Profesoara Claudia Osiceanu: Pregătirea pentru Evaluarea Națională a generat o industrie a rețetelor, cu formule nocive pentru formarea unei gândiri autentice

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O reflecție despre felul în care simplificarea excesivă, șabloanele și abandonarea rigorii profesionale afectează formarea gândirii autentice în școala românească.

În spațiul educațional românesc se vorbește frecvent despre programe, examene, salarii, infrastructură sau reforme. Mult mai rar discutăm însă despre o problemă care le traversează pe toate: slăbirea autorității profesionale a profesorului și înlocuirea expertizei cu formule simplificate, prezentate drept soluții universale.

Fenomenul nu este spectaculos și nici ușor de măsurat. El nu produce titluri de presă și nu generează dezbateri televizate. Se manifestă însă zilnic, în sala de clasă, în materialele auxiliare, în grupurile de pregătire și în modul în care elevii sunt învățați să se raporteze la cunoaștere. Acolo unde înțelegerea este înlocuită de memorare, iar gândirea este substituită de șablon, școala începe să își piardă una dintre funcțiile sale esențiale: formarea discernământului intelectual.

Nu câteva formulări neinspirate reprezintă problema educației românești. Ele sunt doar simptomele unui fenomen mai profund: înlocuirea înțelegerii cu recunoașterea mecanică, a raționamentului cu algoritmul și a expertizei cu formula gata de utilizat.

În ultimii ani, pregătirea pentru Evaluarea Națională a generat o adevărată industrie a rețetelor de redactare. Din dorința de a simplifica exercițiile pentru elevi, unele materiale didactice au ajuns să promoveze formule care nu doar că sunt discutabile din punct de vedere teoretic, ci și nocive pentru formarea unei gândiri autentice.

Între acestea se numără afirmații precum: „Personajul este o rotiță a unui text literar” sau „Personajele sunt caracterizate direct prin comportament și atitudine”.

Prima formulare surprinde prin sărăcia sa conceptuală. Personajul nu este o „rotiță”, adică un element mecanic, anonim și interschimbabil. În teoria literară, personajul reprezintă una dintre componentele fundamentale ale universului ficțional, purtător de semnificații, valori și conflicte. Reducerea sa la statutul de „rotiță” transformă literatura într-un mecanism lipsit de profunzime și de dimensiune umană.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Claudia OSICEANU, profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod”, București