviciilor de securitate internă (SBU, între 2006 și 2010 și apoi între 2014 și 2015), devenit deputat. El însuși, după cum amintește, a concediat în 2014 90% dintre conducătorii SBU și 40% dintre agenți din cauza legăturilor lor cu Rusia.

Rusia, sinonimă cu nenorocirea

Această derusificare era departe de a fi încheiată în 2022, mai ales într-un oraș precum Odesa, aflat mult timp sub influența Rusiei, apoi a Uniunii Sovietice, din cauza portului său și a accesului strategic la Marea Neagră. În patru ani, observă Serhi Hutsaliuk, șeful Institutului Ucrainean al Memoriei Naționale pentru regiunea de sud și ofițer în armata ucraineană, „se constată o reducere a influenței ruse la Odesa, determinată de plecarea în străinătate a unei părți importante a populației orașului și, odată cu aceasta, a unui sprijin pe care Moscova se putea baza”.

Opinia locuitorilor despre Rusia s-a schimbat, de asemenea, odată cu pierderile de vieți omenești din familii. În plus, Odesa a primit un număr mare de persoane strămutate din regiunile invadate sau apropiate de front din est și sud-est. Pentru acești oameni, Rusia este sinonimă doar cu nenorocirea, iar opinia lor cântărește acum în dezbaterea publică.

Artem Kartashov, un tânăr avocat din Odesa, s-a implicat puternic în structurile municipale însărcinate să „decolonizeze orașul”, redenumind străzile care glorificau imperiul rus și demontând statui sau monumente controversate. „Punctul culminant al acestei lupte pentru demontarea narațiunii proruse și a mitului unui oraș rusofon”, relatează el, „a avut loc în 2024, când 144 de străzi și-au schimbat numele”. Ar mai rămâne aproximativ douăzeci /de schimbat/. Juristul subliniază, de asemenea, importanța legilor adoptate, din 2014 încoace, de Rada (Parlamentul ucrainean), pentru interzicerea simbolurilor proruse evidente și sancționarea actelor de propagandă în favoarea Moscovei.

Pentru Serhi Hutsaliuk, momentul culminant al derusificării Odesei a avut loc la 15 octombrie 2025, când primarul Hennadi Truhanov, în vârstă de 60 de ani, a fost demis prin decret al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. „Este un mesaj puternic adresat populației”, consideră el, „deoarece, în timpul mandatelor sale, Truhanov a promovat constant imaginea Odesei ca oraș rus și a cultivat baza sa electorală în vârstă, nostalgică după Rusia”. Pentru a justifica această măsură, SBU a declarat că edilul deținea un pașaport rus, lucru negat de acesta. Ulterior, Zelenski l-a lipsit de cetățenia ucraineană. „Când președintele m-a privat de cetățenie”, declară Truhanov pentru Le Monde, „nu pe mine m-a lovit, ci pe cetățenii Odesei care m-au ales.”

„Ne ștergem propria istorie”

Fostul primar critică, de asemenea, politica de „decolonizare” lansată în oraș. „Am reușit să includ Odesa [în 2023] pe lista Patrimoniului mondial UNESCO, în special datorită scriitorilor noștri Isaac Babel (1894–1940) sau Evgheni Petrov (1902–1942); străzile care le purtau numele au fost redenumite între timp; ei nu erau proruşi, scriau despre Odesa. Nici măcar nu mai avem dreptul să ascultăm cântece despre Odesa (…), ne ștergem propria istorie, aceasta nu este istoria lui Putin.”

Un apropiat al său, Ivan Liptuga, pe care îl numise responsabil pentru afaceri culturale la primărie și care coordona și cooperarea internațională, turismul și relațiile cu UNESCO, a demisionat la o lună după el. „Trebuie să separăm atacul din februarie 2022 de moștenirea noastră culturală”, explică acesta. „Noul consiliu municipal nu are nicio viziune strategică, Odesa nu va fi niciodată ca Lvov, în vest; influențele noastre nu sunt europene, ci ruse.” El afirmă că „Putin ar fi atacat chiar și fără un pretext cultural sau istoric, acest război este doar produsul minții sale bolnave.”

Pentru el, un prorus este cineva care „speră ca armata rusă să ajungă la Odesa”, ceea ce este cazul „pentru foarte puțini oameni din oraș”. El neagă că ar avea o agendă politică sau o loialitate ascunsă față de Rusia în spatele discursului său cultural. „Mi-am recăpătat doar libertatea de exprimare după demisie”.

Devenit președinte al Clubului Internațional al Cetățenilor din Odesa, unde își primește vizitatorii, el respinge eticheta de „refugiu al proruşilor din Odesa” pe care i-au atribuit-o susținătorii „decolonizării”.

Grigory Barats, directorul clubului, care preferă să vorbească în rusă „din obișnuință”, afirmă că organizația are aproximativ o sută de membri – „mulți au părăsit Ucraina din cauza războiului”, precizează el – și o duzină de filiale în străinătate, în special în Statele Unite, Australia, Canada și Rep. Moldova. La fel ca în cazul multor pensionari din Odesa și din Ucraina, viața sa a fost marcată de Uniunea Sovietică, mai întâi în timpul serviciului militar, între 1968 și 1970, apoi ca tehnician și jurnalist, fiind și membru al Partidului Comunist. „Nu avem nicio nostalgie”, susține el, „dar refuzăm să împărțim oamenii pe criterii politice, religioase sau lingvistice. Când schimbă numele străzilor, ne pierdem în Odesa. Și dacă oamenii vor să vorbească rusă, este dreptul lor.”

Acest discurs, care separă cultura de politică într-o țară aflată în război, îl irită pe avocatul Kartashov. „Acest club s-a transformat într-un ONG pentru a trece neobservat, iar membrii săi se prezintă drept apărători ai culturii ruso-ucrainene din Odesa, dar sunt tot atâtea relee locale pentru Moscova, mai ales prin opoziția față de schimbarea numelor străzilor.” O strategie pe care, în opinia sa, autoritățile de la Kiev o subestimează, considerând că simpla înlăturare a lui Truhanov ar fi suficientă pentru a exercita presiune asupra susținătorilor ascunși ai Kremlinului.

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru