Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Penele de curent nu îi lasă pe oameni doar fără lumină, ci și fără apă la robinet, obligând milioane de cubanezi să își petreacă zilele cărând apă din orice sursă disponibilă, relatează Mediafax.
Pe măsură ce criza energetică se adâncește, lipsa electricității împiedică funcționarea multor stații de pompare, iar rețeaua de distribuție învechită și penuria cronică de combustibil fac ca milioane de oameni să aibă dificultăți în accesarea apei.
Criza energetică s-a agravat în acest an după suspendarea exporturilor de petrol din Venezuela, principalul furnizor de combustibil al țării, ceea ce a accentuat lipsurile deja provocate de embargoul și sancțiunile impuse de Statele Unite.
Potrivit Institutului Național pentru Resurse Hidraulice, aproape 3 milioane de oameni întâmpină dificultăți în accesul la apă, potrivit The Guardian. Sistemul național de alimentare funcționează cu doar 37% din combustibilul necesar, iar până la 70% din apa destinată capitalei se pierde prin conducte fisurate înainte de a ajunge în locuințe.
Familiile cu venituri mai mari își permit să cumpere apă adusă cu cisterne private. Ceilalți așteaptă livrările, își transportă singuri apa sau plătesc persoane care o aduc contra cost.
„Apa aceasta este folosită pentru orice. Numărăm fiecare litru. Fac acest drum de trei ori pe zi, deși sunt pensionară. La vârsta mea nu ar trebui să car aceste bidoane, dar nu am de ales”, spune Mirella Martínez, care nu mai are alimentare constantă cu apă în locuință de aproape trei ani.
Viața este organizată în funcție de puținele ore în care revine electricitatea și începe să curgă apa. Oamenii se trezesc inclusiv în timpul nopții pentru a umple rezervoarele, a găti și a încărca telefoanele.
Pe fondul prăbușirii sistemului public de alimentare cu apă, în capitală s-a dezvoltat o economie informală. Unii locuitori transportă și vând apă celor care nu au puterea sau timpul să o aducă singuri.
„Nu știm niciodată când va reveni curentul. Apa și electricitatea ar trebui să fie drepturi fundamentale, dar aici au devenit un lux”, spune Martínez.
Interesant ar fi sa aflam unde nu e apa, in Venezuela, ca in titlu, sau in Cuba, ca in articol.