Radu Cosașu a murit la 92 de ani. A fost unul dintre cei mai respectați gazetari și scriitori

Unul dintre cei mai cunoscuți și respectați sciitori și jurnaliști români, Radu Cosașu s-a stins din viață noaptea trecută la Spitalul „Elias” din București, relatează gsp.ro.

Pe lângă activitatea literară, Cosașu a publicat constant cronică de film, culturală și cronică sportivă.

În ultimii aproape 20 de ani, Radu Cosașu a fost editorialist al Gazetei Sporturilor.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

„Important e că nu m-am plictisit pe pământ. Un prelat bulgar a fost întrebat cândva ce așteaptă de la Judecata de Apoi. Și-a mângâiat tacticos barba, a privit în zare, și-a mai mângâiat o dată barba, apoi a decis: «Cred că se exagerează foarte mult!». Iată, și alții exagerează – Radu Cosașu

Scriitorul şi publicistul Radu Cosaşu, (pseudonim al lui Oscar Rohrlich) s-a născut la 29 octombrie 1930, la Bacău. A urmat la București, Liceul Evreiesc chiar sub legile rasiale antonesciene (1940-1948), după care a frecventat timp de un an Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1948-1949) şi apoi Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953).

A fost reporter la Revista elevilor (1948-1949), unde a şi debutat în 1948, apoi redactor la Scânteia Tineretului (1949-1950). A fost exclus din redacție din cauza originii sociale. Familia emigrează în Israel.

După trei ani de pauză este reangajat la Scânteia Tineretului ca reporter special și debutează cu „Opiniile unui pământean”. Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”.

În perioada 1956-1968 publică volumele „Energii”, „Nopțile tovarășilor mei” și romanul „A înțelege sau nu”. Apare și volumul „Maimuțele personale” – „Proză pe care o consider adevăratul meu debut literar”.

Apoi, volumele care au urmat au confirmat aprecierile criticii privind originalitatea şi pluralitatea scrierilor sale, dintre acestea evidenţiindu-se ciclul autobiografic de nuvele „Supravieţuiri”, „Meseria de nuvelist”, „Ficţionarii”, „Logica”, „Cap limpede”.

Din 1969 face cronică sportivă sub pseudonimul Belphegor în ziarul Sportul. Iar pentru trei ani, începând cu 1970 îi apar volumele „Un august pe un bloc de gheață”, „Alți doi ani pe un bloc de gheață”, „Povești pentru a-mi îmblânzi iubita” și „Ocolul pământului în 100 de știri”. Rubrică permanentă în România liberă, „Telecinema” (care va dura 23 de ani).

În 1993 semnează rubrica „Din vieața unui extremist de centru”, încă de la primul număr al revistei „Dilema”. În 2002, prin rearanjarea cronologică a nuvelelor din seria „Supravieţuiri”, îi apare un prim volum dintr-un nou ciclu intitulat „Supravieţuirile” – „Rămăşiţele mic-burgheze”, urmat, în 2003, de un al doilea volum intitulat „Armata mea de cavalerie”. În 2016 i-a apărut la editura Polirom volumul „Viaţa ficţiunii după o revoluţie”.

Citește mai mult pe gsp.ro