Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Sebastian Marinescu, directorul Serviciului Public Județean Salvamont Brașov, atrage atenția asupra inechităților din sistemul public de recompensare a muncii și riscurilor asumate de salvatorii montani și spune că sporul de 300 de lei brut, valabil pentru majoritatea lucrătorilor din sectorul public este prea mic în comparație cu riscurile zilnice asumate de către salvamontiști.
”Este recunoașterea materială pe măsura responsabilității și pericolului asumat? Sporul actual de 300 de lei brut – similar unor funcții sedentare, cu program fix și fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfășurăm”, spune Sebastian Marinescu pe pagina sa de Facebook.
„Nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză onestă: putem vorbi despre echitate în sectorul public când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activități fără expunere sau impact real beneficiază de tratament similar ori chiar preferențial?
E momentul pentru o regândire a criteriilor prin care statul recompensează munca – în funcție de dificultate, impact social și pericolul asumat, nu doar de încadrarea birocratică. Sporurile ar trebui acordate în funcție de implicare și performanță, nu eliminate în mod uniform.
Doar astfel pot deveni un instrument real de motivare pentru angajații valoroși. Ele trebuie să reflecte meritocrația, nu vechimea sau prezența formală la locul de muncă. Este esențial să existe reguli clare și transparente privind acordarea acestor beneficii, astfel încât să fie încurajați cei care aduc rezultate concrete și contribuie activ la îmbunătățirea sistemului.
În timp ce unii funcționari se limitează la semnarea unor documente în condiții de confort și predictibilitate, salvatorii montani și personalul din sistemul de urgență rămân mereu în linia întâi. Suntem solidari și vom continua să intervenim.
Însă, dincolo de recunoaștere simbolică, trebuie spus clar: nu putem supraviețui și nu ne putem întreține familiile doar cu felicitări și aprecieri. Într-un sistem în care realitatea de zi cu zi presupune responsabilități personale, cheltuieli, nevoi și siguranță financiară, este esențial ca sprijinul acordat celor care își pun viața în slujba celorlalți să fie nu doar moral, ci și concret.
În lipsa unei recompensări corecte, riscăm să pierdem profesioniști desăvârșiți, care vor căuta recunoaștere și recompensă financiară în alte sectoare sau în mediul privat.
Ne dorim un sistem bugetar eficient, cu personal suficient, bazat pe competență, performanță și rezultate concrete — nu un aparat birocratic demotivat, în care valoarea profesională nu este recunoscută.
Totodată, având în vedere specificul, gradul de risc și importanța activității desfășurate, considerăm că este firesc ca aceasta să beneficieze de recunoaștere oficială, inclusiv la momentul pensionării, în mod echitabil față de modul în care sunt recunoscute meritele personalului din alte instituții implicate în sistemul național de urgență”, a completat salvamontistul.
Fără sporuri! Salariile trebuie sa fie motivante. Și da, voi sunteți din categoria celor care merită salarii mari.
Sporurile duc la nebunii de genul celor care încasau spor de „femei” :))))
Nu poti sa compari un spor de periculozitate pentru o munca de birou cu o munca de salvare vieti omenesti. In cazul salvamontistilor si salvamarilor ar trebuie sa primeasca sporul maxim, iar cei de la birou NIMIC.
Sa compare cineva „conditiile vatamatoare” ale angajatilor de prin birouri inutile care au mari riscuri in timp ce scroleaza pe pik-pok 6 ore pe zi,cu riscurile acestor oameni,si sa remedieze injustitia. Cat de greu e iei de la sute de mii de taietori de frunza la caini care stau juma’ de an in concedii „medicale” la ski si la mare,si aloci celor cateva zeci de mii care isi risca viata.