Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a lansat duminică un atac deosebit de dur la adresa procurorului militar care îi înstrumentează doarul deschis împotriva sa și care vizează presupune angajări fictive la DSU.
Raed Arafat susține că procurorul și-a atras în mod artificial competența în dosar, prin invocarea unei împrejurări de fapt plăsmuite, iar apoi și-a construit întregul dosar și a cerut autorizarea instanței pentru cele mai intruzive mijloace de supraveghere. Cum instanța i-a refuzat autorizarea, procurorul a dispus confiscarea telefoanelor a 13 persoane, obținând pe această cale ceea ce instanța i-a refuzat.
Raed Arafat nu detaliază însă care este premisa falsă de la care a pornit procurorul în construirea acestui dosar.
Redăm integral mesajul lui Raed Arafat:
„În contextul dosarului penal privind pretinsele angajări fictive la DSU, mă văd nevoit să comunic public o serie de informații de o gravitate deosebită, care au fost recent descoperite in urma verificărilor oficiale efectuate cu privire la crearea si instrumentarea acestui dosar.
Aceste verificări au confirmat că procurorul și-a atras în mod artificial competența în dosar, prin invocarea unei împrejurări de fapt plăsmuite. Această constatare demontează fundamentul pe care a fost construit întregul dosar și relevă o modalitate de exercitare a funcției de urmărire penală incompatibilă cu exigențele legii.
Pe baza acestor premise artificiale, procurorul a desfășurat timp de peste un an urmărirea penală in rem fără ca persoanele vizate să fie informate și fără ca acestea să își poată exercita drepturile procesuale. În același timp, aceleași susțineri ale procurorului au fost folosite pentru a obține autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică cu cel mai ridicat grad de intruziune, desfășurate pe o perioadă de aproape șase luni.
Escaladarea măsurilor nu s-a oprit aici. Procurorul a solicitat și autorizarea unor percheziții domiciliare împotriva persoanelor cercetate. Judecătorul de la Curtea de Apel a constatat însă caracterul vădit disproporționat al acestor solicitări și le-a respins. În loc să accepte controlul de legalitate exercitat de instanță, procurorul a dispus ridicarea silită a telefoanelor mobile aparținând tuturor celor 13 persoane vizate, obținând pe altă cale ceea ce instanța refuzase să încuviințeze.
Privite împreună, aceste împrejurări nu reprezintă simple erori de apreciere și nici opțiuni procesuale discutabile. Ele descriu un mod de exercitare a acțiunii penale caracterizat prin fabricarea premiselor necesare dobândirii competenței, ascunderea urmăririi penale față de persoanele vizate, utilizarea unor susțineri nereale pentru justificarea celor mai intruzive măsuri de supraveghere și încercarea de a ocoli controlul exercitat de instanță.
Un asemenea mod de acțiune angajează problema răspunderii procurorului și ridică întrebări fundamentale privind folosirea resurselor judiciare ale statului. Resurse umane, logistice și financiare considerabile au fost consumate pentru susținerea unui dosar construit pe premise plăsmuite, în loc să fie orientate către combaterea faptelor reale de criminalitate.
Într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, inclusiv cei chemați să o aplice. Atunci când instrumentarea unui dosar se bazează pe premise artificiale și conduce la restrângerea gravă a drepturilor fundamentale, răspunderea nu poate rămâne doar o chestiune teoretică, ci trebuie asumată în toate formele prevăzute de lege”.